SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 15000/09 Ion BRUNCOVANU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 noiembrie 2016 într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 4 martie 2009, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Ion Brâncoveanu, este un resortisant român născut în 1957. În prezent, acesta ispășește pedeapsa cu închisoarea pe viață. C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 septembrie 2004, reclamantul, care a fost adeptul cultului adventist, a fost transferat în închisoarea din Arrad. El a ales meniul vegetarian. În noiembrie 2004, invocând convingerile sale religioase, el a cerut conducerii închisorii să - i fie servite separat, crude sau pur și simplu fierte alimentele care alcătuiesc această dietă (legume, fructe, lapte și ouă). Potrivit afirmațiilor reclamantului, conducerea închisorii a acceptat cererile sale și a beneficiat de mese pregătite în conformitate cu dorințele sale până la 15 iulie 2005, data la care conducerea închisorii a decis să elimine acest tip de meniu. La 14 decembrie 2005, aceasta din urmă l-a informat pe reclamant că meniul pe care îl avea nu era disponibil, ci că putea opta pentru mese fără produse din carne. La 25 mai 2006, reclamantul a introdus o acțiune în fața instanței de primă instanță din Arad, solicitându-i să fie numit la închisoarea din Arrad să-i furnizeze mese vegetariene care să-i respecte convingerile și care să reprezinte un aport caloric egal cu cel al meselor altor deținuți. Prin hotărârea din 16 iunie 2006, Tribunalul a acceptat cererea reclamantului și a menționat că, în temeiul regulamentului penitenciar, deținuții care, din motive religioase, nu consumau anumite alimente puteau beneficia de un regim alimentar compus din produse alternative cu un aport caloric echivalent. În octombrie 2006, tribunalul județean d.A.A.d. a confirmat această hotărâre. Susținând că conducerea închisorii d.A.D.A.d. a refuzat să se conformeze hotărârii din 16 iunie 2006, reclamantul a înaintat mai multe plângeri în fața Tribunalului de Primă Instanță din Arrad pentru a solicita mese vegetariene care să respecte convingerile sale. În urma audierii din 10 septembrie 2007, reclamantul a confirmat faptul că a luat masa vegetariană, dar a susținut că alimentele nu erau preparate în conformitate cu dorințele sale și că aportul lor caloric era insuficient. La 10 septembrie și 5 decembrie 2007, tribunalul a respins primele două plângeri: au avut același obiect ca cel deja pronunțat prin hotărârea din 16 iunie 2006. Pe baza documentelor depuse la dosar de către conducerea închisorii, care indicau faptul că reclamantul a beneficiat de un regim vegetarian cu înlocuire a produselor din carne și că acest regim respecta aportul caloric legal, Tribunalul concluzionează că drepturile reclamantului erau respectate și, prin urmare, a respins plângerea. Invocând articolele 6 și 9 din Convenție, reclamantul declară că a suferit o încălcare a dreptului său de a-și manifesta liber religia în detenție. Recurentul susține că conducerea închisorii d'Arad este refuzată să se conformeze hotărârii din 16 iunie 2006 și să-i furnizeze mese vegetariene pregătite în conformitate cu dorințele sale. El vede o încălcare a dreptului său la libertatea religioasă. El invocă articolele 6 și 9 din convenție. În părțile sale relevante în speță, art. 6 alineatul (1) se citește după cum urmează: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) și într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) La art. 9 este astfel formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. ; acest drept implică libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în privat, prin cult, prin educație, prin practici și prin îndeplinirea ritualurilor. Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității publice, protecției ordinii, sănătății sau moralității publice sau protecției drepturilor și libertăților altora. Guvernul contestă afirmațiile reclamantului. Pe baza informațiilor care i-au fost furnizate de închisoarea din Arrad, acesta susține că reclamantul a beneficiat de un regim vegetarian variat, bine pregătit, nutrițional și în conformitate cu convingerile sale religioase. În acest meniu, produsele din carne ar fi fost înlocuite cu alte alimente pentru a ajunge la un total de 2 855 de calorii pe zi. El consideră că autoritățile interne au executat pe deplin hotărârea din 16 iunie 2006 prin furnizarea unui regim vegetarian reclamantului și consideră că acesta din urmă nu poate pretinde că a fost victima unei încălcări a articolului 9 din Convenție numai din cauza modului de preparare a alimentelor. 14. Recurentul susține că conducerea închisorii dl'Arad a refuzat să se conformeze hotărârii din 16 iunie 2006, care aduce astfel atingere dreptului său de a-și manifesta libertatea religioasă. 15. Curtea face trimitere la principiile generale aplicabile în acest domeniu, pe care le-a amintit în Hotărârea Vartic c. România (n , nr. 14150/08, § 36 și 44-45, 17 decembrie 2013). Curtea arată că, în speță, recurentul, în mod similar cu ceilalți deținuți ai închisorii dalArad, care au ales din motive religioase sau medicale meniul vegetarian, a beneficiat de acest tip de meniu de îndată ce a fost transferat în acest loc de detenție (punctele 4 și 5 de mai sus). Curtea observă, de asemenea, că a reieșit din plângerea reclamantului adresată Tribunalului de Primă Instanță, precum și din declarația sa în fața acestei instanțe (punctele 6 și 9 de mai sus), că plângerea sa era îndreptată în principal împotriva modului de pregătire a alimentelor care face parte din regimul vegetarian. 18. Or, Curtea amintește că, în cazul în care art. 9 din convenție poate implica, în anumite circumstanțe, o obligație pozitivă a autorităților de a furniza deținuților o hrană care să țină seama de convingerile lor religioase (Jakóbski c. Polonia, n 1842/06, § 45, 7 decembrie 2010 și Vartic (n , citată anterior, §§ 33-36 și 44), această dispoziție nu poate fi interpretată ca impunând autorităților penitenciare să ia în considerare cerințele dietetice speciale ale deținuților referitoare la modul de preparare, de gătit sau de serviciu alimentar (a se vedea mutatis mutandis, Jakóbski, citată anterior, punctul 52 și Vartic (n, citată anterior, punctul 49). Având în vedere faptul că reclamantul a fost în măsură să beneficieze pe parcursul întregii sale perioade de încarcerare la închisoarea din Arrad a unui regim vegetarian (punctul 10 de mai sus) care, fără a corespunde în totalitate cerințelor sale privind modul de preparare a alimentelor, a fost în conformitate cu standardele legale în vigoare (punctele 10 și 13 de mai sus) și a reprezentat o alternativă la meniul care conținea produse din carne (a se vedea, a contrario Jakóbski, citată anterior, punctul 52 și Vartic (n, citată anterior, §§ 44-55), Curtea consideră că autoritățile interne și-au îndeplinit obligațiile pozitive care decurg din art. 9 din convenție. 20. În ceea ce privește neexecutarea hotărârii din 16 iunie 2006 a reclamantului, se constată că instanța nu este pronunțată în ceea ce privește modul de pregătire și de serviciu al alimentelor vegetariene, ci a dispus acordarea de către reclamant a unui meniu vegetarian în conformitate cu dispozițiile regulamentului în litigiu, și anume un meniu compus din înlocuitori ai produselor din carne și care respectă un aport caloric echivalent (punctul 7 de mai sus). Or, din înscrisurile dosarului reiese că acest meniu a fost furnizat reclamantului (punctele 10 și 13 de mai sus). Prin urmare, reclamantul nu poate susține în mod valabil că, refuzând să se conformeze cerințelor sale privind modul de preparare a alimentelor, autoritățile au încălcat hotărârea menționată anterior. 21. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că cererea este în mod evident greșit întemeiată și că trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 decembrie 2016. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Adjunct Președinte
Requête n
o
15000/09
Ion BRÂNCOVEANU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 22 novembre 2016 en un comité composé de
:
Paulo Pinto de Albuquerque,
président,
Iulia Motoc,
Marko Bošnjak,
juges,
et de Andrea Tamietti,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 4 mars 2009,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Ion Brâncoveanu, est un ressortissant roumain né en 1957. Il purge actuellement une peine de réclusion criminelle à perpétuité.
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agente, M
me
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4
.
Le 15 septembre 2004, le requérant, adepte du culte adventiste, fut transféré dans la prison d’Arad. Il y fit le choix du menu végétarien. Le 15
novembre 2004, invoquant ses croyances religieuses, il demanda à la direction de la prison que les aliments composant ce régime (légumes, fruits, laitages et œufs) lui fussent servis séparément, crus ou simplement bouillis.
5
.
Selon les affirmations du requérant, la direction de la prison avait accédé à ses demandes et il avait bénéficié de repas préparés selon ses souhaits jusqu’au 15 juillet 2005, date à laquelle la direction de la prison avait décidé de supprimer ce type de menu. Le 14 décembre 2005, cette dernière informa le requérant que le menu qu’il souhaitait n’était pas disponible mais qu’il pouvait opter pour des repas sans produits carnés.
6
.
Le 25 mai 2006, le requérant introduisit une action devant le tribunal de première instance d’Arad. Il demandait qu’il fût enjoint à la prison d’Arad de lui fournir des repas végétariens qui respectaient ses croyances et qui représentaient un apport calorique égal à celui des repas des autres détenus.
7
.
Par un jugement du 16 juin 2006, le tribunal accueillit la demande du requérant. Il nota que, en vertu du règlement pénitentiaire, les détenus qui, pour des motifs religieux, ne consommaient pas certains aliments, pouvaient bénéficier d’un régime alimentaire composé de produits de substitution avec un apport calorique équivalent. Sur pourvoi du parquet, par un arrêt définitif du 23
octobre 2006, le tribunal départemental d’Arad confirma ce jugement.
8
.
Alléguant que la direction de la prison d’Arad refusait de se conformer au jugement du 16 juin 2006, le requérant introduisit plusieurs plaintes devant le tribunal de première instance d’Arad pour réclamer des repas végétariens respectant ses croyances.
9
.
Entendu par le tribunal le 10 septembre 2007, le requérant confirma qu’il bénéficiait de repas végétariens mais soutint que les aliments n’étaient pas préparés selon ses souhaits et que leur apport calorique était insuffisant.
10
.
Les 10 septembre et 5 décembre 2007, le tribunal rejeta les deux premières plaintes estimant qu’elles avaient le même objet que celle déjà tranchée par le jugement du 16 juin 2006. Le tribunal examina sur le fond la troisième plainte. S’appuyant sur les documents versés au dossier par la direction de la prison, qui indiquaient que le requérant bénéficiait d’un régime végétarien avec substitution des produits carnés et que ce régime respectait l’apport calorique légal, le tribunal conclut que les droits du requérant étaient respectés et, par conséquent, rejeta la plainte.
11.
Invoquant les articles 6 et 9 de la Convention, le requérant allègue avoir subi une atteinte dans son droit à manifester librement sa religion en détention.
12.
Le requérant allègue que la direction de la prison d’Arad s’est refusée de se conformer au jugement du 16 juin 2006 et de lui fournir des repas végétariens préparés selon ses souhaits. Il y voit une atteinte à son droit à la liberté de religion. Il invoque les articles 6 et 9 de la Convention.
En ses parties pertinentes en l’espèce, l’article 6 § 1 se lit comme suit
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) et dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
L’article 9 est ainsi libellé
:
«
1.
Toute personne a droit à la liberté de pensée, de conscience et de religion
; ce droit implique la liberté de changer de religion ou de conviction, ainsi que la liberté de manifester sa religion ou sa conviction individuellement ou collectivement, en public ou en privé, par le culte, l’enseignement, les pratiques et l’accomplissement des rites.
2.
La liberté de manifester sa religion ou ses convictions ne peut faire l’objet d’autres restrictions que celles qui, prévues par la loi, constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité publique, à la protection de l’ordre, de la santé ou de la morale publiques, ou à la protection des droits et libertés d’autrui.
»
13
.
Le Gouvernement conteste les allégations du requérant. S’appuyant sur les informations qui lui ont été fournies par la prison d’Arad, il affirme que le requérant a bénéficié d’un régime végétarien varié, bien préparé, nutritif et conforme à ses convictions religieuses. Dans ce menu, les produits carnés auraient été remplacés par d’autres aliments pour arriver à un total de 2
855 calories par jour. Il estime que les autorités internes ont pleinement exécuté le jugement du 16 juin 2006 en fournissant un régime végétarien au requérant et considère que ce dernier ne saurait se prétendre victime d’une violation de l’article 9 de la Convention uniquement en raison de la modalité de préparation des aliments.
14.
Le requérant maintient que la direction de la prison d’Arad a refusé de se conformer au jugement du 16 juin 2006, portant ainsi atteinte à son droit de manifester sa liberté de religion.
15.
La Cour renvoie aux principes généraux applicables en la matière, qu’elle a rappelé dans l’arrêt
Vartic c. Roumanie (n
o
2)
, n
o
14150/08, §§
33
‑
36 et 44-45, 17 décembre 2013).
16.
La Cour relève que, en l’espèce, le requérant, à l’instar des autres détenus de la prison d’Arad qui ont choisi pour des raisons religieuses ou médicales le menu végétarien, a bénéficié de ce type de menu dès son transfert dans ce lieu de détention (paragraphes 4 et 5 ci-dessus).
17.
La Cour note également qu’il ressort de la plainte du requérant adressée au tribunal de première instance, ainsi que de sa déclaration devant ce tribunal (paragraphes 6 et 9 ci-dessus), que sa plainte était dirigée principalement contre le mode de préparation des aliments faisant partie du régime végétarien.
18.
Or, la Cour rappelle que si l’article 9 de la Convention peut impliquer, dans certaines circonstances, une obligation positive à la charge des autorités de fournir aux détenus une nourriture qui tient compte de leurs croyances religieuses (
Jakóbski c. Pologne
, n
o
18429/06, § 45, 7
décembre
2010, et
Vartic (n
o
2)
, précité, §§ 33-36 et 44), cette disposition ne saurait être interprétée comme obligeant les autorités pénitentiaires à prendre en compte les exigences diététiques spéciales des détenus concernant le mode de préparation, de cuisson ou de service des aliments (voir,
mutatis mutandis, Jakóbski,
précité, §
52, et
Vartic (n
o
2)
, précité, §
49).
19.
Compte tenu du fait que le requérant a pu bénéficier pendant toute sa période d’incarcération à la prison d’Arad d’un régime végétarien (paragraphe 10 ci-dessus) qui, sans correspondre entièrement à ses exigences quant au mode de préparation des aliments, était conforme aux normes légales en vigueur (paragraphes 10 et 13 ci-dessus) et représentait une alternative au menu contenant des produits carnés (voir,
a contrario
,
Jakóbski,
précité, §
52 et
Vartic (n
o
2)
, précité, §§ 44-55), la Cour estime que les autorités internes ont rempli leurs obligations positives découlant de l’article 9 de la Convention.
20.
S’agissant de la non-exécution du jugement du 16 juin 2006 alléguée par le requérant, force est de constater que le tribunal ne s’est pas prononcé quant au mode de préparation et de service des aliments végétariens, mais qu’il a ordonné l’octroi au requérant d’un menu végétarien conforme aux dispositions du règlement pénitentiaire, à savoir un menu composé de substituts aux produits carnés et respectant un apport calorique équivalent (paragraphe 7 ci-dessus). Or il ressort des pièces du dossier que ce menu a été fourni au requérant (paragraphes 10 et 13 ci-dessus). Par conséquent, le requérant ne saurait valablement soutenir que, en refusant de se plier à ses exigences quant au mode de préparation des aliments, les autorités ont méconnu le jugement susmentionné.
21.
À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la requête est manifestement mal fondée et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article 35
§§ 3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 15 décembre 2016.
Andrea Tamietti
Paulo Pinto de Albuquerque
Greffier adjoint
Président