AVUSHYAN v. ARMENIA

Comunicat la 11 mai 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 34684/13 Marzpetuni AVUSHYAN împotriva Armeniai depusă la 21 mai 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Marzpetuni Avushyan, este un național armenian născut în 1971 în Karakert, unde a trăit înaintea detenției sale. El este reprezentat în fața Curții de către dl T. Hayrapetyan, avocat practicant în Yerevan. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 februarie 2010, reclamantul a fost arestat pe suspect de jaf. La 8 februarie 2010, el a fost deținut în detenție. Se pare că, într-un moment dat ancheta, reclamantul s-a plâns de supuși maltrat de către mai mulți ofițeri de poliție în timpul arestării sale. Potrivit reclamantului, o anchetă internă a fost efectuată de către poliția regională în ceea ce privește plângerile sale, în concluzia că, după aprecierea sa la 5 februarie 2010, el a furnizat câteva clarificări și a fost eliberat ulterior la ora 3:00 în aceeași zi. El a fost arestat din nou mai târziu în aceeași zi, aproximativ la ora 18:00. La o dată neespecificată, reclamantul a fost acuzat de jaf, presupus comis cu alte două persoane și deținerea ilegală a armelor. La 27 decembrie 2011, Curtea Regională Armavir (Curtea Regională) a condamnat reclamantul la nouă ani de închisoare. De asemenea, cele două acuzate au fost condamnate și au primit condamnare în custodie. Reclamantul a depus un recurs cerând fie că hotărârea Curții Regionale să fie anulată și că cazul a fost trimis pentru o examinare proaspătă de către aceeași instanță, fie ca condamnarea sa să fie anulată și achitată. La 11 iulie 2012, Curtea Penală de Apel a anulat hotărârea Curții Regionale în ceea ce privește reclamantul și a remis cazul pentru o nouă examinare. În acest sens, Curtea de Apel a constatat, printre altele, , că Curtea Regională nu a asigurat dreptul reclamantului la un proces echitabil într-un timp rezonabil, conform prevederilor Constituției și Convenției. De asemenea, Curtea Regională a întârziat examinarea propunerilor reclamantului, în încălcarea normelor de procedură penală. La 4 septembrie 2012, judecătorul K. din Curtea Regională a hotărât să precizeze procesul la 13 septembrie 2012, hotărârea a declarat că detenția reclamantului ar trebui să rămână nemodificată. Potrivit reclamantului, audierile din cazul său au fost amânate și reprogramate de mai multe ori. În cele din urmă, la ședința din 30 octombrie 2012, reclamantul a depus o propunere care urmărește să fie eliberată din detenție prin aplicarea unei măsuri preventive nedetenționare sau, în mod alternativ, să fie eliberate pe cauțiune. El a susținut că motivele de detenție au încetat să existe cu mult timp înainte. În special, detenția sa a fost excesiv de mult timp; el a avut un copil minor și o soție șomeră care a avut grijă de copilul singur și a demonstrat un comportament bun. Reclamantul susține în continuare că toate condițiile prealabile pentru eliberarea pe cauțiune: identitatea sa era cunoscută, a avut un loc permanent de reședință și nu a încercat niciodată să se ascundă de anchetă. Se pare că în aceeași zi judecătorul K. a hotărât să amâne examinarea propunerii reclamantului până la anumite circumstanțe semnificative, care erau importante în luarea unei decizii cu privire la propunere, au fost clarificate. Potrivit reclamantului, judecătorul a declarat că, înainte de a lua în considerare propunerea, este necesar să se pună la îndoială victimele și martorii și să examineze toate dovezile. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 4 septembrie 2012 și împotriva neexaminării propunerii sale din 30 octombrie 2012. În special, el susține că Curtea Regională și-a făcut dreptul de a fi eliberat în așteptarea procesului depinde de faptul că toate dovezile din cauza penală au fost examinate, având în vedere faptul că acest lucru din urmă este mai important decât dreptul său de a fi eliberat și, de asemenea, s-a plâns că Curtea Regională nu a furnizat niciun motiv pentru a-și menține detenția nemodificată. La 14 noiembrie 2012, Curtea Penală de Apel a hotărât să părăsească recursul reclamantului neexaminat din cauza faptului că hotărârile reclamate nu sunt supuse recursului. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei decizii. Reiterând argumentele sale anterioare, el a prezentat, printre altele, că propunerea sa de eliberare nu a fost examinată rapid, conform articolului 4 din Convenție și că detenția sa a fost irazonabil de lungă, în încălcarea garanțiilor de la art. 5 § 3 din Convenție. La 21 decembrie 2012, Curtea de Casație a declarat recursul reclamantului pe puncte de drept inadmisibil pentru lipsa de merit. La 10 aprilie 2013, Curtea regională a examinat moțiunea reclamantului de 30 de ani. Octombrie 2012 și a respins-o. În acest sens, s-a constatat că există un risc ridicat de evadare a procesului reclamantului și că nu există suficiente garanții pentru eliberarea sa; el ar putea absoarbe, obstrucționează administrarea justiției și exercita influență asupra altor participanți la procedura. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii Curții regionale din 10 aprilie 2013, depunând aceleași argumente ca înainte în favoarea eliberării sale necondiționate sau, în mod alternativ, a eliberării sale pe cauțiune. La 7 mai 2013, Curtea Penală de Apel a hotărât să părăsească recursul reclamantului neexaminat în temeiul că decizia din 10 aprilie 2013, prin care detenția sa a fost păstrată nemodificată, nu a fost supusă recursului, în opinia deciziilor privind autorizarea, modificarea sau anularea măsurilor preventive. Începând cu 21 mai 2013, când reclamantul și-a depus cererea la Curte, el a fost încă deținut. La 6 februarie 2014, Curtea Regională a condamnat reclamantul la nouă ani de închisoare. Prin recursul reclamantului, la 24 iulie 2014, Curtea Penală de Apel a anulat parțial hotărârea Curții Regionale din 6 februarie 2014. În acest sens, Curtea de Apel a achitat reclamantul unuia dintre cele două conturi de jaf cu care a fost acuzat și a condamnat-o la un total de opt ani și șase luni de închisoare. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept declarate inadmisibile pentru lipsa de merit la 12 decembrie 2014. Legea internă relevantă Codul de procedură penală (în vigoare începând cu 12 ianuarie 1999) art. 102 § 2 prevede că propunerile și cererile trebuie examinate și decise imediat după prezentarea lor, cu excepția cazului în care o altă procedură este prevăzută de prezentul cod. Examinarea unei propuneri poate fi amânată de către organismul care desfășoară proceduri penale până la clarificarea circumstanțelor importante pentru a lua o decizie privind propunerea. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, că detenția sa a fost irazonabil de lungă datorită unor circumstanțe care depășesc controlul său. În special, Curtea regională a amânat adesea examinarea cererilor și a amânat audierea fără motive adecvate. El se plânge în continuare în conformitate cu aceeași dispoziție că instanța internă nu a furnizat motive relevante și suficiente pentru continuarea sa deținere și că dreptul său de a fi eliberat în așteptarea procesului a fost încălcat din cauza refuzului nejustificat de a-l elibera pe cauțiune. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că moțiunea sa din 30 octombrie 2012 nu a fost examinată rapid. Întrebarea către părți a reclamantului i-a scăpat de calele interne disponibile în ceea ce privește plângerile sale în temeiul art. 5 § 3, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție? În cazul în care este cazul, detenția preliminară a reclamantului a respectat cerința de „tempă rațională” și cerința ca instanța internă să furnizeze motive „relevante” și „suficiente” pentru aceasta, conform articolului 5 § 3 din Convenție? Lungimea procedurii în acest caz, prin care reclamantul a încercat să pună în pericol licența detenției sale, a respectat cerința de „velocitate” a articolului 5 § 4 din Convenție, având în vedere faptul că propunerea reclamantului din 30 octombrie 2012 a fost examinată de Curtea Regională Armavir la 10 aprilie 2013? Guvernul este solicitat să furnizeze o copie a încheierii anchetei interne de poliție efectuate în cursul procedurii penale împotriva reclamantului.

Communicated on 11 May 2016

FIRST SECTION

Application no. 34684/13

Marzpetuni AVUSHYAN

against Armenia

lodged on 21 May 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Marzpetuni Avushyan, is an Armenian national who was born in 1971 in Karakert, where he lived prior to his detention. He is represented before the Court by Mr T. Hayrapetyan, a lawyer practising in Yerevan.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 5 February 2010 the applicant was arrested on suspicion of robbery.

On 8 February 2010 he was placed in detention.

It appears that at some point during the investigation the applicant complained about alleged ill-treatment by several police officers during his arrest.

According to the applicant, an internal investigation was carried out by the regional police in relation to his complaints, the conclusion of which stated that after his apprehension on 5 February 2010 he had provided some clarifications and was released thereafter at 3 a.m. on the same day. He was arrested again later that same day, at about 6 p.m.

On an unspecified date the applicant was charged with robbery, allegedly committed with two other persons, and illegal arms possession.

On 27 December 2011 the Armavir Regional Court (the Regional Court) sentenced the applicant to nine years in prison. His two co-accused were also convicted and received custodial sentences.

The applicant lodged an appeal asking either for the Regional Court’s judgment to be quashed and the case sent for a fresh examination by the same court, or to have his conviction quashed and be acquitted.

On 11 July 2012 the Criminal Court of Appeal quashed the Regional Court’s judgment in respect of the applicant and remitted the case for a new examination. In doing so, the Court of Appeal found,

inter alia

, that the Regional Court had failed to secure the applicant’s right to a fair trial within a reasonable time as guaranteed by the Constitution and the Convention. Also, the Regional Court had delayed the examination of the applicant’s motions, in violation of the rules of criminal procedure.

On 4 September 2012, Judge K. of the Regional Court decided to set the case down for trial on 13 September 2012. The decision stated that the applicant’s detention should remain unchanged.

According to the applicant, the hearings in his case were postponed and rescheduled several times. Eventually, at the hearing held on 30 October 2012, the applicant lodged a motion seeking to be released from detention through application of a non-custodial preventive measure, or alternatively to be released on bail. He claimed that the reasons for his detention had ceased to exist long before. In particular, his actual detention had been excessively long; he had a minor child and an unemployed wife who took care of the child alone, and he had shown good behaviour. The applicant further claims that all the preconditions existed for his release on bail: his identity was known, he had a permanent place of residence and had never tried to hide from the investigation.

It appears that on the same day Judge K. decided to postpone the examination of the applicant’s motion until certain significant circumstances, which were important in taking a decision on the motion, were clarified. According to the applicant, the judge stated that before considering the motion, it was still necessary to question the victims and the witnesses and examine all the evidence.

On an unspecified date the applicant lodged an appeal against the decision of 4 September 2012 and against the non-examination of his motion of 30 October 2012. Submitting arguments in favour of his release similar to those submitted in his motion, the applicant argued that by postponing the examination of his motion the Regional Court had violated his rights under Article 5 § 3 of the Convention. In particular, he argued that the Regional Court had made his right to release pending trial dependent on whether or not all the evidence in the criminal case had been examined, considering the latter fact more important than his right to be released. He also complained that the Regional Court had failed to provide any reasons for keeping his detention unchanged.

On 14 November 2012 the Criminal Court of Appeal decided to leave the applicant’s appeal unexamined on the ground that the decisions complained of were not subject to appeal.

The applicant lodged an appeal on points of law against this decision. Reiterating his previous arguments, he submitted,

inter alia

, that his motion seeking to be released was not speedily examined, as required by Article

5

§

4 of the Convention, and that his detention was unreasonably long, in violation of the guarantees of Article 5 § 3 of the Convention.

On 21 December 2012 the Court of Cassation declared the applicant’s appeal on points of law inadmissible for lack of merit.

On 10 April 2013 the Regional Court examined the applicant’s motion of 30

October 2012 and rejected it. In doing so, it found that there was a high risk of the applicant evading trial and that there were not sufficient guarantees for his release; he could abscond, obstruct the administration of justice and exert influence on other participants in the proceedings.

The applicant lodged an appeal against the Regional Court’s decision of 10 April 2013, submitting the same arguments as before in favour of his unconditional release or, alternatively, his release on bail.

On 7 May 2013 the Criminal Court of Appeal decided to leave the applicant’s appeal unexamined on the ground that the decision of 10 April 2013, by which his detention was kept unchanged, was not subject to appeal, as opposed to decisions on authorisation, change or annulment of preventive measures.

As of 21 May 2013, when the applicant lodged his application with the Court, he was still under detention.

On 6 February 2014 the Regional Court sentenced the applicant to nine years in prison.

Upon the applicant’s appeal, on 24 July 2014 the Criminal Court of Appeal partially quashed the Regional Court’s judgment of 6 February 2014. In doing so, the Court of Appeal acquitted the applicant of one of the two counts of robbery with which he was charged and sentenced him to a total of eight years and six months in prison.

The applicant lodged an appeal on points of law which was declared inadmissible for lack of merit on 12 December 2014.

B.

Relevant domestic law

The Code of Criminal Procedure (in force since 12 January 1999)

Article 102 § 2 provides that motions and requests should be examined and decided upon immediately after their submission, unless another procedure is envisaged by the present code. The examination of a motion can be postponed by the body conducting the criminal proceedings until the clarification of circumstances important for taking a decision on the motion.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 5 § 3 of the Convention that his detention was unreasonably long due to circumstances beyond his control. In particular, the Regional Court often delayed the examination of motions and postponed hearings without proper reasons. He further complains under the same provision that the domestic courts failed to provide relevant and sufficient reasons for his continued detention and that his right to be released pending trial was violated because of the unreasoned refusal to release him on bail.

The applicant complains under Article 5 § 4 of the Convention that his motion of 30 October 2012 was not speedily examined.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant exhaust the domestic remedies available to him in respect of his complaints under Article 5 § 3, as required by Article

35 § 1 of the Convention?

If so, did the applicant’s pre-trial detention comply with the “reasonable time” requirement and the requirement that the domestic courts provide “relevant” and “sufficient” reasons for it, as required by Article 5 § 3 of the Convention?

2.

Did the length of the proceedings in the present case, by which the applicant sought to challenge the lawfulness of his detention, comply with the “speed” requirement of Article 5 § 4 of the Convention in view of the fact that the applicant’s motion of 30 October 2012 was examined by the Armavir Regional Court on 10 April 2013?

The Government are requested to provide a copy of the conclusion of the internal police investigation carried out in the course of the criminal proceedings against the applicant.