MITEV v. BULGARIA

Comunicat la 16 noiembrie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 34779/09 Dimitar Kirov MITEV împotriva Bulgariei depusă la 22 aprilie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Dimitar Kirov Mitev, este un național bulgar care s-a născut în 1972 și este în prezent reținut în închisoarea Varna. El este reprezentat în fața Curții de către dna S. Stefanova și dl M. Ekimdzhiev, avocați practicanți în Plovdiv. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 iunie 2006, reclamantul a fost arestat în legătură cu uciderea unei doamne de 75 de ani comisă cu trei zile mai devreme la Varna. În raportul elaborat în legătură cu operațiunea de poliție relevantă, a fost arestat că a avut o „limpede rezistență” și că această forță a fost folosită pentru a-l băga în bătaie.

După aceea, reclamantul a fost deținut în secția de poliție din orașul Valchi Dol, unde a fost vizitat de ofițeri de poliție K. și V. Într-o conversație cu ei, se presupune că a mărturisit că a comis o crimă, descriind în detaliu acțiunile sale în zilele anterioare arestării sale. Mai târziu, în aceeași zi, reclamantul a fost transferat la o secție de poliție din Varna, unde la ora 19:00 a fost examinat de către un medic. Examinarea a identificat vânătăi și hematome pe cotul drept, flancul drept, funduri și încheieturi, care, potrivit medicului, au fost cauzate de obiecte grele, brunete mai puțin de 24 de ore mai devreme. La 22 iunie 2006, reclamantul a avut acuzații împotriva lui în legătură cu o altă infracțiune, un furt neafiliat.

Se pare că a rămas în detenție în contextul acestor proceduri. Nu este clar care a fost cursul lor ulterior. Deși ancheta de crimă a continuat în timpul lunilor care au urmat, reclamantul a avut doar acuzații referitoare la infracțiunile aduse împotriva lui la 18 decembrie 2006. În această ocazie a avut un avocat, reținut de el în aceeași zi, care a participat și la interviul său ulterior cu investigatorul responsabil cu acest caz. După încheierea anchetei în cazul crimei, la 8 martie 2007, dovezile colectate au fost dezvăluite reclamantului și avocatului său. La o dată neespecificată în 2007 reclamantul a fost acuzat și luat în judecată. În timpul procesului el a refuzat că a comis o crimă și a afirmat că a făcut mărturisirea în ziua arestării sale după ofițerii K. și V. Chiar dacă se pare că atunci reclamantul a semnat o mărturisire scrisă întocmită de ofițeri, documentul nu a fost prezentat.

În schimb, instanța de judecată a auzit dovezi de la ofițeri, care au descris în detaliu ceea ce le-a spus reclamantul și măsurile pe care le-au luat ca urmare a descrierii evenimentelor pentru a identifica martori și dovezi suplimentare. Într-o hotărâre din 11 februarie 2008, Curtea Regională Varna a condamnat reclamantul și l-a condamnat la închisoare pe viață. S-a bazat pe dovezile furnizate de ofițeri K. și V. și nu a comentat afirmațiile reclamantului că l-au bătut și amenințat. În acuzațiile adresate Curții de Apel Varna și Curții Supreme de Cassare, apărarea a susținut încă o dată că mărturisirea reclamantului, astfel cum a recunoscut ofițerii, a fost făcută sub presiune.

Cu toate acestea, aceste instanțe nu au formulat, de asemenea, comentarii cu privire la această chestiune, cu privire la problema dacă interdicția legală privind audierea persoanelor care au participat la proceduri într-o altă capacitate procedurală de martor (art. 118 §) 1 din Codul de Procedură Penală) a fost respectat. În hotărârile din 30 mai și, respectiv, 13 noiembrie 2008, aceste instanțe au susținut condamnarea și sentința reclamantului. În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că instanța internă se bazează pe mărturia dată de ofițerii de poliție K. și V. ca dovezi cheie, și susține că mărturisirea menționată de acestea a fost făcută după ce au bătut și amenințat. În baza articolului 13 din Convenție, el se plânge de asemenea că nu a avut un reprezentant legal după arestarea sa.

Întrebarea către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea acuzației penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 3 litera (c) din Convenție, în special având în vedere faptul că instanța națională se bazează pe mărturisirea sa făcută în fața ofițerilor de poliție K. și V.? A fost aceasta mărturisire făcută sub presiune? Autoritățile au avut motive convingătoare pentru neapărarea lor de a furniza garanții procedurale, în special accesul la un avocat, în timpul interviului reclamantului cu ofițerii K. și V.?

Communicated on 16 November 2016

FIFTH SECTION

Application no. 34779/09 Dimitar Kirov MITEV against Bulgaria lodged on 22 April 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Dimitar Kirov Mitev, is a Bulgarian national who was born in 1972 and is currently detained in Varna Prison. He is represented before the Court by Ms S. Stefanova and Mr M. Ekimdzhiev, lawyers practising in Plovdiv. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 21 June 2006 the applicant was arrested in connection with the murder of a 75-year-old lady committed three days earlier in Varna. It was noted in the report drawn up in relation to the relevant police operation that he had “slightly resisted” arrest, and that force had been used in order to handcuff him. After that, the applicant was held in the police station in the town of Valchi Dol, where he was visited by police officers K. and V. In a conversation with them he allegedly confessed to having committed the murder, describing in detail his actions in the days preceding his arrest.

Later on that same day the applicant was transferred to a police station in Varna, where at around 7 p.m. he was examined by a doctor. The examination identified bruises and haematomas on his right elbow, right flank, buttocks and wrists, which, according to the doctor, had been caused by hard, blunt objects less than twenty-four hours earlier. On 22 June 2006 the applicant had charges brought against him in relation to another offence, an unrelated theft. It appears that he remained in detention in the context of these proceedings. It is unclear what their subsequent course was. Although the murder investigation continued over the months which followed, the applicant only had charges relating to the offence brought against him on 18 December 2006. On that occasion he had a lawyer, retained by him on the same day, who also attended his subsequent interview with the investigator in charge of the case.

After the investigation in the murder case was completed, on 8 March 2007 the evidence collected was disclosed to the applicant and his lawyer. On an unspecified date in 2007 the applicant was indicted and taken to court. During the trial he denied having committed the murder, and claimed that he had made the confession on the day of his arrest after officers K. and V. had beaten and threatened him. Even though it appears that at that time the applicant had signed a written confession drawn up by the officers, the document was not presented. Instead, the trial court heard witness evidence from the officers, who described in detail what the applicant had told them and the measures they had taken as a result of his description of the events in order to identify further witnesses and evidence.

In a judgment of 11 February 2008 the Varna Regional Court convicted the applicant and sentenced him to life imprisonment. It relied on the evidence given by officers K. and V., and did not comment on the applicant’s claims that they had beaten and threatened him. The remaining evidence relied on was mostly indirect. In submissions to the Varna Court of Appeal and the Supreme Court of Cassation, the defence claimed once again that the applicant’s confession, as recounted by the officers, had been made under duress. However, those courts also did not comment on that issue, dealing instead with the question of whether the statutory prohibition on hearing people who had participated in the proceedings in another procedural capacity as witnesses (Article 118 § 1 of the Code of Criminal Procedure) had been complied with.

In judgments given on 30 May and 13 November 2008 respectively those courts upheld the applicant’s conviction and sentence. COMPLAINTS Relying on Article 3 of the Convention, the applicant complains that the domestic courts relied on the testimony given by police officers K. and V. as key evidence, and claims that the confession referred to by them was made after they had beaten and threatened him. Relying on Article 13 of the Convention, he also complains that he did not have a legal representative following his arrest.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention, particularly in view of the national courts’ reliance on his confession made in front of police officers K. and V.? Was that confession made under duress? Did the authorities have compelling reasons for their failure to provide any procedural guarantees, particularly access to a lawyer, during the applicant’s interview with officers K. and V.?