SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 56493/00 prezentată de Turhan ATAY și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 mai 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni, Jočienė, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 17 ianuarie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții, domnii Turhan Atay, Hasan Akpćnar, Em Dönmez și Turhan Y Indemnizațiile stabilite de minister au fost plătite reclamanților la data transferului proprietăților.
Reclamanții, în dezacord cu sumele plătite, au introdus la tribunalul de mari instanțe din Dinar ( Instanța le-a acordat compensații suplimentare, însoțite de dobânzi simple, cu o rată legală de 30% laan, pentru a calcula începând cu data de la care au fost introduse acțiunile în creștere. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ministerul a plătit reclamanților indemnizațiile suplimentare la aproximativ doi ani după hotărârile judecătorești definitive.
Detaliile faptice aferente acestora sunt prezentate în tabelul următor: DENUMIRILE REQUERANȚELOR DUPĂ JUDECĂTORUL L 1 392 000 000 10.09.1997 20.04.1999 19.07.1999 1 364 100 000 1 488 280 000 Hasan Akpnar 28.04.1997 198 000 000 10.09.1997 20.04.1999 19.07.1999 194 600 000 225 390 000 Emin Dönmez 16.06.1997 615 512 667 05.11.1997 20.04.1999 19.07.1999 603 162 667 643 614 155 Turhan Y 1 la Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în plata indemnizațiilor suplimentare, însoțite de dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata inflației foarte ridicată din Turcia.
Curtea constată că reclamanții au fost invitați la 23 noiembrie 2005 prin poștă normală, iar apoi la 9 februarie 2006 printr-o scrisoare recomandată a cărei primire a fost confirmată la 24 februarie 2006 În februarie 2006, Comisia observă că aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși, în ultima parte a atenției reclamanților, a fost atrasă de termenii articolului 37 din convenție. Curtea concluzionează că nu mai doresc să își mențină pledoaria în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cererea de rol.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. C OSTA Președinte
DÉCISION Requête n o 56493/00 présentée par Turhan ATAY et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 mai 2006 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , I. Cabral Barreto , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , M mes A. Mularoni, D. Jočienė, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 17 janvier 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM.
Turhan Atay, Hasan Akpınar, Emin Dönmez et Turhan Yıldırım, sont des ressortissants turcs résidant à Dinar. Ils sont représentés devant la Cour par M e Erdal Erkan, avocat au barreau d’Afyon. En 1996, le ministère de l’aménagement du territoire procéda à l’expropriation des terrains appartenant aux requérants et sis à Dinar. Les indemnités fixées par le ministère furent versées aux requérants à la date du transfert des propriétés. Les requérants, en désaccord avec les montants payés, introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Dinar (« le tribunal ») des recours en augmentation des indemnités versées. Le tribunal leur accorda des indemnités complémentaires, assorties d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an, à calculer à partir de la date d’introduction des recours en augmentation.
Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs. Le ministère versa aux requérants les indemnités complémentaires deux ans environ après les décisions judiciaires définitives. Les détails factuels y afférents figurent dans le tableau suivant :
(en lires turques -TRL)
Turhan Atay 02.06.1997 1 392 000 000 10.09.1997 20.04.1999 et 19.07.1999 1 364 100 000 et 1 488 280 000 Hasan Akpınar 28.04.1997 198 000 000 10.09.1997 20.04.1999 et 19.07.1999 194 600 000 et 225 390 000 Emin Dönmez 16.06.1997 615 512 667 05.11.1997 20.04.1999 et 19.07.1999 603 162 667 et 643 614 155 Turhan Yıldırım 02.06.1997 383 991 000 10.09.1997 19.04.1999 et 19.07.1999 376 291 000 et 416 970 408 GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’administration dans le paiement des indemnités complémentaires, assorties d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.
EN DROIT La Cour constate que les requérants ont été invités le 23 novembre 2005 par courrier normal, puis le 9 février 2006 par une lettre recommandée dont la réception a été accusée le 24 février 2006, à faire parvenir leurs observations en réponse à celles du Gouvernement sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Elle note que ces lettres sont restées sans réponse, bien que dans la dernière l’attention des requérants ait été attirée sur les termes de l’article 37 de la Convention. La Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.
Dès lors, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. C OSTA Greffière Président