Aganikyan împotriva Armeniei

Comunicat la 16 noiembrie 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 21791/12 Hrayr AGANIKYAN împotriva Armenia depusă la 2 aprilie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Hrayr Aganikyan, este un național american, născut în 15 iulie 1953 și reținut în Erevan. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Khachatryan, avocat nepractic. La 30 decembrie 2004, un investigator a hotărât să inițieze o procedură penală în legătură cu presupusul usur de către reclamant, pronunțată prin art. 213 § 1 din Codul Penal (“CC”). La 20 iunie 2005, reclamantul a fost acuzat oficial în temeiul art. 213 § 2 (1) și (2) din CC care a efectuat usura ca profesie care a determinat o consecință financiară gravă pentru părțile rănite.

În aceeași zi investigatorul a hotărât, ca măsură preventivă, ca reclamantul să acorde o întreprindere scrisă de a nu părăsi locul său de reședință. La 10 august 2005, investigatorul a trimis declarația de acuzație procurorului din districtul Kentron și Nork-Marash (“procurorul”) pentru aprobare. La 15 august 2005, procurorul a refuzat să aprobe actele de acuzație și a returnat cazul investigatorului pentru anchetă suplimentară. La 15 octombrie 2005, investigatorul a inițiat o altă serie de proceduri penale în temeiul articolului 178 § 2 alineatul (2) din CC, privind achiziționarea drepturilor de proprietate prin fraudă de către solicitant. În aceeași zi, acest caz a fost fuzionat cu cazul de uzură.

La 7 martie 2006, investigatorul a hotărât să modifice acuzațiile reclamantului și să aducă noi acuzații împotriva acestuia în temeiul articolului 178 §§ 2 alineatul (2) și (1), art. 182 alin. (3) (2), art. 213 alin. (1) și (2) și art. 349 alin. (1) din CC din cauza fraudei în sume mari și în special mari, extorcarea în sume deosebit de mari, usura s-a desfășurat ca profesie care a determinat consecințe financiare grave pentru persoanele rănite și falsificarea probelor. În aceeași dată, investigatorul a depus o cerere la Curtea de District Kentron și Nork-Marash din Yerevan, care urmărește reținerea reclamantului pentru o perioadă de două luni, respinsă de Curtea de District. Prin recursul procurorului, la 28 martie 2006, Curtea de Apel a anulat hotărârea Curții de District și a ordonat detenția reclamantului pentru o perioadă de două luni.

La 14 iulie 2006, procurorul a aprobat proiectul de pronunțare și a fost transmis Tribunalului de District, care a preluat-o la 24 iulie 2006. Prin decizia Curții de District din 18 august 2006, cazul a fost stabilit pentru judecată. La 9 iulie 2007, Curtea de District a acordat o cerere a avocatului reclamantului de a-l elibera pe cauțiune. La 1 noiembrie 2007, un alt judecător a preluat cazul și examinarea cazului a început din nou. La 28 august 2009, procurorul a hotărât să modifice acuzațiile și să pună noi acuzații împotriva reclamantului. La 12 octombrie 2010, procurorul a modificat din nou acuzațiile formulate împotriva reclamantului.

La 31 ianuarie 2011, Curtea de District a pronunțat hotărârea, hotărând că reclamantul este vinovat de cinci conturi de infracțiuni definite la art. 178 § 3 alineatul (1) (fraudă), art. 182 § 3 alineatul (2) (extorție), art. 213 § 1 și art. 349 § 1 (forjare de dovezi) și l-a condamnat la nouă ani de închisoare, la confiscarea jumătatei proprietăților sale și la o amendă de 400.000 dram armeni (AMD). Se pare că, în timpul procedurii, Curtea de District a examinat 47 de martori, aproximativ treizeci de documente documentare și cinci avize de experți, dintre care una a fost ordonată de Curtea de District. Reclamantul și procurorul au apelat împotriva acestei hotărâri. La 3 octombrie 2011, Curtea Penală de Apel a respins apelurile și a susținut hotărârea Curții de District.

La 21 noiembrie 2011, Curtea de Casație a declarat recursul inadmisibil pentru lipsa de merit. COMPLAINTA Reclamantul se plânge că procedura penală privind determinarea acuzării sale penale a fost injustificabil lungă, în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. A fost durata procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 16 November 2016

FIRST SECTION

Application no. 21791/12 Hrayr AGANIKYAN against Armenia lodged on 2 April 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Hrayr Aganikyan, is an American national, who was born in 15 July 1953 and is detained in Yerevan. He is represented before the Court by Mr A. Khachatryan, a non-practising lawyer. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 30 December 2004 an investigator decided to institute criminal proceedings in connection with alleged usury by the applicant, proscribed by Article 213 § 1 of the Criminal Code (“the CC”). On 20 June 2005 the applicant was formally charged under Article 213 § 2 (1) and (2) of the CC with performing usury as a profession which resulted in dire financial consequences for the injured parties.

On the same day the investigator decided, as a preventive measure, to have the applicant give a written undertaking not to leave his place of residence. On 10 August 2005 the investigator sent the bill of indictment to the Kentron and Nork-Marash district prosecutor (“the prosecutor”) for approval. On 15 August 2005 the prosecutor refused to approve the bill of indictment and returned the case to the investigator for further investigation. On 15 October 2005 the investigator initiated another set of criminal proceedings under Article 178 § 2 (2) of the CC, concerning the acquisition of property rights through fraud by the applicant. On the same day this case was merged with the case on usury.

On 7 March 2006 the investigator decided to amend the applicant’s charges and to bring new charges against him under Article 178 §§ 2 (2) and 3 (1), Article 182 § 3 (2), Article 213 § 2 (1) and (2), and Article 349 § 1 of the CC on account of fraud in large and particularly large amounts, extortion in particularly large amounts, usury performed as a profession which resulted in dire financial consequences for the injured parties, and forgery of evidence. On the same date the investigator lodged an application with the Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan, seeking to have the applicant detained for a period of two months, which was rejected by the District Court. Upon an appeal by the prosecutor, on 28 March 2006, the Court of Appeal overturned the District Court’s decision and ordered the applicant’s detention for a period of two months.

On 14 July 2006 the prosecutor approved the bill of indictment and the case was sent to the District Court, which took it over on 24 July 2006. By the District Court’s decision of 18 August 2006 the case was set for trial. On 9 July 2007 the District Court granted an application by the applicant’s counsel to have him released on bail. On 1 November 2007 another judge took over the case and the examination of the case started anew. On 28 August 2009 the prosecutor decided to amend the charges and to bring new charges against the applicant. On 12 October 2010 the prosecutor again amended the charges brought against the applicant.

On 31 January 2011 the District Court gave judgement, finding the applicant guilty of five counts of offences defined in Article 178 § 3 (1) (fraud), Article 182 § 3 (2) (extortion), Article 213 § 2 (1) and (2) (usury), and Article 349 § 1 (forgery of evidence) and sentenced him to nine years’ imprisonment, confiscation of half his property and a fine of 400,000 Armenian drams (AMD). It appears that during the proceedings the District Court examined forty-seven witnesses, about thirty pieces of documentary evidence and five expert opinions, one of which was ordered by the District Court. The applicant and the prosecutor appealed against this judgment. On 3 October 2011 the Criminal Court of Appeal rejected the appeals and upheld the District Court’s judgment.

The applicant’s counsel lodged an appeal on points of law. On 21 November 2011 the Court of Cassation declared the appeal inadmissible for lack of merit. COMPLAINT The applicant complains that the criminal proceedings concerning the determination of his criminal charge were unreasonably lengthy, in violation of Article 6 § 1 of the Convention.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the length of the criminal proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention?