STOYANOV AND OTHERS v. BULGARIA

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 8949/11 Encho Stoyanov STOYANOV și alții împotriva Bulgariei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așeză la 22 noiembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Erik Møse, președinte, Yonko Grozev, Mārtiδš Mits, judecători și Anne-Marie Dougin, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2010, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 11 aprilie 2016, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dl Encho Stoyanov Stoyanov, dna Galina Stoyanova Stoyanova și dl Yakim Atanasov Yakimov, sunt resortisanți bulgari, care s-au născut în 1945, 1947 și, respectiv, 1948 și trăiesc în Ruză. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna S. Margaritova-Vuchkova, avocat practicant la Sofia. Guvernul bulgar („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Dimova, a Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În cadrul procedurii de restituire a terenurilor agricole, în două decizii din 11 iunie 1993, comisia de teren competentă a restituirea drepturilor reclamanților la două parcele de teren cu un total de 6.000 de metri pătrați Cu toate acestea, s-a dovedit că după colectarea terenurilor au fost alocate pentru gestionare și utilizare unei întreprinderi deținute de stat, care după 1991 au fost înregistrate ca societate. În 1997 a vândut proprietatea unei alte societăți, P. În cadrul procedurii ulterioare introduse de reclamanții împotriva P., care s-a încheiat la 30 iunie 2010, instanțele naționale, care reexaminează întrebarea dacă reclamanții au dreptul la restituire în natură, au constatat că acestea nu au fost, deoarece lucrările de construcții au fost efectuate pe parcele și, în astfel de cazuri, dreptul intern cu condiția ca părțile interesate să aibă dreptul la compensație în loc de restituire. Reclamanții au primit compensația la care aveau dreptul în februarie 2011. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din întârzierile procedurii de restituire și incertitudinea lungă cu privire la domeniul de aplicare al drepturilor lor de restituire. La 22 iunie 2015, cererea a fost comunicată guvernului THE LEI După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, la 11 Aprilie 2016 Guvernul a prezentat o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de cerere. Guvernul a recunoscut că în cazul în care a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și a oferit în comun celor trei solicitanți 6.000 euro în compensație. Această sumă trebuia să acopere orice daune, precum și costuri și cheltuieli, ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi taxabile reclamantului și ar fi convertite în lev-uri bulgare la rata aplicabilă la data decontare. Suma ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte pentru a elimina cazul din lista sa. În cazul în care nu s-a plătit suma în termenul menționat, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii.” În acest caz, Curtea a examinat declarația guvernului în lumina principiilor care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a constatat încălcări ale articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza întârzierii excesive și a incertitudinii lungi în cadrul procedurilor privind restituirea terenurilor agricole în mai multe cazuri împotriva Bulgariei (a se vedea Sivova și Koleva c. Bulgaria) , nr. 30383/03, 15 noiembrie 2011; Nedelcheva și alții c. Bulgaria , nr. 5516/05, 28 mai 2013; Karaivanova și Mileva c. Bulgaria , nr. 37857/05, 17 iunie 2014; Ilieva și alții c. Bulgaria , nr. 17705/05, 3 februarie 2015; Nedyalkov și alții c. Bulgaria , nr. 44103/05, 2 iunie 2015). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazurile similare de mai sus –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 decembrie 2016. Anne-Marie Dougin Erik Møse Președintele adjunct al grefierului interimar

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 8949/11

Encho Stoyanov STOYANOV and Others

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 22

November 2016 as a Committee composed of:

Erik Møse,

President,

Yonko Grozev,

Mārtiņš Mits,

judges,

and Anne-Marie Dougin,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 December 2010,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 11 April 2016 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants, Mr Encho Stoyanov Stoyanov, Ms Galina Stoyanova Stoyanova and Mr Yakim Atanasov Yakimov, are Bulgarian nationals, who were born in 1945, 1947 and 1948 respectively and live in Ruse. They were represented before the Court by Ms S. Margaritova-Vuchkova, a lawyer practising in Sofia.

The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Dimova, of the Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In proceedings concerning restitution of agricultural land, in two decisions of 11 June 1993 the competent land commission restored the applicants’ rights to two plots of land totalling 6,000 square metres

.

However, it turned out that after the collectivisation the land had been allocated for management and use to a State-owned enterprise, which after 1991 had been registered as a company. In 1997 it sold the property to another company, P.

In subsequent proceedings brought by the applicants against P., which ended on 30 June 2010, the national courts, re-examining the question whether the applicants were entitled to restitution in kind, found that they were not, because construction works had been carried out on the plots, and in such cases domestic law provided that the interested parties were entitled to compensation in lieu of restitution.

The applicants received the compensation they were entitled to in February 2011.

The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 of the delays in the restitution procedure and the lengthy uncertainty as to the scope of their restitution rights.

On 22 June 2015 the application was communicated to the Government

.

THE LAW

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, on 11

April 2016 the Government submitted a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the application.

The Government acknowledged that in the case there had been a violation of Article 1 of Protocol No. 1, and offered jointly to the three applicants 6,000 euros in compensation. This sum was to cover any damage as well as costs and expenses, would be free of any taxes that may be chargeable to the applicant, and would be converted into Bulgarian levs at the rate applicable at the date of settlement. The sum would be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court to strike the case out of its list. In the event of failure to pay the sum within the said period, the Government undertook to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The applicants did not comment on the declaration.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37

§

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.”

In the present case, the Court has examined the Government’s declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Sp. z o.o. v.

Poland

(dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and

Sulwińska v.

Poland

(dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).

The Court has found violations of Article 1 of Protocol No. 1 on account of excessive delay and lengthy uncertainty in proceedings concerning restitution of agricultural land in a number of cases against Bulgaria (see

Sivova and Koleva v. Bulgaria

, no. 30383/03, 15 November 2011;

Nedelcheva and Others v. Bulgaria

, no. 5516/05, 28 May 2013;

Karaivanova and Mileva

v. Bulgaria

, no. 37857/05, 17 June 2014;

Ilieva and Others v. Bulgaria

, no. 17705/05, 3 February 2015;

Nedyalkov and Others v. Bulgaria

, no. 44103/05, 2 June 2015).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed

– which is consistent with the amounts awarded in the similar cases above – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 15 December 2016.

Anne-Marie Dougin

Erik Møse

Acting Deputy Registrar

President