CASE OF DIMITAR MITEV v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6+6-3-c - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing) (Article 6 - Right to a fair trial;Article 6-3-c - Defence through legal assistance)
CASE OF DIMITAR MITEV v. BULGARIA (CtEDO, 2018)
Reclamantul s-a născut în 1972 și este în prezent reținut la închisoarea Varna. Înainte de evenimentele în cauză, el a avut mai multe condamnari anterioare pentru furt. O femeie de şaptezeci şi cinci de ani, vecină a părinţilor reclamantului, a fost ucisă în casa ei din Varna în dimineaţă din 18 iunie 2006, iar o serie de bunuri personale au fost furate din casă. Reclamantul a fost suspectat că a comis infracţiunea şi a fost eliberat un ordin de căutare în legătură cu el. În dimineața 21 iunie 2006, reclamantul a fost arestat. Se ascundea într-o casă abandonată într-un sat vecin. Raportul poliției asupra arestării sale a declarat că el a avut „limpede” rezistență arestării, și acea forță a fost folosită pentru a-l scoate din locul de ascunzătoare (sub un pat) și să-l băgănească. 10. Reclamantul a fost dus la secția de poliție din orașul Valchi Dol din apropiere, unde, la ora 11.30 a.m., a fost eliberată o ordonanță de arestare în temeiul articolului 63 alineatul (1) din Legea privind Ministerul Internului din 2006 (a se vedea punctul 26 de mai jos). Reclamantul a semnat o declarație care a afirmat că a vrut să fie asistat de un avocat și că are dureri de ficat și stomac, datorită “dolor de trecut” și a dorit să fie examinat de un medic. 11. Mai târziu, doi ofiţeri de poliţie din Varna, Z.K. V.V., a sosit în Valchi Dol. Ei au avut o conversație cu reclamantul, în cursul căreia el a mărturisit, potrivit lui sub presiune fizică, că a comis crima și a descris acțiunile sale în zilele anterioare arestării sale. În plus, el a mărturisit că a furat o armă şi alte bunuri personale din altă casă într - o ocazie anterioară. Mărturisirea a fost scrisă şi a fost semnată de reclamantul şi de ofiţerul V.V. 12. Mai târziu, în aceeași zi, reclamantul a fost transferat la secția de poliție din Varna, unde a cerut să fie examinat de un medic. Examinarea a început la ora 8:00. Medicul a identificat vânătăi și hematoma pe cotul drept al reclamantului, flancul drept, funduri și încheieturi, care au fost cauzate de obiecte grele, brunete mai puțin de 24 de ore mai devreme. 13. La 22 iunie 2006, un investigator a acuzat reclamantul în legătură cu o altă infracțiune, cu un furt neafiliat și un procuror a ordonat detenția sa timp de până la șaptezeci și două de ore. La 23 iunie 2006, Curtea de District Varna a ordonat detenția reclamantului în închisoare în legătură cu această acuzație. Procedura penală privind această acuzație a avut loc în urma procedurilor care fac obiectul prezentei cereri și au fost încheiate în martie 2007. 14. Ancheta crimei, la care ancheta despre presupusul furt de armă şi alte posesiuni personale menţionate în mărturisirea reclamantului la ofiţerii Z.K. și V.V. s-a alăturat, a continuat în timpul lunilor care au urmat. Poliţia a adunat dovezi suplimentare şi mărturie martoră, unele dintre ele au fost identificate pe baza acestei mărturii. Nu au găsit niciodată obiectele furate din casa victimei. La 18 decembrie 2006, un investigator a acuzat reclamantul în legătură cu cele două infracţiuni menţionate mai sus. În această ocazie, reclamantul a avut un avocat, reținut de el în aceeași zi. Reclamantul a formulat o scurtă declarație că nu a fost vinovat. 15. La o dată neespecificată în 2007 reclamantul a fost acuzat și condus în instanță. 16. Curtea Regională Varna (denumită în continuare „Curtea Regională”), care a examinat cazul în primă instanță, a organizat prima ședință la 25 iunie 2007. Acesta a auzit medicul care a examinat reclamantul în seară din 21 iunie 2006 (a se vedea punctul 12 de mai sus). Ea a declarat că menține avizele exprimate în raportul său anterior, iar urmărirea penală și apărarea nu au pus întrebări suplimentare. Ofiţeri Z.K. și V.V. au fost examinate ca martori și au povestit conversația cu reclamantul la 21 iunie 2006 și mărturisirea pe care le-a făcut-o. Ei au răspuns la întrebările puse de acuzaţia şi apărarea. Tatăl reclamantului a fost examinat şi el a declarat că şi-a vizitat fiul la zece zile după arestarea lui. Reclamantul i-a spus că a fost bătut pentru a mărturisi, și unele urme ale acestei bătăi au fost încă vizibile pe el. Curtea Regională a auzit alţi experţi şi martori. 17. În cursul următoarei audiere, care a avut loc la 3 octombrie 2007, reclamantul a făcut o declarație cu privire la acuzații. El a spus că el nu a comis infracțiunile, ca la momentul crimei el a fost la casa bunica sa într-un alt sat, și că a mărturisit infracțiunile sub presiune. 18. La 11 februarie 2008, Curtea Regională a examinat mai mulți martori și apoi părțile au prezentat observații orale. Avocatul reclamantului a contestat mărturia lui Z.K. și V.V. în special, argumentând că examinarea lor a fost contrară articolului 118 din Codul de Procedură Penală (a se vedea punctul 31 de mai jos). El a subliniat, de asemenea, că, în timp ce reclamantul a făcut o mărturisire către cei doi ofițeri, el nu a repetat această mărturisire atunci când a fost luată în fața unui investigator. În același timp, mărturisirea a fost unul dintre „pilonii” a acuzării, deoarece nu au existat alte dovezi care să arate cursul evenimentelor din casa victimei. 19. Într-o hotărâre din 11 februarie 2008, Curtea Regională a condamnat reclamantul și l-a condamnat la închisoare pe viață. Pe baza dovezilor colectate, a concluzionat că reclamantul a furat o armă şi alte posesiuni personale cu câteva zile înainte de crimă, iar în ziua crimei a intrat în casa victimei pentru a fura mâncare. Când l-a surprins în casă, el a atacat-o, lovindu-o cu arma furată mai devreme – într-un fel în care o parte din cocoşul pistolului s-a rupt şi a căzut la podea – şi cu un hax pe care l-a găsit în casă. După uciderea, reclamantul fugea. Un străin i - a dat un ascensor la un alt sat, dar reclamantul a uitat o pungă care îşi conţinea hainele şi pistolul în maşina străinului. 20. În stabilirea faptelor, Curtea Regională s-a bazat pe următoarele elemente importante de probă: un fragment de metal care a fost găsit sub corpul victimei și pe care experții au confirmat că este partea dispărută a penisului de arma; urmele sângelui victimei găsite pe mânerul pistolului găsit în geanta reclamantului; mărturia persoanei care au dat reclamantului un ascensor în mașina sa și au găsit geanta; faptul că acea persoană a recunoscut, de asemenea, poza reclamantului atunci când a fost arătată de poliție; și mărturia polițiștilor Z.K. și V.V., care au pomenit ceea ce le-a mărturisit reclamantul în ceea ce privește cursul evenimentelor din casa victimei. În ceea ce privește mărturia ofițerilor, Curtea Regională a subliniat că a considerat credibilă, deoarece mărturisirea, astfel cum au recunoscut ei, a permis poliției să continue investigația și să identifice dovezi suplimentare. 21. Reclamantul a depus un recurs. 22. În declarațiile sale scrise și orale la Curtea de Apel Varna (denumită în continuare „Curtea de Apel”), avocatul reclamantului a contestat încă o dată mărturia dată de Z.K. și V.V. El a susținut că Curtea Regională nu a făcut observații cu privire la dovezile care demonstrează că reclamantul a fost bătut pentru a face mărturisirea pe care ofițerii le-au povestit, a subliniat că mărturisirea nu a fost repetată după ce reclamantul a fost luat în fața unui investigator și s-a bazat din nou pe art. 118 din Codul de Procedură Penală. 23. Într-o hotărâre din 30 mai 2008, Curtea de Apel a susținut condamnarea și condamnarea reclamantului, constatând că vina sa s-a dovedit fără îndoială rezonabilă. Pe lângă dovezile descrise mai sus, acesta se bazează pe mărturia unui vecin al victimei, care a văzut o persoană considerată reclamantul pe acoperişul casei victimei cu puţin timp înainte de crimă. În ceea ce priveşte Z.K. și V.V., Curtea de Apel a subliniat că nu au investigat organisme în sensul Codului de procedură penală și că mărturia lor a fost evaluată în funcție de toate celelalte dovezi. În plus, aceasta a făcut comentarii cu privire la dovezile exonerate, în special cu privire la rapoartele de experți care nu găsesc amprente ale reclamantului și nici urme ale mirosului său în casa victimei, spunând că acest lucru nu a fost suficient pentru a respinge acuzațiile. 24. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. Avocatul său a contestat încă o dată mărturia ofițerilor Z.K. și V.V., subliniind că instanțele inferioare nu au comentat cu privire la dovezile care arată că reclamantul a fost bătut pentru a mărturisi. În plus, mărturia ofițerilor a fost dată în încălcarea articolului 118 din Codul de Procedură Penală. 25. Într-o hotărâre finală din 13 noiembrie 2008, Curtea Supremă de Casare a susținut hotărârea Curții de Apel. În ceea ce privește argumentele apărării cu privire la mărturia Z.K. și V.V., a observat că mărturisirea recunoscută de ofițeri conține detalii care ar fi putut fi cunoscute numai autorului infracțiunilor în cauză și, prin urmare, nu ar fi putut fi „instigată”. În plus, permițând Z.K. și V.V. să depună mărturie nu au încălcat art. 118 din Codul de Procedură Penală.