CtEDO 28.02.2017 Auto

ARSLAN AND BAY v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
28.02.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ARSLAN AND BAY v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cerințele nr. 15252/08 și 37864/08 Ali ARSLAN împotriva Turciei și Ahmet BAY împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința la 28 februarie 2017 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Ksenija Turković, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 18 martie 2008 și, respectiv, 25 iulie 2008, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Dl Ali Arslan și dl Ahmet Bay sunt cetățeni turci, născuți în 1937 și, respectiv, 1974. Primul reclamant locuiește la Istanbul și a fost reprezentat în fața Curții de dl S.D. Doğan, avocat practicant la İskenderun. Al doilea reclamant locuiește în Bursa și a fost reprezentat în fața Curții de dl Tınarlıoğlu, avocat practicant în Kocaeli. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazurilor Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții respectivele parcele de teren au fost expropriate de către administrație. ulterior, reclamanții au inițiat proceduri de compensare suplimentară în fața instanțelor interne. Instanțele interne au stabilit suma compensației suplimentare și aceste decizii au fost susținute de Curtea de Casație. Reclamanții au inițiat procedurile de executare. Cu toate acestea, în conformitate cu informațiile din dosarele de caz, atunci când au fost depuse cererile, administrația nu a plătit încă datoriile în curs. Detaliile cererilor pot fi găsite în tabelul atașat. O descriere a dreptului intern și practică în ceea ce privește Comisia de compensare menționată mai jos (punctele 12-13) se poate găsi în Turgut și alții c. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013); Demiroğlu și alții c. Turcia (dec.), nr. 56125/10, 4 iunie 2013); și Yıldız și Yanak c. Turcia (dec.), nr. 44013/07, 27 mai 2014). COMPLAINTE În baza articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângeau de pierderea financiară pe care le-au suferit ca urmare a plății întârziere a sumelor suplimentare de expropiere. În cererea nr. 37864/08, reclamantul s-a mai plâns în continuare în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu eficace pentru a obliga administrația să execute hotărârea instanței interne. HOTĂRÂREA 10. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Denunțarea privind presupusa pierdere financiară suferită de reclamanții 11. Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângea că întârziarea excesivă a plății a indemnizațiilor suplimentare, însoțită de ratele scăzute ale dobânzii, le-a cauzat pierdere financiară substanțială. 12. Guvernul a remarcat că, în temeiul Legii nr. 6384 din 9 ianuarie 2013, s-a înființat o nouă comisie de compensare pentru a face față cererilor privind durata procedurilor și neexecuția hotărârilor. În plus, au remarcat că competența Comisiei de compensare a fost ulterior extinsă printr-un decret adoptat la 16 martie 2014 pentru examinarea plângerilor referitoare, printre altele, la presupusa pierdere a valorii compensației expropriate din cauza efectelor inflației și a lungii procedurii. În consecință, acestea au susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, deoarece nu au formulat nici o cerere Comisiei de Compensare. 13. Curtea observă că, după cum a subliniat guvernul, în Turcia a fost instituit un nou remediu intern în urma aplicării procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (nu. 24240/07, 20 martie 2012). În decizia sa în cazul Yıldız și Yanak v. Turcia (dec.), nr. 44013/07, 27 mai 2014), Curtea a declarat o cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, adică noul remediu. În acest sens, Curtea a considerat în special că acest nou remediu a fost a priori accesibil și capabil de a oferi o perspectivă rezonabilă de remediere a plângerilor privind deprecierea atribuițiilor în cazurile de expropriare. 14. Curtea constată că, în decizia sa în cazul Ümmühan Kaplan (citată mai sus, § 77), acesta ar putea, totuși, examina, în cadrul procedurii sale normale, cereri de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. 15. Cu toate acestea, având în vedere obiecția preliminară a Guvernului cu privire la neutilizarea noului remediu intern instituit prin Legea nr. 6384, Curtea își reiterează concluzia în cazul Yıldız și Yanak, citată mai sus. 16. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că această parte a cererilor ar trebui respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recoursurilor interne. În ceea ce privește art. 13 din Convenția 17. În cererea nr. 37864/08, reclamantul s-a plângut în temeiul articolului 13 din Convenția potrivit căreia nu a existat nici un remediu eficient în temeiul legii turce pentru a obliga administrația să-și onoreze datoria din cauza unei hotărâri judiciare. 18. Curtea reamintește că Comisia de Compensare înființată prin Legea nr. 6384 prevede un remediu pentru reclamant în sensul articolului 13 din Convenție pentru a se plânge de neexecuția hotărârilor interne ale instanței în sensul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind toate cererile pe calea Curții depuse înainte de 23 martie 2013 (a se vedea Turgut și altele Turcia, citate mai sus, §§ 59-60). 19. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 23 martie 2017. Hasan Bakırcı Paul Lemmens Președintele Adjunct al Registrului APPENDIX nr. Cererea nr. Lodged la data și numărul hotărârii Curții de Casație Valoarea compensației suplimentare acordate și data dobânzii 15252/08 18 martie 2008 17/09/2007 E: 2007/6514 K: 2007/7355 17,425 lire turce (TRY) (aproximativ 9800 euro (EUR) la momentul respectiv) 10 mai 2004 37864/08 25 iulie 2008 19/06/2006 E: 2006/4737 K: 2006/7493 TRY 25,099 (aproximativ 15,300 EUR la momentul respectiv) 25 septembrie 2004

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă