SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 59691/00 prezentată de Hasan KOCAO Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 30 decembrie 1999, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament de procedură pe propria răspundere, semnate de guvern și, respectiv, de reclamanți la 14 octombrie și 30 septembrie 2005, după ce a luat o decizie în cunoștință de cauză, face următoarea decizie cu privire la reclamanți, domnul Hasan Kocao. Emine Birsen Șen și Nursel Horzumlu, sunt cetățeni turci, născuți în 1946, 1944 și, respectiv, 1948 și rezidenți în Afyon. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul K (a) expropria proprietatea imobilă a reclamanților ca urmare a cutremurului care a avut loc în regiunea Dinar în 1995, în vederea renovării regiunii.
Nesatisfăcători de suma alocată de către administrație, reclamanții au introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la tribunalul de mari instanțe din Dinar. La 14 august 1997, instanța a acordat reclamanților o indemnizație suplimentară de 3 265 000 000 de lire turce (TRL), însoțită de dobânda moratorială la rata legală începând cu 1 aprilie 1997. La 22 octombrie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea primei instanțe și a respins, la 8 decembrie 1997, cererea de rectificare formulată de administrație. Printr-o declarație semnată la 14 octombrie 2005, guvernul a enunțat următoarele: declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 59691/00, în curs de desfășurare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, formulată de domnul Hasan Kocao 750 de dolari americani.
Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu va fi supusă nici unui impozit sau nici unei sarcini fiscale la momentul respectiv și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.
Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei Õ Declarația semnată la 30 septembrie 2005 de către reprezentantul reclamanților afirma următoarele: guvernul turc este pregătit să plătească domnului Hasan Kocaouilu, dlor Emine Birsen Șen și Nursel Horzumlu cu titlu gratuit, suma de 2 750 (două mii șapte sute cincizeci) de dolari americani în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 59691/00, pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu va fi supusă nici unui impozit sau altor cheltuieli fiscale la momentul respectiv și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Reclamanții acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate.
Ei declară cauza soluționată definitiv. Prezenta declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanții Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu confundă nici o circumstanță specială care impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa greenier Președinte
DÉCISION Requête n o 59691/00 présentée par Hasan KOCAOĞLU et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 10 janvier 2006 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , R. Türmen , K. Jungwiert , M. Ugrekhelidze , M me D. Jočienė, M. D. Popović, juges , , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 30 décembre 1999, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement signées par le Gouvernement et les requérants les 14 octobre et 30 septembre 2005. Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M. Hasan Kocaoğlu, M mes Emine Birsen Șen et Nursel Horzumlu, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1946, 1944 et 1948 et résidant à Afyon.
Ils sont représentés devant la Cour par M e H. Kılınç, avocat à Afyon. Le gouvernement défendeur était représenté par son agent. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le ministère de l’Aménagement du Territoire (« l’administration ») expropria le bien immeuble des requérants à la suite du tremblement de terre ayant eu lieu dans la région de Dinar en 1995, en vue du réaménagement de la région. L’administration leur octroya une indemnité d’expropriation. Insatisfaits du montant alloué par l’administration, les requérants introduisirent un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Dinar.
Le 14 août 1997, le tribunal accorda aux requérants une indemnité complémentaire de 3 265 000 000 livres turques (TRL), assortie des intérêts moratoires au taux légal à compter du 1 er avril 1997. Le 22 octobre 1997, la Cour de cassation confirma le jugement de la première instance et rejeta, le 8 décembre 1997, la demande en rectification formulée par l’administration. L’administration effectua le versement de l’indemnité en deux temps. Le 19 avril 1999, elle versa 3 265 000 000 TRL, et le 19 juillet 1999, elle paya 2 856 000 000 TRL.
EN DROIT Par une déclaration signée le 14 octobre 2005, le Gouvernement énonçait ce qui suit : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 59691/00, pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, introduite par M. Hasan Kocaoğlu, M mes Emine Birsen Șen et Nursel Horzumlu, le Gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, à titre gracieux, la somme de 2 750 (deux mille sept cent cinquante) dollars américains. Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, et ne sera soumise à aucun impôt ni à aucune charge fiscale à l’époque pertinente et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire ». La déclaration signée le 30 septembre 2005 par le représentant des requérants énonçait ce qui suit : « Je note que le Gouvernement turc est prêt à verser à M. Hasan Kocaoğlu, M mes Emine Birsen Șen et Nursel Horzumlu à titre gracieux, la somme de 2 750 (deux mille sept cent cinquante) dollars américains en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 59691/00, pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, et ne sera soumise à aucun impôt ni à aucune autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Les requérants acceptent cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête.
Ils déclarent l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et les requérants sont parvenus ». La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucune circonstance particulière exigeant la poursuite de l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.
S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président