CtEDO 14.11.2016 Auto

KHLGHATYAN AND OTHERS v. ARMENIA

RESPONDENT
ARM
HOTĂRÂRE
14.11.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KHLGHATYAN AND OTHERS v. ARMENIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 14 noiembrie 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 603/10 Katya KHLGHATYAN și alții împotriva Armeniai depusă la 16 decembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții sunt cetățeni armeni, membri ai unei familii, care locuiesc în Ararat. Primul reclamant, dna Katya Khlghatyan, s-a născut în 1949. Ceilalalți solicitanți sunt membrii familiei primei solicitanți, care trăiesc împreună. Dl Arayik Khlghatyan și dl Artak Khlghatyan, născut în 1972 și, respectiv, 1975, sunt fiii primii solicitanți. Dna Nelli Musikyan, născut în 1980, și dna Melanya Manukyan, născut în 1977, sunt soțiile din urmă, respectiv. Dna Ani Khlghatyan, dna Katrin Khlghatyan, dra Mary Khlghatyan și dl Khachik Khlghatyan, născut în 2000, 2004, 2006 și 2009, sunt copii ai fiilor primei reclamante și nepoților ei. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dna Monika Hakobyan, avocat care practică în Erevan. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Până în 1989, primul reclamant și familia ei locuiau într-un apartament din orașul Ararat, Armenia, cu dreptul de utilizare a cazarelor. Se pare că în 1989 Comitetul Executiv al Consiliului Municipal Ararat a luat decizia de a demoli clădirea în care se afla apartamentul lor, cu scopul de a construi o nouă clădire în locul său. La 26 iunie 1989, Comitetul Executiv a încheiat un acord cu soțul primului reclamant cu privire la alocarea unui apartament familiei sale, potrivit pentru numărul de membri ai familiei sale, în clădirea nou construită. La 29 august 1996, Comitetul executiv a acordat aplicarea soțului primului reclamant, permițând familiei acesteia să ocupe temporar un loc de locuință unic (denumit în continuare „apartament comun”) într-o clădire comună până la noul loc Apartamentul construit poate fi predat. În 1997, după moartea soțului primului reclamant, ea a fost înregistrată ca utilizator al acestui apartament. La 25 martie, 5 și 22 mai 2008, prima reclamantă a solicitat primarul Ararat care a căutat să "privatize" (pentru a obține proprietatea statului fără plată) apartamentul comun. La 14 aprilie și 27 mai 2008, primarul a răspuns reclamantului, informand-o despre imposibilitatea privatizării acesteia în numele ei, deoarece una dintre camerele utilizate de familia primului reclamant era deja vândută unei alte persoane, F.M., în 2004 și aceasta a obținut deja un certificat de drept de proprietate. La 8 iulie 2008, prima reclamantă a interzis o acțiune civilă împotriva Comunității Ararat, F.M. și a Comitetului de Stat al Registrului imobiliar, care a fost introdus în proces în calitate de terță parte, cerându-i instanței să declare parțial invalid contractul de vânzare sau să oblige municipalitatea Ararat, în conformitate cu acordul încheiat cu soțul ei, să-i aloceze un apartament. La 12 februarie 2009, Curtea Civilă de Sud a acordat parțial prima cerere a reclamantului, obligand municipalitatea să-i furnizeze apartamentul prevăzut prin acordul din 26 iunie 1989. Restul cererii ei a fost respinsă ca fiind nefondată. Primul reclamant a apelat împotriva acestei hotărâri. La 22 mai 2009, Curtea Civilă de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea. Primul reclamant a depus recurs asupra punctelor de drept. La 22 iulie 2009, Curtea de Casație a declarat recursul său asupra punctelor de drept inadmisibil pentru lipsa de merit. Între timp, la 18 iunie 2009, prima reclamantă a solicitat primarului Ararat să îi furnizeze un apartament, conform hotărârii din 12 februarie 2009. În răspunsul la această scrisoare, la 18 iunie 2009 primarul i-a informat că nu a fost efectuată nicio construcție și că nu erau disponibile apartamente la momentul material. Primarul a declarat, de asemenea, că familia ei va fi alocat un apartament în noua clădire care va fi construit în locul celui demolat. Se pare că, după aceea, reclamanții au solicitat periodic municipiului și alte autorități de stat, cum ar fi Președintele și Ministrul Dezvoltării Urbane, întrebând despre construcția noii clădiri și solicitând o soluție la problemele lor de locuință, dar în niciun scop. Ei au afirmat că hotărârea din 12 februarie 2009 nu a fost niciodată pusă în aplicare. COMPLAINTS Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind nerespectarea hotărârii finale și obligatorii din 12 februarie 2009 în favoarea primului reclamant. 1, încălcat din cauza neexecuției hotărârii finale a Curții Civile de Sud din 12 februarie 2009?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă