ÖNER et ÖNER c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 59694/00 prezentată de R Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 15 martie 2000, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluii pe cale amiabilă a cauzei semnate de guvern și, respectiv, de solicitanți la 14 octombrie și 30 septembrie 2005. Reclamanții, domnii R. Öner și Brahim Öner, sunt resortisanți turci, născuți în 1933 și, respectiv, 1938 și domiciliați în Afyon. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul H. K Ministerul Amenajării ânginerilor a expropriat bunul imobil al reclamanților în urma cutremurului care a avut loc în regiunea Dinar în 1995, în vederea renovării regiunii. Nesatisfăcători de suma alocată de către administrație, reclamanții au introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la tribunalul de mari instanțe din Dinar. La 14 august 1997, instanța a acordat reclamanților o indemnizație suplimentară de 4 517 900 000 de lire turce (TRL), însoțită de dobânda moratorială la rata legală începând cu 7 iunie 1997. În cele din urmă, la 17 septembrie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea primei instanțe și a respins, la 10 decembrie 1998, cererea de rectificare formulată de administrație. La data de 11 august 1999, administrația a efectuat plata în două etape. La data de 5 804 000 TRL și la data de 22 octombrie 1999, aceasta a plătit 3 086 000 TRL. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta proprietatea din cauza întârzierii administrației în efectuarea plății de către instanța de judecată suplimentară a exproprierii, însoțită de interese necorespunzătoare în raport cu rata ridicată de inflație din Turcia. Pe baza acelorași fapte, reclamanții reduc încălcarea art. 13 din Convenție. Printr-o declarație semnată la 14 octombrie 2005, guvernul a enunțat următoarele: declar că .. în vederea unei soluționări .. ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 500 (două mii cinci sute) dolari americani. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, și nu va fi supusă nici unui impozit sau nici unei sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei Õ Declarația semnată la 30 septembrie 2005 de către reprezentantul reclamanților afirma următoarele: guvernul turc este pregătit să plătească domnului R Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu va fi supusă nici unui impozit sau altor cheltuieli fiscale la momentul respectiv și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Reclamanții acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate. Ei declară cauza soluționată definitiv. Prezenta declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanții Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu confundă nici o circumstanță specială care impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

59694/00

présentée par Rıza ÖNER et İbrahim ÖNER

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 10 janvier 2006 en une chambre composée de

:

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

A.B.

Baka

,

I.

Cabral Barreto

,

R.

Türmen

,

V.

Butkevych

,

M

me

D.

Jočienė,

M.

D.

Popović,

juges

,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 15 mars 2000,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement signées par le Gouvernement et les requérants les 14 octobre et 30 septembre 2005.

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, MM. Rıza Öner et İbrahim Öner, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1933 et 1938 et résidant à Afyon. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

H. Kılınç, avocat à Afyon. Le Gouvernement défendeur était représenté par son agent.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le ministère de l’Aménagement du Territoire («

l’administration

») expropria le bien immeuble des requérants à la suite du tremblement de terre ayant eu lieu dans la région de Dinar en 1995, en vue du réaménagement de la région. L’administration leur octroya une indemnité d’expropriation.

Insatisfaits du montant alloué par l’administration, les requérants introduisirent un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Dinar.

Le 14 août 1997, le tribunal accorda aux requérants une indemnité complémentaire de 4

517

900

000 livres turques (TRL), assortie des intérêts moratoires au taux légal à compter du 7 juin 1997.

Enfin, le 17 septembre 1998, la Cour de cassation confirma le jugement de la première instance et rejeta, le 10 décembre 1998, la demande en rectification formulée par l’administration.

L’administration effectua le versement de l’indemnité en deux temps. Le 11 août 1999, elle versa 5

804

00

000 TRL, et le 22 octobre 1999, elle paya 3

086

000

000 TRL.

GRIEFS

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leur bien en raison du retard de l’administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie des intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation élevé en Turquie.

Se basant sur les mêmes faits, les requérants allèguent la violation de l’article 13 de la Convention.

EN DROIT

Par une déclaration signée le 14 octobre 2005, le Gouvernement énonçait ce qui suit

:

«

Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n

o

59694/00, pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, introduite par MM.

Rıza et İbrahim Öner, le Gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, à titre gracieux, la somme de 2

500 (deux mille cinq cents) dollars américains.

Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, et ne sera soumise à aucun impôt ni à aucune charge fiscale à l’époque pertinente et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire

».

La déclaration signée, le 30 septembre 2005 par le représentant des requérants énonçait ce qui suit

:

«

Je note que le Gouvernement turc est prêt à verser à MM.

Rıza et İbrahim Öner, à titre gracieux, la somme de 2

500 (deux mille cinq cents) dollars américains en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n

o

59694/00, pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, et ne sera soumise à aucun impôt ni à aucune autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Les requérants acceptent cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Ils déclarent l’affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et les requérants sont parvenus

».

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucune circonstance particulière exigeant la poursuite de l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

S.

Dollé

J.-P. C

osta

Greffière

Président