CASE OF DUBSKÁ AND KREJZOVÁ v. THE CZECH REPUBLIC - [Romanian translation] legal summary by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 201

Noiembrie 2016

Dubská și Krejzová împotriva Republicii Cehe (MC) - 28859/11 și 28473/12

Hotărârea din 15 noiembrie 2016 (MC)

Art. 8

Art. 8 § 1

Respectarea vieții private

Reglementări care interzic personalului medical să acorde asistență în cazul nașterilor la domiciliu:

neîncălcare

În fapt

– Reclamantele au dorit să nască la domiciliu asistate de o moașă. Cu toate acestea, în conformitate cu reglementările din Cehia, personalul medical care asistă nașterile la domiciliu riscă sancțiuni disciplinare și penale. Prin urmare, în practică reclamantele trebuiau să opteze între a naște la domiciliu fără asistență medicală sau a naște la spital. Prima reclamantă a născut natural copilul la domiciliu, în timp ce a doua reclamantă a născut la o maternitate.

În cererile lor în fața Curții europene, reclamantele au denunțat o încălcare a art. 8 întrucât legislația cehă nu a permis personalului medical să le asiste în nașterea la domiciliu.

Într-o hotărâre din 11 decembrie 2014 (a se vedea

Nota de informare nr. 180

), o cameră a Curții, cu șase voturi la unu, a constatat că nu a fost încălcat art. 8 din Convenție. La 1 iunie 2015, cauza a fost retrimisă Marii Camere la cererea reclamantelor.

În drept

– Art. 8: Nașterea este un moment unic și delicat în viața unei femei și cuprinde aspecte privind integritatea sa fizică și morală, îngrijirea medicală, sănătatea reproducerii și protecția informațiilor privind sănătatea. Prin urmare, aceste aspecte, inclusiv alegerea locului nașterii, sunt fundamental legate de viața privată a unei femei și sunt cuprinse în sfera de aplicare a acestui concept în înțelesul art. 8.

Cauza reclamantelor avea ca obiect o ingerință asupra dreptului acestora să beneficieze de asistența moașelor atunci când nasc la domiciliu, din cauza pericolului sancțiunilor aplicabile moașelor care au fost împiedicate practic să asiste reclamantele prin aplicarea legislației. Această ingerință era în conformitate cu legea și, întrucât scopul acesteia era de a proteja sănătatea și siguranța mamei și a copilului în timpul și după naștere, urmărea în mod legitim să protejeze sănătatea și drepturile altora. Curtea a continuat să examineze dacă ingerința a fost necesară într-o societate democratică.

În această privință, a observat că statului pârât trebuia să-i fie acordată o marjă largă de apreicere întrucât: a) cauza implica o chestiune complexă de politică de sănătate care cerea o evaluare de către autoritățile interne a datelor științifice și ale experților cu privire la riscurile nașterii la spital și la domiciliu; b) au intervenit considerații de politică generală, socială și economică, inclusiv alocarea de resurse financiare, întrucât poate fi nevoie ca resursele bugetare să fie deplasate din sistemul general al maternităților la dispoziția unui cadru pentru nașterile la domiciliu; c) nu a existat consens între statele membre ale Consiliului Europei în stare să limiteze marja de apreciere a statului în favorea permiterii nașterilor la domiciliu.

Curtea a constatat că, având în vedere această largă marjă de apreciere, ingerința în dreptul reclamantelor la respect pentru viața lor privată nu era disproporționată. Riscul pentru mame și nou-născuți era mai ridicat în cazul nașterilor la domiciliu decât în cazul nașterilor în maternități care aveau personal suficient și erau echipate corespunzător din punct de vedere tehnic și material. Chiar dacă o sarcină decurgea fără complicații și putea astfel să fie considerată „cu risc scăzut”, puteau apărea dificultăți neașteptate în timpul nașterii, care necesită imediat intervenție medicală de specialitate, cum ar fi o secțiune cezariană sau asistență neonatală specială. Mai mult, maternitățile pot asigura toate îngrijirile medicale de urgență necesare, ceea ce nu era posibil în cazul nașterilor la domiciliu, chiar și cu participarea unei moașe (Republica Cehă nu are stabilit un sistem de asistență specializată de urgență pentru nașterile la domiciliu).

Cu toate că nu poate trece cu vederea faptul că, în mai multe maternități din Republica Cehia, condițiile par să ridice semne de întrebare, totuși Curtea a recunoscut că, începând din 2014, Guvernul a luat inițiative în vederea îmbunătățirii situației. Curtea a invitat autoritățile cehe să facă progrese în viitor prin revizuirea constantă a prevederilor juridice relevante, astfel încât să se asigure că acestea reflectă evoluțiile medicale și științifice, respectând în același timp pe deplin drepturile femeilor în domeniul sănătății reproducerii, în special pentru a se asigura condiții adecvate atât pentru pacienți, cât și pentru personalul medical în maternitățile din întreaga țară.

Concluzie:

neîncălcare (douăsprezece voturi la cinci).

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.