Dimitar Mitev împotriva Bulgariei

Reclamantul s-a născut în 1972 și este în prezent reținut la închisoarea Varna. Înainte de evenimentele în cauză, el a avut mai multe condamnari anterioare pentru furt. O femeie de şaptezeci şi cinci de ani, vecină a părinţilor reclamantului, a fost ucisă în casa ei din Varna în dimineaţă din 18 iunie 2006, iar o serie de bunuri personale au fost furate din casă. Reclamantul a fost suspectat că a comis infracţiunea şi a fost eliberat un ordin de căutare în legătură cu el. În dimineața 21 iunie 2006, reclamantul a fost arestat. Se ascundea într-o casă abandonată într-un sat vecin. Raportul poliției asupra arestării sale a declarat că el a avut „limpede” rezistență arestării, și acea forță a fost folosită pentru a-l scoate din locul de ascunzătoare (sub un pat) și să-l băgănească.

10. Reclamantul a fost dus la secția de poliție din orașul Valchi Dol din apropiere, unde, la ora 11.30 a.m., a fost eliberată o ordonanță de arestare în temeiul articolului 63 alineatul (1) din Legea privind Ministerul Internului din 2006 (a se vedea punctul 26 de mai jos). Reclamantul a semnat o declarație care a afirmat că a vrut să fie asistat de un avocat și că are dureri de ficat și stomac, datorită “dolor de trecut” și a dorit să fie examinat de un medic. 11. Mai târziu, doi ofiţeri de poliţie din Varna, Z.K. V.V., a sosit în Valchi Dol. Ei au avut o conversație cu reclamantul, în cursul căreia el a mărturisit, potrivit lui sub presiune fizică, că a comis crima și a descris acțiunile sale în zilele anterioare arestării sale.

În plus, el a mărturisit că a furat o armă şi alte bunuri personale din altă casă într - o ocazie anterioară. Mărturisirea a fost scrisă şi a fost semnată de reclamantul şi de ofiţerul V.V. 12. Mai târziu, în aceeași zi, reclamantul a fost transferat la secția de poliție din Varna, unde a cerut să fie examinat de un medic. Examinarea a început la ora 8:00. Medicul a identificat vânătăi și hematoma pe cotul drept al reclamantului, flancul drept, funduri și încheieturi, care au fost cauzate de obiecte grele, brunete mai puțin de 24 de ore mai devreme. 13. La 22 iunie 2006, un investigator a acuzat reclamantul în legătură cu o altă infracțiune, cu un furt neafiliat și un procuror a ordonat detenția sa timp de până la șaptezeci și două de ore.

La 23 iunie 2006, Curtea de District Varna a ordonat detenția reclamantului în închisoare în legătură cu această acuzație. Procedura penală privind această acuzație a avut loc în urma procedurilor care fac obiectul prezentei cereri și au fost încheiate în martie 2007. 14. Ancheta crimei, la care ancheta despre presupusul furt de armă şi alte posesiuni personale menţionate în mărturisirea reclamantului la ofiţerii Z.K. și V.V. s-a alăturat, a continuat în timpul lunilor care au urmat. Poliţia a adunat dovezi suplimentare şi mărturie martoră, unele dintre ele au fost identificate pe baza acestei mărturii. Nu au găsit niciodată obiectele furate din casa victimei. La 18 decembrie 2006, un investigator a acuzat reclamantul în legătură cu cele două infracţiuni menţionate mai sus.

În această ocazie, reclamantul a avut un avocat, reținut de el în aceeași zi. Reclamantul a formulat o scurtă declarație că nu a fost vinovat. 15. La o dată neespecificată în 2007 reclamantul a fost acuzat și condus în instanță. 16. Curtea Regională Varna (denumită în continuare „Curtea Regională”), care a examinat cazul în primă instanță, a organizat prima ședință la 25 iunie 2007. Acesta a auzit medicul care a examinat reclamantul în seară din 21 iunie 2006 (a se vedea punctul 12 de mai sus). Ea a declarat că menține avizele exprimate în raportul său anterior, iar urmărirea penală și apărarea nu au pus întrebări suplimentare. Ofiţeri Z.K. și V.V. au fost examinate ca martori și au povestit conversația cu reclamantul la 21 iunie 2006 și mărturisirea pe care le-a făcut-o.

Ei au răspuns la întrebările puse de acuzaţia şi apărarea. Tatăl reclamantului a fost examinat şi el a declarat că şi-a vizitat fiul la zece zile după arestarea lui. Reclamantul i-a spus că a fost bătut pentru a mărturisi, și unele urme ale acestei bătăi au fost încă vizibile pe el. Curtea Regională a auzit alţi experţi şi martori. 17. În cursul următoarei audiere, care a avut loc la 3 octombrie 2007, reclamantul a făcut o declarație cu privire la acuzații. El a spus că el nu a comis infracțiunile, ca la momentul crimei el a fost la casa bunica sa într-un alt sat, și că a mărturisit infracțiunile sub presiune. 18. La 11 februarie 2008, Curtea Regională a examinat mai mulți martori și apoi părțile au prezentat observații orale.

Avocatul reclamantului a contestat mărturia lui Z.K. și V.V. în special, argumentând că examinarea lor a fost contrară articolului 118 din Codul de Procedură Penală (a se vedea punctul 31 de mai jos). El a subliniat, de asemenea, că, în timp ce reclamantul a făcut o mărturisire către cei doi ofițeri, el nu a repetat această mărturisire atunci când a fost luată în fața unui investigator. În același timp, mărturisirea a fost unul dintre „pilonii” a acuzării, deoarece nu au existat alte dovezi care să arate cursul evenimentelor din casa victimei. 19. Într-o hotărâre din 11 februarie 2008, Curtea Regională a condamnat reclamantul și l-a condamnat la închisoare pe viață. Pe baza dovezilor colectate, a concluzionat că reclamantul a furat o armă şi alte posesiuni personale cu câteva zile înainte de crimă, iar în ziua crimei a intrat în casa victimei pentru a fura mâncare.

Când l-a surprins în casă, el a atacat-o, lovindu-o cu arma furată mai devreme – într-un fel în care o parte din cocoşul pistolului s-a rupt şi a căzut la podea – şi cu un hax pe care l-a găsit în casă. După uciderea, reclamantul fugea. Un străin i - a dat un ascensor la un alt sat, dar reclamantul a uitat o pungă care îşi conţinea hainele şi pistolul în maşina străinului. 20. În stabilirea faptelor, Curtea Regională s-a bazat pe următoarele elemente importante de probă: un fragment de metal care a fost găsit sub corpul victimei și pe care experții au confirmat că este partea dispărută a penisului de arma; urmele sângelui victimei găsite pe mânerul pistolului găsit în geanta reclamantului; mărturia persoanei care au dat reclamantului un ascensor în mașina sa și au găsit geanta; faptul că acea persoană a recunoscut, de asemenea, poza reclamantului atunci când a fost arătată de poliție; și mărturia polițiștilor Z.K.

și V.V., care au pomenit ceea ce le-a mărturisit reclamantul în ceea ce privește cursul evenimentelor din casa victimei. În ceea ce privește mărturia ofițerilor, Curtea Regională a subliniat că a considerat credibilă, deoarece mărturisirea, astfel cum au recunoscut ei, a permis poliției să continue investigația și să identifice dovezi suplimentare. 21. Reclamantul a depus un recurs. 22. În declarațiile sale scrise și orale la Curtea de Apel Varna (denumită în continuare „Curtea de Apel”), avocatul reclamantului a contestat încă o dată mărturia dată de Z.K. și V.V. El a susținut că Curtea Regională nu a făcut observații cu privire la dovezile care demonstrează că reclamantul a fost bătut pentru a face mărturisirea pe care ofițerii le-au povestit, a subliniat că mărturisirea nu a fost repetată după ce reclamantul a fost luat în fața unui investigator și s-a bazat din nou pe art. 118 din Codul de Procedură Penală.

23. Într-o hotărâre din 30 mai 2008, Curtea de Apel a susținut condamnarea și condamnarea reclamantului, constatând că vina sa s-a dovedit fără îndoială rezonabilă. Pe lângă dovezile descrise mai sus, acesta se bazează pe mărturia unui vecin al victimei, care a văzut o persoană considerată reclamantul pe acoperişul casei victimei cu puţin timp înainte de crimă. În ceea ce priveşte Z.K. și V.V., Curtea de Apel a subliniat că nu au investigat organisme în sensul Codului de procedură penală și că mărturia lor a fost evaluată în funcție de toate celelalte dovezi. În plus, aceasta a făcut comentarii cu privire la dovezile exonerate, în special cu privire la rapoartele de experți care nu găsesc amprente ale reclamantului și nici urme ale mirosului său în casa victimei, spunând că acest lucru nu a fost suficient pentru a respinge acuzațiile.

24. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. Avocatul său a contestat încă o dată mărturia ofițerilor Z.K. și V.V., subliniind că instanțele inferioare nu au comentat cu privire la dovezile care arată că reclamantul a fost bătut pentru a mărturisi. În plus, mărturia ofițerilor a fost dată în încălcarea articolului 118 din Codul de Procedură Penală. 25. Într-o hotărâre finală din 13 noiembrie 2008, Curtea Supremă de Casare a susținut hotărârea Curții de Apel. În ceea ce privește argumentele apărării cu privire la mărturia Z.K. și V.V., a observat că mărturisirea recunoscută de ofițeri conține detalii care ar fi putut fi cunoscute numai autorului infracțiunilor în cauză și, prin urmare, nu ar fi putut fi „instigată”.

În plus, permițând Z.K. și V.V. să depună mărturie nu au încălcat art. 118 din Codul de Procedură Penală.

6. The applicant was born in 1972 and is currently detained at Varna Prison. 7. Before the events at issue, he had several previous convictions for theft. 8. A seventy-five-year-old lady, a neighbour of the applicant’s parents, was murdered in her house in Varna on the morning of 18 June 2006, and a number of her personal possessions were stolen from the house. The applicant was suspected of having committed the offence and a search order was issued in respect of him. 9. On the morning of 21 June 2006 the applicant was arrested. He had been hiding in an abandoned house in a neighbouring village. The police report on his arrest stated that he had “slightly” resisted the arrest, and that force had been used in order to take him out of his hiding place (under a bed) and handcuff him.

10. The applicant was taken to the police station in the nearby town of Valchi Dol, where, at 11.30 a.m., an order for his arrest was issued under section 63(1) of the Ministry of the Interior Act 2006 (see paragraph 26 below). The applicant signed a declaration stating that he wanted to be assisted by a lawyer and that he had liver and stomach pains, due to “past ailments”, and wished to be examined by a doctor. 11. Later in the day, two police officers from Varna, Z.K. and V.V., arrived in Valchi Dol. They had a conversation with the applicant, during which he confessed, according to him under physical duress, to having committed the murder and described his actions in the days preceding his arrest.

In addition, he confessed to having stolen a gun and other personal possessions from another house on an earlier occasion. The confession was written down and was signed by the applicant and Officer V.V. 12. Later on that same day the applicant was transferred to the police station in Varna, where he asked to be examined by a doctor. The examination started at about 8 p.m. The doctor identified bruises and haematomas on the applicant’s right elbow, right flank, buttocks and wrists, which had been caused by hard, blunt objects less than twenty-four hours earlier. 13. On 22 June 2006 an investigator brought charges against the applicant in relation to another offence, an unrelated theft, and a prosecutor ordered his detention for up to seventy-two hours.

On 23 June 2006 the Varna District Court ordered the applicant’s detention on remand in connection with that charge. The criminal proceedings concerning that charge proceeded alongside the proceedings which are the subject of this application, and were completed in March 2007. 14. The murder investigation, to which the investigation into the alleged theft of a gun and other personal possessions mentioned in the applicant’s confession to Officers Z.K. and V.V. was joined, continued over the months which followed. The police gathered further evidence and witness testimony, some of which was identified on the basis of that confession. They never found the objects stolen from the victim’s house.

On 18 December 2006 an investigator brought charges against the applicant in connection with the two offences mentioned above. On that occasion the applicant had a lawyer, retained by him on the same day. The applicant made a brief statement that he was not guilty. 15. On an unspecified date in 2007 the applicant was indicted and taken to court. 16. The Varna Regional Court (hereinafter “the Regional Court”), which examined the case at first instance, held its first hearing on 25 June 2007. It heard the doctor who had examined the applicant on the evening of 21 June 2006 (see paragraph 12 above). She stated that she maintained the opinions expressed in her previous report, and the prosecution and the defence posed no further questions.

Officers Z.K. and V.V. were examined as witnesses and recounted their conversation with the applicant on 21 June 2006 and the confession he had made to them. They replied to questions posed by the prosecution and the defence. The applicant’s father was examined as well, and he stated that he had visited his son about ten days after his arrest. The applicant had told him that he had been beaten in order to confess, and some traces of this beating had still been visible on him. The Regional Court heard other experts and witnesses. 17. During the next hearing, held on 3 October 2007, the applicant made a statement on the charges. He said that he had not committed the offences, as at the time of the murder he had been at his grandmother’s house in another village, and that he had confessed to the offences under duress.

18. On 11 February 2008 the Regional Court examined more witnesses and then the parties made oral submissions. Counsel for the applicant contested the testimony of Z.K. and V.V. in particular, arguing that their examination had been contrary to Article 118 of the Code of Criminal Procedure (see paragraph 31 below). He pointed out moreover that, while the applicant had made a confession to those two officers, he had not repeated that confession when taken before an investigator. At the same time, the confession was one of “the pillars” of the indictment, as there was no other evidence showing the course of the events inside the victim’s house. 19. In a judgment given on 11 February 2008 the Regional Court convicted the applicant and sentenced him to life imprisonment.

On the basis of the evidence collected, it concluded that the applicant had stolen a gun and other personal possessions several days before the murder, and on the day of the murder had entered the victim’s house in order to steal food. When she had surprised him in the house, he had attacked her, hitting her with the gun stolen earlier – in such a way that a part of the gun’s cock had broken off and fallen to the floor – and with an axe which he had found in the house. After the murder the applicant had run away. A stranger had given him a lift to another village, but the applicant had forgotten a bag containing his clothes and the gun in the stranger’s car.

20. In establishing the facts, the Regional Court relied on the following most important pieces of evidence: a metal fragment which had been found under the victim’s body and which the experts confirmed to be the missing part of the cock of the gun; traces of the victim’s blood found on the handle of the gun found in the applicant’s bag; the testimony of the person who had given the applicant a lift in his car and had found that bag; the fact that that person had also recognised the applicant’s photo when it had been shown to him by the police; and the testimony of Officers Z.K. and V.V., who had recounted what the applicant had confessed to them with regard to the course of the events in the victim’s house.

As to the officers’ testimony, the Regional Court pointed out that it considered it credible, since the confession as recounted by them had enabled the police to continue the investigation and identify further evidence. 21. The applicant lodged an appeal. 22. In his written and oral submissions to the Varna Court of Appeal (hereinafter “the Court of Appeal”), counsel for the applicant contested once again the testimony given by Z.K. and V.V. He argued that the Regional Court had not commented on the evidence showing that the applicant had been beaten in order to make the confession the officers had recounted, pointed out that the confession had not been repeated once the applicant had been taken before an investigator, and relied again on Article 118 of the Code of Criminal Procedure.

23. In a judgment of 30 May 2008 the Court of Appeal upheld the applicant’s conviction and sentence, finding that his guilt had been proved beyond reasonable doubt. In addition to the evidence described above, it relied on the testimony of a neighbour of the victim, who had seen a person considered to be the applicant on the roof of the victim’s house shortly before the murder. As to Z.K. and V.V., the Court of Appeal pointed out that they had not been investigating bodies within the meaning of the Code of Criminal Procedure, and that their testimony had been assessed in the light of all other evidence. Furthermore, it commented on the exonerating evidence, in particular expert reports finding no fingerprints of the applicant and no traces of his scent in the victim’s house, saying that this was not sufficient to refute the accusations.

24. The applicant lodged an appeal on points of law. His counsel contested once again the testimony of Officers Z.K. and V.V., pointing out that the lower courts had not commented on the evidence showing that the applicant had been beaten in order to confess. Moreover, the officers’ testimony had been given in breach of Article 118 of the Code of Criminal Procedure. 25. In a final judgment of 13 November 2008 the Supreme Court of Cassation upheld the Court of Appeal’s judgment. As to the arguments of the defence concerning the testimony of Z.K. and V.V., it observed that the confession as recounted by the officers contained details which could only have been known to the perpetrator of the crimes at issue, and thus could not have been “instigated”.

Moreover, allowing Z.K. and V.V. to testify had not been in breach of Article 118 of the Code of Criminal Procedure.