T.S. v. THE NETHERLANDS

Decizia nr. 11001/15 T.S. împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 22 noiembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 februarie 2015, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, dna T.S., este un național rus, născut în 1963 și locuiește în Almelo. Președintele a hotărât să nu dezvăluie identitatea reclamantului publicului (art. 47 § 4). Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna M.H. van der Linden, avocat practicant în Almelo.

Guvernul olandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul adjunct, dna K. Adhin, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul, a cărui cerere de azil în Țările de Jos, a fost respinsă în 2012, s-a plâns că există motive substanțiale pentru a crede că va fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție dacă ar fi expulzată în Federația Rusă. După ce guvernul a primit notificarea cererii, au informat Curtea că a fost hotărât să acorde reclamantului un permis de ședere în scopul azilului la 25 iulie 2016, care este valabilă de la 4 noiembrie 2015 până la 4 noiembrie 2020. Reprezentantul reclamantului nu a răspuns la o cerere de informare a Curții dacă, în aceste circumstanțe, clientul ei a dorit totuși să își mențină cererea.

HOTĂRÂREA Curții constată că reclamantul a primit un permis de ședere în Țările de Jos. În aceste circumstanțe, această chestiune poate fi considerată ca fiind rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție. Curtea deduce în continuare din eșecul reprezentantului reclamantului să informeze Curtea dacă clientul ei dorește să mențină reclamantul său că aceasta din urmă nu dorește să-l urmărească în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenția.

În conformitate cu art. 37 § 1 din amendă , Curtea nu constată în continuare nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cazului . Prin urmare , cazul ar trebui eliminat din lista . Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă aplicarea din lista de cazuri . Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 decembrie 2016. Fatoș Aracı Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 11001/15 T.S. against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22 November 2016 as a Committee composed of: Branko Lubarda, President, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 26 February 2015, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms T.S., is a Russian national, who was born in 1963 and lives in Almelo. The President decided not to disclose the applicant’s identity to the public (Rule 47 § 4). She was represented before the Court by Ms M.H. van der Linden, a lawyer practising in Almelo. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Deputy Agent, Ms K. Adhin, of the Ministry of Foreign Affairs. The applicant, whose request for asylum in the Netherlands, lodged in 2012, was rejected, complained that there were substantial grounds for believing that she would be subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if she were expelled to the Russian Federation.

After the Government had been given notice of the application, they informed the Court that it had been decided to grant the applicant a residence permit for the purpose of asylum on 25 July 2016, which permit was valid from 4 November 2015 until 4 November 2020. The applicant’s representative failed to reply to a request to inform the Court whether, in the present circumstances, her client nevertheless wished to maintain her application. THE LAW The Court notes that the applicant has been granted a residence permit in the Netherlands. In these circumstances, the matter may be considered as having been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention. The Court further deduces from the failure of the applicant’s representative to inform the Court whether her client wishes to maintain her applicant that the latter does not wish to pursue it within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention.

In accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court further finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. Accordingly, the case should be struck out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 15 December 2016. Fatoș Aracı Branko Lubarda Deputy Registrar President