AKBAL c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZII RĂSPUNSURI nr. 59623/00 și 59697/00 prezentate de Salih AKBAL, Müzehher AKBAL și Hüseyn BU Având în vedere cererile sus-menționate introduse la 25 ianuarie și 15 martie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 3 din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzelor, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamanții, domnii Salih Akbal, Müzehher Akbal și Hüseyin Bu (a) expropria bunurile reclamanților ca urmare a cutremurului care a avut loc în regiunea Dinar în 1995 în vederea renovării regiunii. În dezacord cu suma alocată de către administrație, reclamanții au introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la tribunalul de mari instanțe din Dinar.

Detaliile sunt prezentate în tabelul de mai jos Numerele actelor de procedură Data hotărârilor TGI de la Dinar Date de plecare a dobânzilor moratoriu sume ale despăgubirii suplimentare acordate Data hotărârilor Curții de Casație 59623/00 Akbal 11/6/1999 29/5/1997 649 591 712 TRL 4/10/1999 59697/00 Bu 000 TRL; și, în cele din urmă, la 15 decembrie 2004, 1 339 400 000 TRL. L (1) Reclamanții se plângeau de întârzierea pe care l-au luat statul în plata unor despăgubiri suplimentare de expropriere și de nivelul scăzut al ratei dobânzii aplicate datoriilor statului în perioada de la data sesizării instanțelor interne până la plata efectivă a unor despăgubiri suplimentare. Pe baza acelorași fapte, recurentele au invocat încălcarea articolului 13 din Convenție.

ÎN Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la fapte și la problema de fond pe care o ridică, Curtea consideră necesară includerea acestora în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. Curtea ia notă de faptul că cererile au fost comunicate guvernului la 7 octombrie și, respectiv, la 3 noiembrie 2005. Curtea constată că, la 12 ianuarie 2006 și 2 noiembrie 2006, reclamanții Salih și Müzehher Akbal și la 17 mai 2006 și 30 În octombrie 2006, reclamantul Hüseyin Bu Electroluxday, a fost invitat prin poștă normală și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (adoptată efectiv la 9 noiembrie) 2006), să transmită observațiile lor ca răspuns la observațiile guvernului privind admisibilitatea și temeinicia cererilor și să observe că aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși, în ultimele scrisori, atenția reclamanților a fost atrasă asupra termenilor art. 37 din Convenție.

Curtea concluzionează că nu mai doresc să își mențină pledoaria în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 in fine, Curtea consideră că Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se elimine cauzele rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile decise să șteargă cererile de rol. Dolkens președintă

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requêtes n os 59623/00 et 59697/00 présentées par Salih AKBAL, Müzehher AKBAL et Hüseyin BUĞDAY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 6 février 2006 en une chambre composée de : M me F. Tulkens , présidente , MM. I. Cabral Barreto , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , V. Zagrebelsky , M me A. Mularoni, M. D. Popović, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu les requêtes susmentionnées introduites les 25 janvier et 15 mars 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond des affaires, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM.

Salih Akbal, Müzehher Akbal et Hüseyin Buğday, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1943, 1960 et 1926. Ils sont représentés devant la Cour par M e H. Kılınç, avocat à Afyon. Le ministère de l’Aménagement du Territoire (« l’administration ») expropria les biens des requérants à la suite du tremblement de terre ayant eu lieu dans la région de Dinar en 1995 en vue du réaménagement de la région. L’administration leur octroya une indemnité d’expropriation. En désaccord avec le montant alloué par l’administration, les requérants introduisirent un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Dinar.

Les détails figurent dans le tableau ci-dessous : Numéros des requêtes Dates des jugements du TGI de Dinar Dates de départ des intérêts moratoires Montants de l’indemnité complémentaire allouée Dates des arrêts de la Cour de cassation n o 59623/00 Akbal 11/6/1999 29/5/1997 4 649 591 712 TRL 4/10/1999 n o 59697/00 Buğday 19/3/1999 24/4/1998 1 440 000 000 TRL 8/11/1999 L’administration versa l’indemnité complémentaire accordée aux requérants Salih et Müzehher Akbal en trois temps, à savoir : le 22 juin 1999, la somme de 6 299 541 000 livres turques (TRL) ; le 6 octobre 2000, la somme de 3 334 000 000 TRL ; et enfin le 15 décembre 2004, 1 339 400 000 TRL. L’indemnité complémentaire accordée au requérant Hüseyin Buğday fut versée le 15 novembre 2000 et s’éleva à 2 678 800 000 TRL.

GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignaient du retard pris par l’État dans le paiement d’indemnités complémentaires d’expropriation et de la faiblesse du taux d’intérêts moratoires appliqué aux dettes de l’État dans la période allant de la date de la saisine des juridictions internes jusqu’au paiement effectif d’indemnités complémentaires. Se basant sur les mêmes faits, les requérants alléguaient la violation de l’article 13 de la Convention. EN DROIT Compte tenu de la similitude des affaires quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre en application de l’article 42 § 1 de son règlement. La Cour note que les requêtes ont été communiquées au Gouvernement les 7 octobre et 3 novembre 2005 respectivement.

La Cour constate ensuite, que les 12 janvier 2006 et 2 novembre 2006, les requérants Salih et Müzehher Akbal et les 17 mai 2006 et 30 octobre 2006, le requérant Hüseyin Buğday, ont été invités par courrier normal et par lettre recommandée avec accusé de réception (effectivement reçue le 9 novembre 2006), à faire parvenir leurs observations en réponse à celles du Gouvernement sur la recevabilité et le bien-fondé des requêtes. Elle note que ces lettres sont restées sans réponse, bien que dans les dernières lettres, l’attention des requérants ait été attirée sur les termes de l’article 37 de la Convention. La Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen des requêtes. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer les affaires du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes ; Décide de rayer les requêtes du rôle. S. Dollé F. Tulkens Greffière Présidente