Hanzelkovi împotriva Cehiei (extrase)

Reclamanții s-au născut în 1977 și, respectiv, în 2007 și trăiesc în Svinaře. Prima solicitantă este mama celui de-al doilea reclamant. În timpul sarcinii, a avut un control regulat cu un medic și a participat la clase antenatale la spitalul Hořovice. Înainte de a naște ea a exprimat, printre altele, dorința ei de a părăsi maternitatea cât mai curând posibil, cu condiția ca nu existau complicații. La 24 octombrie 2007, primul reclamant a contactat un pediatru, S., care a fost de acord să preia controlul asupra viitorului copil și să vină să le vadă amândoi la domiciliu, imediat ce au fost externați din maternitate. Ea a informat primul reclamant că va fi, totuși, departe în weekendul următor.

Reclamantul apoi i-a spus că intenționează să părăsească spitalul „mai devreme”, fără să alarmeze această declarație. ulterior a declarat că nu a fost înțelegerea ei că reclamantul dorește să părăsească spitalul la câteva ore după naștere. Al doilea reclamant s-a născut vineri 26 octombrie 2007 la spitalul Hořovice. A fost o livrare naturală și spontană, fără complicații. Reclamanții s-au constatat că nu au probleme de sănătate, scorul Apgar pentru nou-născuți (înregistrarea ratei de puls, respirație, complexie, activitate musculară și irritabilitate reflexă) a fost cel mai mare posibil, potrivit echipei medicale de evaluare. În aceste circumstanțe, prima reclamantă a decis să părăsească spitalul în aceeași zi, ceea ce a făcut la prânz, în ciuda opoziției din partea echipei medicale.

Potrivit unei declarații emise de spital la 29 octombrie 2007, după acoperirea mass-media largă a cazului, personalul spitalului a sugerat ca reclamanții să rămână la spital timp de cel puțin 48 de ore și a avertizat primul reclamant cu privire la riscurile posibile pentru sănătatea copilului, dar primul reclamant a indicat că un pediatru va prelua responsabilitatea copilului. După ce reclamanții au plecat, personalul spitalului a informat poliția, practică standard în situațiile în care un pacient a părăsit prematur spitalul fără consimțământul medicului și acest lucru ar putea avea repercusiuni asupra sănătății sale. Autoritatea de asistență socială nu a fost informată până după ce pediatra S. a contactat spitalul (vezi mai jos).

Spitalul a considerat regretabil că primul reclamant nu și-a exprimat dorința de a părăsi spitalul la numai ore după naștere în timpul claselor antenatale. Dacă ar fi făcut-o, personalul ar fi recomandat să obțină un plan de îngrijire personală pentru nou-născutul și să asigure acordul scris de la pediatra (care ar fi avut astfel un prealabil adecvat), după care decizia ei ar fi fost acceptată. Primul reclamant a acceptat, de asemenea, că evenimentele în cauză ar fi putut apărea ca urmare a unei neînțelegeri în ceea ce privește acordurile de îngrijire pentru copilul său nou-născut. 10. Potrivit explicațiilor date de pediatra S., la 26 octombrie 2007 la aproximativ 14:00. Ea a fost informată de asistenta de la operația sa, care a primit un apel de la primul reclamant, că aceasta din urmă a dat naștere în acea dimineață și s-a întors acasă.

Întrucât era o situație neobișnuită, pediatra, care se pregătea să plece pentru weekend și nu a putut vizita reclamanții până luni după-amiază, a informat personalul de la spitalul Hořovice în consecință. D., medicul spital, a decis să contacteze autoritatea de asistență socială, și anume biroul municipal Černošice. Între timp, S. a informat primul reclamant prin telefon că ea va putea vedea ea și copilul ei până luni după-amiază, ceea ce reclamantul a acceptat. La scurt timp după aceea, pediatra a fost contactat de un asistent social. Ea i-a povestit despre situația și i-a dat numărul de telefon al primului reclamant.

11. Potrivit notei trimise de Černošice Oficiul Municipal la Biroul Municipal Beroun (denumită în continuare „autoritatea de asistență socială”), la 26 octombrie 2007, prima reclamantă a părăsit spitalul la prânz în acea zi fără să informeze doctorii; ea nu a locuit la adresa pe care a dat-o timp de trei ani și satul în care stătea și numărul de telefon a fost furnizat de pediatra contactat de autoritatea Černošice. Lucrătorul social a reușit să contacteze tatăl copilului cu privire la acest număr. Deși el a fost informat că o măsură intermediară în temeiul articolului 76a din Codul de Procedură Civilă ar putea fi aplicată, el a declarat că reclamanții nu se vor întoarce la spital și au refuzat să furnizeze adresa exactă a familiei.

12. La cererea autorității de asistență socială, dr D. a elaborat o notă care observă că „a dat scurta perioadă de timp de la naștere, sănătatea și potențial viața efectivă a copilului ar fi în pericol dacă [a fost] privat de îngrijire spitală”. 13. De asemenea, la 26 octombrie 2007, autoritatea de asistență socială a solicitat Curții de District Beroun să aplice o măsură intermediară în temeiul articolului 76a din Codul de Procedură Civilă, în vederea încrederii celui de-al doilea reclamant la îngrijirea departamentului de ginecologie-obstetrics din spitalul Hořovice. Notele menționate mai sus, elaborate de Oficiul Municipal Černošice și dr D. În aceeași zi, instanța a acordat cererea, reprezentând termenii notării elaborate de dr.

D. Hotărârea a afirmat că orice măsură intermediară a fost acordată părților la momentul executării, care trebuia să fie imediată. 15. La ora 16:30, la 26 octombrie 2007, un judecător și un asistent social, însoțit de ofițeri de poliție, au mers la domiciliul reclamanților. Deși i-au explicat tatălui copilului că primul reclamant ar putea merge la spital cu al doilea reclamant, el a refuzat să-i ducă acolo de liber arbitru. Prin urmare, o echipă medicală de urgență a fost convocată. După examinarea copilului nou-născut, medicul prezent a observat că el nu a avut probleme de sănătate, dar a fost de acord cu ceilalți că, în scopul punerii în aplicare a măsurii intermediare, mama și copilul vor fi dus înapoi la spital în ambulanță.

Tatăl, ofițerii de poliție, asistentul social și judecătorul curții au urmat ambulanța. Odată la spital, al doilea reclamant a fost examinat din nou și a constatat că nu are probleme de sănătate. 16. Reclamanții au fost obligați să rămână la spital timp de două zile și susțin că nici un act medical nu a fost efectuat în acel timp. Potrivit raportului spitalului, primul reclamant a refuzat screening neonatal și vaccinarea celui de-al doilea reclamant. La cererea expresă a primului reclamant, care a semnat în consecință formularul refuzând tratamentul medical suplimentar (revers negativní), reclamanții au fost externați din spital la 28 octombrie 2007, aproximativ 50 de ore după naștere…

5. The applicants were born in 1977 and 2007 respectively and live in Svinaře. 6. The first applicant is the mother of the second applicant. During her pregnancy she had regular check-ups with a doctor and attended ante-natal classes at Hořovice Hospital. Prior to giving birth she had expressed, among other things, her wish to leave the maternity ward as soon as possible provided that there were no complications. 7. On 24 October 2007 the first applicant contacted a pediatrician, S., who agreed to take charge of her future child and to come and see them both at their home as soon as they were discharged from the maternity ward. She informed the first applicant that she would, however, be away the following weekend.

The applicant then told her that she intended to leave the hospital “earlier”, without enlarging on that statement. S. subsequently stated that it had not been her understanding that the applicant wanted to leave the hospital a few hours after the birth. 8. The second applicant was born on Friday 26 October 2007 at Hořovice Hospital. It was a natural and spontaneous delivery with no complications. The applicants were found to have no health problems, the Apgar score for newborns (recording the pulse rate, respiration, complexion, muscular activity and reflex irritability) was the highest possible, according to the medical team’s assessment. In these circumstances, the first applicant decided to leave the hospital the same day, which she did at about noon despite meeting opposition from the medical team.

9. According to a statement issued by the hospital on 29 October 2007 following extensive media coverage of the case, the hospital staff had suggested that the applicants remain at the hospital for at least 48 hours and had warned the first applicant of the possible risks to the child’s health, but the first applicant had indicated that a pediatrician would be taking charge of the child. After the applicants had left, the hospital staff informed the police, which was standard practice in situations where a patient left hospital prematurely without the doctor’s consent and this could have repercussions on his or her health. The social welfare authority was not informed until after the pediatrician S. had contacted the hospital (see below).

The hospital found it regrettable that the first applicant had not expressed her wish to leave the hospital only hours after the birth during the ante-natal classes. Had she done so, the staff would have recommended that she obtain a personal care plan for the newborn baby and secure written agreement from the pediatrician (who would thus have had proper advance notice), whereupon her decision would have been accepted. The first applicant had accepted, moreover, that the events in question might have arisen as a result of a misunderstanding regarding the care arrangements for her newborn baby. 10. According to the explanations given by the pediatrician S., on 26 October 2007 at about 2 p.m. she had been informed by the nurse from her surgery, who had received a call from the first applicant, that the latter had given birth that very morning and returned home.

As it was an unusual situation, the pediatrician, who had been preparing to leave for the weekend and could not visit the applicants until Monday afternoon, informed the staff at Hořovice Hospital accordingly. D., the hospital doctor, decided to contact the social welfare authority, namely, the Černošice municipal office. In the meantime S. had informed the first applicant by telephone that she would be able to see her and her child until Monday afternoon, which the applicant had accepted. Shortly afterwards the pediatrician was contacted by a social worker. She told her about the situation and gave her the first applicant’s telephone number.

11. According to the note sent by the Černošice Municipal Office to the Beroun Municipal Office (hereafter “the social welfare authority”), on 26 October 2007 the first applicant had left the hospital at noon on that day without informing the doctors; she had not been living at the address she had given the hospital for three years and the village where she was staying and her telephone number had been provided by the pediatrician contacted by the Černošice authority. The social worker had succeeded in contacting the child’s father on that number. Although he had been informed that an interim measure under Article 76a of the Code of Civil Procedure might be applied, he had stated that the applicants would not return to the hospital and had refused to provide the family’s exact address.

12. At the request of the social welfare authority, Dr D. drew up a note observing that “given the short period of time since the birth, the health and potentially the actual life of the child [would] be at risk if he [were] deprived of hospital care”. 13. Also on 26 October 2007 the social welfare authority requested the Beroun District Court to apply an interim measure pursuant to Article 76a of the Code of Civil Procedure, with a view to entrusting the second applicant to the care of the gynaecology-obstetrics department of Hořovice Hospital. The above-mentioned notes drawn up by the Černošice Municipal Office and Dr D. were annexed to the request. 14. On the same day the court granted the request, reiterating the terms of the note drawn up by Dr D. The decision stated that any interim measure was served on the parties at the time of execution, which had to be immediate.

15. At 4.30 p.m. on 26 October 2007 a court bailiff and a social worker, accompanied by police officers, went to the applicants’ house. Although they explained to the child’s father that the first applicant could go to the hospital with the second applicant, he refused to take them to there of his own free will. An emergency medical team was therefore summoned. After examining the newborn baby, the doctor present observed that he had no health problems but agreed with the others that for the purposes of implementing the interim measure the mother and child would be taken back to the hospital in the ambulance. The father, police officers, social worker and court bailiff followed the ambulance.

Once at the hospital, the second applicant was examined again and found not to have any health problems. 16. The applicants were made to remain at the hospital for two days and allege that no medical act was carried out during that time. According to the hospital report, the first applicant had refused neonatal screening and vaccination of the second applicant. At the express request of the first applicant, who accordingly signed the form refusing further medical treatment (negativní revers), the applicants were discharged from the hospital on 28 October 2007, approximately 50 hours after the birth…