CtEDO 15.01.2019 Auto

VASILYAN AND PILOYAN v. ARMENIA

RESPONDENT
ARM
HOTĂRÂRE
15.01.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
VASILYAN AND PILOYAN v. ARMENIA (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Comunicat la 15 ianuarie 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 9047/14 Narina VASILYAN și PILOYAN împotriva Armenia depusă la 20 decembrie 2013 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, dna Narine Vasilyan (primul reclamant), dna Irina Piloyan (al doilea reclamant), dna Kristina Piloyan (al treilea reclamant) și dl Suren Piloyan (al patrulea reclamant) sunt cetățeni armeni născuți în 1967, 1990, respectiv în 1986 și 1968 și trăiesc în Erevan. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl T. Hayrapetyan, un avocat care practică în Erevan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții locuiau într-o casă situată la 38 Arami Street, Erevan. Casa în cauză a fost deținută de T., care este primul soț al reclamantului și tatăl celui de-al doilea și al treilea reclamant. Al patrulea reclamant este fratele T.. Potrivit reclamanților, acestea au beneficiat de un drept de utilizare a cazare în ceea ce privește casa în cauză. La 1 august 2002, Guvernul a adoptat Decretul nr. 1151-N, care aprobă zonele de expropiere ale imobilului situate în limitele administrative ale districtului Kentron din Yerevan care urmează să fie luate pentru nevoile de stat, cu o suprafață totală de 345 000 mp. Strada Arami a fost listată ca una dintre străzile care se încadrează în aceste zone de expropiere. Un organism special, Agenția de Implementare a Proiectelor de Construcție și Investiții din Erevan (denumită în continuare „Agenția”) a fost înființată pentru a gestiona implementarea proiectelor de construcție. La 4 aprilie 2005, Agenția a depus o cerere la Kentron și Nork Curtea de District Marash din Erevan împotriva T. și a celorlalți co proprietari ai proprietăților, care doresc să le expulze la plată de compensare. La 13 iulie 2005, Curtea de District a acordat cererea agenției și a ordonat expulziarea T. și a co proprietarului rămas al proprietății. T. a depus un recurs împotriva hotărârii Curții de District. Prin hotărârea din 16 decembrie 2005, Curtea Civilă de Apel (denumită în continuare „Curtea de Apel”) a încheiat drepturile de proprietate ale lui T. pe baza unei compensații care constituie valoarea pieței proprietăților și a ordonat expulziarea sa, împreună cu familia sa. T. a depus un recurs asupra punctelor de drept. La 27 ianuarie 2006, Curtea de Casație a respins recursul T. și a susținut hotărârea din 16 decembrie 2005. Potrivit reclamanților, nu erau conștienți de procedurile de mai sus și nu au fost făcute părți la procedura sau notificate în acest sens. Prin scrisoarea din 7 martie 2006 T. a fost solicitată de către judecător să abandoneze sediul, în lipsa cazului în care el ar fi fost evacuat. În același timp, s-a sugerat ca T. să se prezinte Departamentului de Execuție a Actelor Judiciare (denumit în continuare „DEJA”) să primească compensația datorită acestuia în temeiul hotărârii Curții de Apel din 16 decembrie 2005. La 13 martie 2006, reclamanții și T. să fie evacuați. În vara anului 2007, casa a fost demolată. La 3 martie 2009, reclamanții au depus o cerere la Curtea de District împotriva statului și primarului Erevan care a solicitat compensații pentru respingerea dreptului lor de utilizare a locației. La un moment dat, Agenția a fost, de asemenea, implicată în procedura ca co-acuzat. În cursul procedurii, Ministerul Finanțelor, reprezentantul statului în cadrul procedurii și Agenția a solicitat Curții de District să respingă cererea reclamanților în timp util, având în vedere faptul că au fost conștienți că o scrisoare de execuție a fost eliberată pe baza hotărârii Curții de Casație din 27 ianuarie 2006 și că procedura de executare a fost instituită de DEJA la 27 februarie 2006. Prin urmare, ei au fost conștienți de încălcarea drepturilor lor. La 6 octombrie 2009, Curtea de District a respins cererile reclamanților, declarând că a fost introdusă în afara termenului de trei ani legal. Reclamanții au depus un recurs. La 5 februarie 2010, Curtea de Apel a anulat hotărârea de 6 Octombrie 2009 și a trimis cazul Curții de District în vederea examinării. În special, a constatat că Curtea de District nu a stabilit data în care reclamanții au devenit conștienți de decizia din 27 februarie 2006 de a iniția procedurile de executare atunci când a luat o decizie de a lua în considerare cererile reclamanților în timp interzis. Prin hotărârea din 24 septembrie 2010, Curtea de District a acordat în parte cererile reclamanților. În acest sens, a constatat că primii, al doilea și al treilea reclamant, fiind membri ai familiei T., nu aveau dreptul, în temeiul legii, să primească compensații și un stimulent financiar pentru expropriarea proprietății în cauză. În același timp, Curtea de District a constatat că cel de-al patrulea reclamant are dreptul la compensare în valoare de 2.000.000 de drame armeni (AMD), deoarece nu a fost considerat membru al familiei T. în temeiul dispozițiilor aplicabile ale dreptului intern. În ceea ce privește chestiunea de aplicare a termenelor statutare la cerințele reclamanților, Curtea de District a declarat că părțile inculpate care au solicitat că cererile reclamanților să fie luate în considerare ca fiind în condiții de timp, nu au furnizat nici o dovadă prin care ar putea determina începutul rulării termenelor relevante, acesta este momentul exact în care T. sau membrii familiei sale au fost prelucrați cu decizia Curții de Casație din 27 ianuarie 2006 sau cu decizia judecătorului din 27 februarie 2006. Curtea de district a refuzat, prin urmare, să aplice termene legale cererilor. Reclamanții au depus un recurs în ceea ce privește cererile lor respinse. La 5 mai 2011, Curtea de Apel a anulat hotărârea din 24 de judecată. În septembrie 2010, Curtea de Apel a declarat în decizia sa că, printre altele , reclamanții au avut dreptul de a utiliza cazare în ceea ce privește domiciliul în cauză, în timp ce nu au primit compensații pentru terminarea acestui drept. Ministerul Finanțelor a depus un recurs cu privire la punctele de drept cu Curtea de Casație, solicitându-i să susțină hotărârea Curții de District din 24 septembrie 2010. La 7 iulie 2011, Curtea de Casație a declarat recursul cu privire la punctele de drept inadmisibil pentru lipsa de merit. Prin hotărârea sa din 5 februarie 2013, Curtea de District a hotărât că primele, cele de-a doua și cele de-a treia cereri ale reclamanților au fost interzise în timp ce cele de-a patra reclamantă au fost respinse din cauza faptului că nu a fost justificat că a îndeplinit criteriile relevante pentru a fi acordată compensație. Curtea de District a constatat, în special, că primii, al doilea și al treilea reclamant, fiind membri ai familiei T., au fost evacuați împreună cu cel de-al doilea, pe baza hotărârii Curții de Apel din 16 decembrie 2005, astfel cum a fost susținut de decizia Curții de Casație din 27 În ianuarie 2006, această dată ar trebui să fie considerată punctul de plecare al calculului termenului statutar de trei ani, în timp ce au depus cererile la 3 martie 2009. Reclamanții au depus un recurs. Potrivit reclamanților, examinarea apelului lor a fost preluată de judecătorii M., B. și A.T. din Curtea de Apel. În cursul procedurii B. a fost înlocuit cu G., un alt judecător al aceleiași instanțe. Cu toate acestea, dosarul nu conține o decizie a Președintelui Curții de Apel prin care acest caz ar fi fost reassignat G. și nu a existat nici o decizie cu privire la G. preluat cazul. În depunerea reclamanților, reprezentantul Ministerului Finanțelor a declarat în fața Curții de Apel că statul ar fi pregătit să plătească compensații în valoare de 6.000.000 de AMD, în timp ce Procurorul General nu a acceptat restul sumei reclamanților. În acest sens, două scrisori au fost depuse Curții de Apel: una din 31 ianuarie 2013, prin care Ministerul Finanțelor a actualizat Procurorul General Adjunct cu privire la examinarea cazului reclamanților, iar a doua din 12 octombrie 2012, prin care Procurorul General Adjunct și-a prezentat obiecțiile de a satisface în întregime cererile reclamanților. La 20 iunie 2013, Curtea de Apel a respins recursul reclamanților și a susținut pe deplin hotărârea Curții de District din 5 februarie 2013. Reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept declarate inadmisibile pentru lipsa de merit prin decizia Curții de Casație din 14 august 2013. Legea internă relevantă Codul civil (ca în vigoare la momentul material) art. 332 prevede că termenul legal general este de trei ani. În conformitate cu art. 337 § 3, executarea termenului statutar în ceea ce privește creanțele ale căror executare nu este specificată în timp sau care sunt executoare la cerere, începe de la momentul în care creditorul obține dreptul de a solicita executarea, în timp ce în cazul în care debitorul a fost furnizat o perioadă suplimentară de timp pentru a executa creanța, calculul termenului statutar începe după terminarea acestei perioade. Codul judiciar (în vigoare până la 7 februarie 2018) În conformitate cu art. 25 § 1 (6), președintele instanței de primă instanță face o redistribuție a cazurilor preluate de un judecător în caz de necesitate în timpul vacanței sau al altor tipuri de absență temporară. Decretul guvernamental nr. 1151-N din 1 august 2002 privind punerea în aplicare a proiectelor de construcție în cadrul limitelor administrative ale districtului Kentron din Yerevan în vigoare de la 1 august 2002 până la 1 octombrie 2006 – În scopul punerii în aplicare a proiectelor de construcții în Erevan, Guvernul a hotărât să aprobe zonele de expropiere ale proprietății imobile (planturi de teren, clădiri și construcții) situate în limitele administrative ale districtului central Erevan care urmează să fie luate pentru nevoile statului, cu o suprafață totală de 345 000 mp. Primarul Erevan a fost instruit să stabilească limitele parcelelor de teren care trebuie luate pentru nevoile statului și să le înregistreze la Registrul Imobiliar. Proprietarii și utilizatorii bunurilor imobile situate în zonele de expropiere au fost informați cu privire la termenele, sursele de finanțare și procedura de preluare a proprietăților imobiliare. Procesul de evaluare a bunurilor imobile în cauză a fost organizat și efectuat de organizațiile licențiate relevante. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că compunerea bancului de pronunțare a hotărârii Curții Civile de Apel din 20 iunie 2013 nu a fost în conformitate cu legea. Acestea se plâng în continuare în aceeași dispoziție că nu au avut un proces echitabil ca și Biroul Procurorului General, nu fiind parte la proceduri, și-au influențat rezultatul. Întrebări către părți au avut reclamanții o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, compoziția judecătorului B. a depus hotărârea Curții Civile de Apel din 20 iunie 2013 a fost în conformitate cu legea? Părțile sunt solicitate să explice motivele și procedura de înlocuire a judecătorului B. de către judecătorul G. în acțiunea dinaintea Curții Civile de Apel și să furnizeze copii ale documentelor relevante. Având în vedere conținutul corespondenței dintre Ministerul Finanțelor și Procurorul General Adjunct, au fost instanțele care au tratat cazul reclamanților independent, astfel cum se prevede la art. 6 § 1 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă