CtEDO 30.03.2006 Auto

KARABULUT ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
30.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KARABULUT ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 53851/00 prezentată de Mustafa KARABULUT și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 30 martie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Türmen Biersan mes Tsatsasa-Nikolovska Jaeger, Myjer, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 26 noiembrie 1999, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament de procedură a cauzei primite de Curte la 10 noiembrie și, respectiv, 30 noiembrie 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnii Mustafa Karabulut, M. Zübeyde Kara, Niyazi Mercan și Fevzi Akkurt, sunt resortisanți turci, născuți în 1969, 1336, 1945 și, respectiv, 1947 și reședinți în Dinar. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul H. K Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Ministerul pentru amenajarea Nesatisfăcute cu privire la sumele alocate de către administrație, reclamanții au introdus acțiuni în creștere a indemnizațiilor de expropriere la tribunalul de mari instanțe din Dinar. Ei au obținut câștig de cauză și indemnizațiile suplimentare acordate de instanță au fost plătite reclamanților în două momente în care ultimele plăți au fost efectuate la 19 iulie 1999. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratorii insuficiente în raport cu rata ridicată a inflației în Turcia. Pe baza acelorași fapte, reclamanții susțin încălcarea articolului 13 din Convenție. ê , la 30 noiembrie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație, declar că, în vederea unei soluționări confideniale a cauzei având ca origine cererea nr. 53851/00, pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor de la Õ , introdusă de M. Mustafa Karabulut și altele, guvernul turc oferă să plătească cu titlu gratuit suma de 1200 (o mie două sute) dolari americani pentru domnul Mustafa Karabulut, suma de 2 550 (două mii cinci sute cincizeci) dolari americani pentru doamna Zübeyde Kara, suma de 3 400 (trei mii patru sute) dolari americani pentru domnul Fevzi Akkurt și suma de 1 100 de dolari americani pentru dl Niyazi Mercan. Aceste sume vor acoperi toate prejudiciile materiale și morale, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu vor fi supuse nici unui impozit și nici unei sarcini fiscale la momentul respectiv relevante și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Aceste plăți vor fi soluționate definitiv. La 10 noiembrie 2005, Curtea a primit de la reprezentantul reclamanților următoarea declarație: guvernul turc este gata să plătească cu titlu gratuit, suma de 1 200 (mii de cenți) dolari americani către domnul Mustafa Karabulut, suma de 2 550 (două mii cinci sute cincizeci) dolari americani către domnul Zübeyde Kara, suma de 3 400 (trei mii patru sute) dolari americani pentru domnul Fevzi Akkurt și suma de 1 100 (mii de cenți) dolari americani pentru domnul Niyazi Mercan în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 53851/00, pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume vor acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu vor fi supuse nici unui impozit sau altor cheltuieli fiscale la momentul respectiv relevante și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor la plată. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Reclamanții acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție față de Turcia cu privire la faptele care au stat la originea cererii respective. Ei declară cauza soluționată definitiv. Prezenta declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanții. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă