MALKA c. ROUMANIE

MALKA c. ROUMANIE (CtEDO, 2021)

A patra secțiune DECIZIE Repetare nr. 14118/17 Yosef Shmuel MALKA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), întrunită la 28 septembrie 2021 într-o comisie formată din: Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și de Ilse Freiwirth, grefier adjunct de secțiune, Având în vedere cererea menționată mai sus, depusă la 6 septembrie 2016, observațiile depuse de guvernul pârât și cele specificate în răspuns de către reclamant, După ce a deliberat asupra acesteia, a decis următoarea decizie: 1.

Printr-o hotărâre preliminară din 10 iulie 2015, judecătorul menționat mai sus a respins plângerea reclamantului pe motiv că acesta a primit anumite produse de la familia sa. El a precizat, de asemenea, că reclamantul putea solicita conducerii închisorii Rahova să beneficieze de posibilitatea de a cumpăra produse certificate kosher prin magazinul închisorii și că nu a făcut o astfel de cerere. Judecătorul a amintit că legislația în vigoare nu permite deținuților să primească alimente care trebuiau încălzite, apoi gătită sau gătită (cu excepția cafelei, ceaiului și a laptelui). 6 Reclamantul a contestat cerințele specifice ale deciziei de control al libertății de religie publică.

(...) să permită părților plângătoare să primească zilnic (pentru a suporta costul) mese de tip kosher, în cantitatea necesară pentru a-și satisface nevoile personale (inclusiv mese care necesită să fie încălzite, găsite sau fierte sau să sufere alte tratamente termice pentru consum), să asigure distribuirea maselor în aceleași condiții ca cele oferite celorlalte persoane deținute, precum și să asigure facilități de conservare a maselor în zilele în care acestea nu pot fi livrate. 7.Tribunalul a decis că dispozițiile normative care nu permit deținuților dreptul de a primi alimente care necesită încălzire sau bucate nu pot fi aplicate în acest caz, deoarece cerințele legale în materie de sănătate sunt mai bune decât cele prevăzute în dosarul constituțional, în conformitate cu legea privind libertatea de a se alimenta. 8Tribunalul a considerat că, în acest caz, nu este posibil să se impună o acțiune în justiție, deoarece acestea nu sunt în conformitate cu normele legale în materie de sănătate.

Printr-o hotărâre din 24 iunie 2016, judecătorul menționat mai sus a respins plângerea reclamantului pe motiv că acesta primise mese conforme, fără carne de porc și preparate separat și că a obținut produse din caselă. Reclamantul nu a contestat această decizie în fața Tribunalului de primă instanță. Deținerea reclamantului la închisoarea Giurgiu 10 . În noiembrie 2017, reclamantul a fost transferat la închisoarea Giurgiu. El a fost interzis cu câteva luni înainte de a se comporta cu privire la aceste condiții: a fost interzis cu o bucătărie de bucătărie sau a fost interzisă cu o bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucătărie de bucărie de bucătărie de bucătărie de bucărie

Astfel, având în vedere că administrația penitenciarului a identificat și oferit reclamantului mai multe soluții alternative pentru a-și putea asigura hrana necesară pentru religia sa, un echilibru just a fost făcut între imperativul securității penitenciarului, mijloacele financiare ale instituției (inclusiv în raport cu necesitatea de a asigura mese adecvate pentru ceilalți deținuți) și interesele reclamantului care decurg din respectarea precepților religiei iudaice. Printr-o hotărâre din 20 februarie 2019, Curtea de Primă Instanță din Giur a respins această normă, pe motiv că cererile sale aveau același scop pe care le-a examinat anterior (§11 de mai sus) și că reclamantul nu a adus o a doua cerere de îngrijire a sănătății.

El susține că în mai 2020 reclamantul a refuzat să fie selectat pentru a lucra în această bucătărie și că în iunie 2020 a refuzat să facă examenele medicale necesare în acest scop (punctul 16 de mai jos), lucru pe care nu îl contestă. Detenția din spitalul reclamantului constata că acesta nu a intrat în vigoare în normele relevante privind libertatea de a intra în spațiul intern al persoanelor din 15 iunie 1717 . (...) În al doilea rând, reclamantul a declarat că în timpul detenției sale în spitalul Rahova și în timpul unei pregătiri pentru a intra în spațiul intern al persoanelor infectate cu COVID-19 a fost prins în pericol de a fi internat în spațiul intern al spitalului (art. 18 din Legea europeană a justiției, art. 17 din 1747), în special printr-un tratament intern (art. 18 din Legea nr. 17 din 1748), iar în al treilea caz, în cazul în care acesta a fost internat în spațiul intern al persoanelor infectate cu COVID-19, acesta a obținut dreptul de a intra în spațiul intern al persoanelor în conformitate cu normele europene de drept intern (art. 18 din Legea europeană a justiției, art. 18 din 17 din 1747), respectiv, printr-o lege europeană, prin art. 18 din 31 din decembrie 187, art. 18 din Legea europeană a dreptului intern.

În cazurile menționate la alineatul 10, și în măsura posibilităților, rațiunea de carne de porc prevăzută de norme este înlocuită cu echivalentul de carne de vită, de oaie, de ovăz, etc. Atunci când astfel de substituții pot fi preparate, trebuie respectate cerințele de alimentare maxime și minime pentru a se asigura că alimentele sunt preparate în mod adecvat în conformitate cu normele de nutriție ale păsărilor. (...) În cazurile în care nu este posibilă, se elimină posibilitatea de a se pregăti sau de a se servi alimente, în loc de produse alimentare, care sunt necesare pentru a îndeplini condițiile prevăzute la alineatul 10, precum: disponibilitatea de alimente, capacitatea de a le servi, disponibilitatea de rezerve alimentare, capacitatea de a le servi, capacitatea de a se pregăti sau de a le servi, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, capacitatea de a se alimenta, etc.

În 2020, el s-a plâns, fără a invoca nicio dispoziție a Convenției, că în timpul detenției sale la spitalul penitenciar din închisoarea Jilava, nu a putut să-și ia obiectele de cult și că a riscat să fie infectat cu coronavirus. DREPT 21. Reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de religie. El invocă articolele 3 și 14 din Convenție. Curtea amintește că nu este obligată de mijloacele de drept avansate de un reclamant în temeiul Convenției și protocolelor sale și că poate decide despre calificarea juridică pentru a acorda dreptul la o plângere examinând în acest context articolele sau dispozițiile libertății de exprimare a religiei pe care reclamantul le invocă (GC 1.); trebuie să exprime în mod individual sau colectiv religia sau religia sa; să exprime în mod liber și liber orice convingere sau convingere de religie sau de altă natură, în special în temeiul Convenției, art. 226 din Convenție, 226 și 227 din 22 iulie 2018, precum și orice altă practică care implică schimbarea convingerii sau a convingerii sale, în special în temeiul Convenției, art. 98, § 2, punctul 2, și în cazul oricărei alte persoane care consideră că această practică sau convingere este în mod liberă, trebuie să fie examinată în mod individual sau colectiv sau în temeiul Convenției, în temeiul Convenției, precum și în temeiul Convenției, în temeiul articolului nr. 1, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2, punctul 2,

23 Guvernul ridică o excepție de neepurare a căilor de atac interne cu privire la plângerea referitoare la închisoarea Margineni. El susține că reclamantul nu a contestat în instanțele interne dreptul la bani și că, în vederea punerii în aplicare a măsurilor puse în aplicare în închisoarea Rahovă, persoana vizată a fost obligată să pregătească aceste măsuri; pentru a se asigura că aceste măsuri au fost luate în conformitate cu condițiile de la bucătăria internă a președintelui Rahovă; pentru a certifica că, la 21 octombrie 2015, a fost făcută o primă rețetă de alimente din bucătăria internă a președintelui Rahovă; și 21 octombrie 2015 a fost făcută o cerere de modificare a condițiilor de la bucătăria internă a președintelui Rahovă.

În plus, în 2011, Administrația Națională a Instituțiilor Penitenciare a încheiat un protocol de colaborare cu Federația Comunităților Evreiești din România pentru a-i asista pe deținuți în vederea reintegrării lor în societate. Guvernul adaugă că reclamantul nu a fost format în acțiune civilă pentru a obține rambursarea costului acțiunilor pe care le-a realizat.25 În ceea ce privește închisoarea Giurgiu, Guvernul susține că autoritățile penitenciare au pus în aplicare în cadrul instituțiilor similare: au instalat o bucătărie separată și au pregătit o bucătărie cu mâncare și alimente, au pus la dispoziție și o bucătărie cu mâncare și alimente, au pus la dispoziție și o bucătărie cu mâncare și alimente pentru evrei, au permis gătit și au participat la masă.

Guvernul a adăugat că, potrivit unei note interne a instituției penitenciare din Giurgiu, deținuții de religie evreiască puteau primi alimente care necesitau tratament termic, cu condiția să fie preparate în spațiul de bucătărie special amenajat. El consideră că posibilitatea acordată persoanelor interesate de a-și procura singure alimentele și de a obține ulterior rambursarea este o soluție rezonabilă, având în vedere normele religioase stricte pentru pregătirea mesei kosher și cerințele materiale specifice ale contra-administrației penitenciare. 26 În cele din urmă, referitor la a doua cerere a deținutului de la închisoarea Rahova, Guvernul consideră că cererea de modificare a legislației interne a fost modificată și că, prin urmare, aplicarea dispozițiilor prezentei hotărâri nu are un impact asupra situației de la 31 decembrie 2017 (§1 din Hotărârea 1847/2018).

Guvernul a declarat, de asemenea, că este foarte dificil în practică să obțină produse kosher certificate, în special carne. El a explicat că întreprinderile partenere ale Administrației Naționale a Instituțiilor Penitenciare nu practică sacrificarea rituală a animalelor și că au refuzat cererile autorităților de a face acest lucru. El a adăugat că dispozițiile legale interne, în special cele privind achizițiile publice, fac imposibilă achiziția directă a cărnii certificate kosher. El a concluzionat că dreptul reclamantului nu a fost recunoscut, în măsura în care beneficiază de mese neconforme, alimentele interzise de religia sa fiind eliminate, și că administratia trebuie să utilizeze în mod foarte important mijloacele de preparare a mâncărilor și mijloacele de conservare a alimentelor, în special cele privind achizițiile publice. El a adăugat că, în conformitate cu hotărârea din 28 martie 2020, reclamantul nu a avut dreptul să obțină bani, în măsura în care beneficiază de mese neconforme, alimentele interzise de religia sa fiind eliminate, iar în cazul în care nu este necesar, trebuie să se respecte condițiile de pregatire a mâncării și să se utilizeze mijloacele de preparare a alimentelor.

Principiile generale aplicabile au fost recent rezumate de Curte în Hotărârea Erlich și Kastro împotriva României , n.o. 23735/16 și 23740/16, §§ 28-32, 9 iunie 2020).Aplicând aceste principii în speță, Curtea va examina plângerea reclamantului în lumina obligațiilor pozitive care decurg din art. 9 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea Vartic v. România (n.o. 2), 14/10/10, n.o. 150/08, n.o. 44, 17 decembrie 2013).El observă că plângerea reclamantului se referă deja la mai multe instituții penitenciare în care a fost examinată.

În special, ea a constatat că autoritățile penitenciare din Rahova au realizat o bucătărie separată destinată preparării meselor kosher și că condițiile de preparare a acestor mese au fost aprobate de o fundație religioasă evreiască, că aceste măsuri au fost de caracter adecvat și că autoritățile naționale au făcut tot ce le-ar fi putut fi cerut în mod rezonabil pentru a respecta convingerile religioase ale deținuților de confesiune evreiască, mai ales că mesele kosher trebuiau să fie preparate în condiții speciale stricte (ibidem, art. 43).În ceea ce privește în special cheltuielile pe care deținuții le-au plătit pentru a obține produsele alimentare și pentru a le pregăti în mod corespunzător, aceste măsuri au fost de natură adecvată și autoritățile naționale au făcut tot ceea ce le-ar fi putut fi cerut în mod rezonabil pentru a respecta convingerile religioase ale deținuților de confesiune evreiască, mai ales că mesele kosher trebuiau să fie preparate în condiții speciale stricte (ibidem, art. 43).În ceea ce privește în special cheltuielile pe care deținuții le-au plătit pentru a obține produsele alimentare în scopul preparării acestor în mod lipsit de respectare de respectare a obligațiilor de a dispozițiilor de bază ale reglementării alimentelor și a acestora, acesteia, Curtea a considerat că această cerere nu poate fi aplicată în mod corespunzător în cazul unei astfel de situații de utilizare (ibidem, § 34 § 34 și § 34), iar în cazul în care, autoritățile civile au respinscut această cerere (ibidem, în mod defectiv, în mod negativ, în cazul în mod negativ, în cazul în cazul în care au fost depus, în cazul în cazul în cazul în care au fost depus, cererea unei cereri de ramblare de rambursuri (ibidem, § 34 și § 34), iar în cazul în cazul în cazul în care au fost depus, în cazul în cazul în cazul în care au fost depus, în cazul în cazul în cazul în cazul în care nu a fost depus, în cazul în cazul în cazul în cazul

Curtea observă că reclamantul susține că administrația penitenciarului a acționat în necunoaștere a hotărârii din 1 octombrie 2015 a Tribunalului de Primă Instanță din București (§29 de mai sus) și că Guvernul explică acest lucru prin modificarea regulamentului aplicabil, în special prin intrarea în vigoare, la 4 septembrie 2018, a Hotărârii nr. 3147/2018 (paragrafele 18 și 26 de mai sus). mai exact, constată că schimbarea situației de fapt denunțată de reclamant se limitează la imposibilitatea de a obține, după martie 2020, alimente care necesită un tratament termic conform regulilor (paragrafele 14 și 29 de mai sus), iar reclamantul nu a putut să vadă că persoanele care solicită aceste alimente au beneficiat de dispozițiile specifice din dreptul lor de religie; în mod specific, cererile lor au fost modificate în măsura în care au fost stabilite în mod detaliat de autoritățile din Franța și alte țări, precum CEDO și alte dispoziții privind hrana și hrana, precum cele din CEDO, precum și cele din CEDO (§13 și CEDO, § 377, §13 și §13), precum și alte dispoziții ale CEDO-ului (Articul 13 și CEDO, §13), precum și de exemplu, CEDO, §13 și CEDO, §13 și §13 din CEDO, precum și alte dispoziții ale CEDO (Articul 13 și CEDO, §13 și CEDO, §13 și §13 din CEDO, §13), precum și CEDO, §13 și §13 din CEDO, §13 și §13 din CEDO, precum și §13 din CEDO, precum și §13 din CEDO, respectiv (art. 13 și §13 din CEDO, §13 și §13 din CEDO, §13 și §13 din CEDO, §13 și §13 din CEDO, §13 din CEDO, §13 și §13 din CEDO, §13 din CEDO,

Curtea observă, apoi, că, potrivit indicațiilor furnizate de Guvern și care nu sunt contredite de către interesat, acesta a fost supus, după martie 2020, aplicării unei norme nutriționale adaptate regimului kosher care exclude carnea de porc. Observă că părțile oferă puține detalii cu privire la ingredientele prevăzute de această normă nutrițională și că informațiile disponibile în dosar nu permit determinarea cu precizie a dacă sunt prevăzute alimente certificate kosher. În orice caz, Curtea ia în considerare că produsele certificate casher trebuie obținute și preparate în condiții speciale stricte (a se vedea, în acest sens, Erlich și Kastro , § 6 - 8), în această privință, susține argumentele Guvernului potrivit cărora este foarte dificil să obțină produse, în special de la vitele certificate casher (în plus față de cele cerute de la Curtea, care nu necesită o contribuție financiară, care nu poate fi luată în considerare de către mijloacele sale de tratament) (§26 din dosarul De Ordu, care nu necesită o contribuție financiară).

În aceste condiții, Curtea nu poate concluziona nici că regimul instituit de autoritățile penitenciare, care aplică un standard de nutriție adaptat, este manifest irațional, nici că reclamantul nu poate achiziționa în afara închisorii produse certificate ca fiind cașer.38 Curtea observă, de asemenea, că interesatul a luat în considerare posibilitatea de a folosi bucătăria special modificată pentru prepararea meselor cașer și excluzând carnea de porc.În această privință, Curtea observă că Guvernul nu dorește să ia în considerare posibilitatea de a utiliza în mod general bucătăria din celula respectivă (punctul 15 de mai sus) și nu a luat în considerare toate elementele de bază ale acestei cereri (punctul 13 de mai sus).39 Cu toate acestea, Curtea a explicat că nu a pus în aplicare nicio măsură de stat sau de sănătate în ceea ce privește această situație (punctul 31 de mai sus).39 În acest sens, Curtea a observat că Guvernul nu a luat în considerare aceste elemente și nu a luat în considerare faptul că autoritățile nu au avut nicio justiție pentru a face acest lucru (punctul 15 de mai sus) și că nu au avut nicio justiție pentru a face o astfel de măsură în ceea ce privește starea închisorii (punctul 13 de mai sus).

În orice caz, având în vedere modificarea reglementărilor aplicabile, reclamantul rămâne liber să se adreseze instanțelor interne pentru a se plânge de schimbarea situației sale (a se vedea, în ceea ce privește absența unei situații continue în închisorile românești în ceea ce privește oferirea de mese conforme cu preceptele religioase, Saran v. Romania, nr. 65993/16, § 24, 10 noiembrie 2020).40 Se concluzionează că această parte a plângerii este în mod evident eronată și că aceasta nu este conformă cu legea și trebuie respinsă, în temeiul art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție, în cazul în care situația sa în închisoare s-a schimbat.41 Curtea a României a decis că nu există o situație continuă în privința ofertei de mese conforme cu preceptele religioase, în special în cazul în care nu există o măsură de control a libertății de a administra mese în timpul procesului penal (a se vedea, în special, art. 25 din Convenție, §§ 25), iar în cazul în care nu există o măsură de control a libertății de apelare, nu există o măsură de recunoaștere a măsurilor care nu au fost luate în temeiul prezentei convenții (a se înlocuvin art. 25 din Convenție, § 25), iar în cazul în care nu există o măsură de recunoaștere a măsurilor de control a libertății de apelare, se consideră că nu există o măsură de recunoaștere a măsurilor care nu au fost luate în temeiul prezentei convenții (a se în temeiul art. 25 din Convenție, § 25 din Convenție, § 25 din Convenție, § 25 din 11), în special, § 25 din Convenție, în cazul în care nu există o măsură de recunoaștere de recunoaștere a libertate în cazul în care nu există o măsură de recunoaștere a libertate (a se poate face în cazul în cazul în cazul în care nu există o măsură de recunoaștere a unei persoane care nu are o persoană care nu are o persoană care are o persoană care are o persoană în stare de dreptă de drept).

Curtea observă că reclamantul a exercitat această cale de atac împotriva deciziilor luate de judecătorii responsabili respectiv pentru închisorile din Rahova și Giurgiu și că nu a explicat de ce nu a făcut acest lucru la închisoarea din Mărgineni (punctele 5 și 9-10).Cu toate acestea, în ceea ce privește închisoarea din Margineni, el a omis să conteste în fața tribunalului de primă instanță decizia judecătorului menționat anterior.Curtea remarcă că reclamantul a exercitat această cale de atac împotriva deciziilor luate de judecătorii responsabili respectiv pentru închisorile din Rahova și Giurgiu și că nu a explicat de ce nu a făcut acest lucru la închisoarea din Mărgineni.În cazul în care nu a fost aplicată Convenția, acesta a susținut că această cale de atac nu poate avea efect similar.43 Curtea observă că, în cazul în care autoritățile din închisoarea din Rahova și din închisoarea din Giurgiu au refuzat să aplice o cale de atac împotriva autorităților din închisoarea din Giurgiu, trebuie să se recurgă la o măsură similară de acțiune a autorităților din închisoarea din Giurie și să se asigure că aceste produse sunt livrate în depozitele din închisoarea din închisoare (art. 44 § 1 din Convenție, §35 și §44 din art.

În ceea ce privește costul acestor alimente, care constituie principala critică a interesatului, Curtea constată că reclamantul nu a susținut înaintea sa că a depus o cerere de rambursare și a fost văzut refuzând să depună o cerere sau a formulat o acțiune civilă separată în acest scop.46 Prin urmare, consideră că concluzia pe care o susține în Hotărârea Erwin Kastro (precitată, art. 44) nu trebuie să fie respinsă în această privință.48 În pofida unor motive care nu sunt de natură să justifice aplicarea unei anumite obligații în cazul în care acesta a depus o cerere de despăgubire, iar alte instanțe au respins o cerere de despăgubire sau au formulat o acțiune civilă separată în acest scop.

35 §§ 1 și 4 din Convenție. Pe aceste motive, Curtea, la l unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcută în limba franceză, comunicată în scris la 4 noiembrie 2021. {signature_p_2} Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Greffière adjunctă a președintelui

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

14118/17

Yosef Shmuel MALKA

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 28 septembre 2021 en un comité composé de

:

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

présidente,

Iulia Antoanella Motoc,

Pere Pastor Vilanova,

juges,

et de Ilse Freiwirth,

greffière adjointe de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 6

septembre 2016,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

1.

Le requérant, M.

Yosef Shmuel Malka, est un ressortissant israélien né en 1963 et détenu à Rahova. Il a été autorisé à se représenter lui-même dans le cadre de la procédure devant la Cour.

2.

Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

O.F.

Ezer, du ministère des Affaires étrangères.

Les circonstances de l’espèce

3.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

4.

Le requérant, qui purge une peine de prison, fut incarcéré dans plusieurs établissements pénitentiaires roumains.

La première détention du requérant à la prison de Rahova

5

.

Il fut détenu à la prison de Rahova d’avril 2014 à avril 2016. À une date non précisée, il se plaignit auprès du juge chargé du contrôle de la privation de liberté dans cet établissement de ne pas recevoir de repas casher conformes aux préceptes de sa religion. Sa plainte fut jointe à celle de deux autres détenus de confession juive (

Erlich et Kastro c.

Roumanie

, n

os

23735/16 et 23740/16, §§

4

‑

7, 9

juin 2020). Par un jugement avant dire droit du 10

juillet 2015, le juge susmentionné rejeta la plainte du requérant au motif que celui

‑

ci avait reçu certains produits de sa famille. Il précisa aussi que le requérant pouvait demander à la direction de la prison de Rahova à bénéficier de la possibilité d’acheter des produits certifiés casher par l’intermédiaire du magasin de la prison et qu’il n’avait pas fait une telle demande. Le juge rappela que la législation en vigueur ne permettait pas aux détenus de recevoir des aliments qui devaient ensuite être réchauffés, bouillis ou cuits (à l’exception du café, du thé et du lait).

6

.

Le requérant contesta la décision du juge chargé du contrôle de la privation de liberté. Par un jugement du 1

er

octobre 2015, le tribunal de première instance de Bucarest fit droit à la contestation. Il nota que la prison de Rahova ne disposait pas des facilités nécessaires pour la préparation de repas casher et que l’acquisition par la prison de tels repas auprès d’un prestataire extérieur supposait la dotation d’un budget spécifique et la mise en œuvre d’une procédure d’achats publics. Il précisa que ces aménagements prendraient un certain temps, ce qui priverait le requérant du droit à des repas conformes aux exigences de sa religion pendant ce laps de temps. En conséquence, le tribunal ordonna à la prison de Rahova

:

«

(...) de permettre aux parties demanderesses de recevoir quotidiennement (en [en] supportant le coût) des repas de type casher, en quantité nécessaire pour satisfaire leurs besoins personnels (y compris des repas [nécessitant] d’être réchauffés, cuits ou bouillis ou [de subir] d’autres traitements thermiques en vue de la consommation), de pourvoir à la distribution des repas dans les mêmes conditions que celles [offertes aux] autres personnes détenues, ainsi que d’assurer les facilités pour la conservation des repas les jours où [ceux-ci] ne peuvent pas être livrés.

»

7.

Le tribunal jugea que les dispositions normatives qui ne permettaient pas aux détenus de recevoir des aliments nécessitant d’être réchauffés ou cuits ne pouvaient pas être appliquées en l’espèce car elles étaient d’une valeur juridique inférieure à la loi organique sur l’exécution des peines, à la Constitution et à la Convention européenne des droits de l’homme, lesquelles garantissaient le droit à la liberté de religion. De plus, il considéra que la prison de Rahova ne disposait pas des facilités propres à permettre au requérant d’exercer le droit en cause.

8

.

Concernant le coût des repas, le tribunal jugea que le requérant pouvait en demander le remboursement dans les limites prévues par les normes de nutrition applicables aux détenus. Il précisa toutefois que la compétence en la matière revenait aux juridictions civiles de droit commun, auxquelles il incombait de se prononcer à cet égard. Il ne ressort pas du dossier que le requérant ait saisi les juridictions civiles d’une telle action.

La détention du requérant à la prison de Mărgineni

9

.

Le requérant fut transféré à la prison de Mărgineni en avril 2016. Il se plaignit auprès du juge chargé du contrôle de la privation de liberté dans cet établissement de ne pas recevoir de repas casher conformes aux préceptes de sa religion. Par un jugement avant dire droit du 24

juin 2016, le juge susmentionné rejeta la plainte du requérant au motif que celui-ci recevait des repas conformes, sans porc et préparés séparément et qu’il avait obtenu des produits casher. Le requérant ne contesta pas cette décision devant le tribunal de première instance.

La détention du requérant à la prison de Giurgiu

10

.

En novembre 2017, le requérant fut transféré à la prison de Giurgiu. Il y fut détenu avec quelques interruptions jusqu’en mars 2020. Il déposa une nouvelle plainte devant le juge chargé du contrôle de la privation de liberté, qui la rejeta le 14

mars 2018 par un jugement avant dire droit. Le requérant contesta cette décision devant le tribunal de première instance de Giurgiu.

11

.

Par un jugement du 18

septembre 2018, le tribunal de première instance de Giurgiu rejeta cette contestation comme étant mal fondée. Il observa que l’administration de la prison de Giurgiu avait procédé à l’aménagement d’une cuisine séparée comportant des plaques de cuisson, un réfrigérateur et des ustensiles de cuisine, que les détenus de confession juive y participaient à la préparation des repas et qu’ils pouvaient acheter au magasin de la prison ou recevoir de leurs familles des produits casher. Le tribunal s’exprima notamment en ces termes

:

«

Ainsi, considérant que l’administration pénitentiaire a identifié et a offert au demandeur plusieurs solutions alternatives pour qu’il puisse se procurer les aliments requis par sa religion, un juste équilibre a été ménagé entre l’impératif de la sécurité pénitentiaire, les moyens financiers de l’institution (y compris par rapport à la nécessité d’assurer des repas adéquats aux autres détenus) et les intérêts du demandeur découlant du respect des préceptes de la religion juive.

»

12.

Le requérant réitéra sa contestation. Par un jugement du 20

février 2019, le tribunal de première instance de Giurgiu la rejeta, au motif qu’elle avait le même objet que celle qu’il avait précédemment examinée (paragraphe

11 ci-dessus) et que l’intéressé n’avait pas apporté d’éléments nouveaux.

La seconde détention du requérant à la prison de Rahova

13

.

En mars 2020, le requérant fut transféré à la prison de Rahova où il demeure incarcéré à ce jour.

Il allègue que son droit au respect de sa religion y est méconnu, exposant que son état de santé ne lui permet pas de se rendre à la cuisine et que ses demandes d’autorisation d’aménager un espace cuisine dans sa cellule ont été rejetées.

14.

Le requérant affirme qu’il ne peut plus recevoir d’aliments nécessitant un traitement thermique, ce que le Gouvernement ne conteste pas.

15

.

Le Gouvernement explique que la norme de nutrition n

o

18 établie pour les personnes malades est appliquée au requérant et qu’elle a été adaptée au régime casher. Il expose que dans ce régime la viande de porc est remplacée par la viande de bœuf. Il ajoute que le requérant conserve la possibilité de préparer les repas dans la cuisine destinée à la confection des repas casher

(paragraphe 24 ci-dessous). Il avance qu’en mai 2020 le requérant a refusé d’être sélectionné pour travailler dans cette cuisine et qu’en juin 2020 il a refusé de subir les examens médicaux nécessaires à cette fin (paragraphe 16 ci-dessous), ce que l’intéressé ne conteste pas.

La détention du requérant à l’hôpital pénitentiaire de Jilava du 15

au 17 juin 2020

16

.

Le requérant indique que lors de sa seconde détention à Rahova

il fut transféré à l’hôpital pénitentiaire de la prison de Jilava pendant trois jours, du 15 au 17

juin 2020, pour y subir des examens médicaux. Il allègue qu’il n’a pas pu emporter ses objets de culte et qu’il a

couru le risque d’être infecté par le coronavirus en raison d’un cas déclaré de COVID-19 à l’hôpital

.

Le droit interne et européen pertinent

17.

Le droit interne et européen pertinent se trouve décrit dans l’arrêt

Erlich et Kastro

(précité, §§

9

‑

15).

18

.

L’arrêté du ministère de la Justice n

o

3147/2018, entré en vigueur le 4

septembre 2018, a approuvé les normes relatives aux repas servis aux personnes privées de liberté dans le système pénitentiaire («

l’arrêté n

o

3147/2018

»). Ces normes comportent notamment les dispositions suivantes

:

Article 3

«

(...)

norme de hrană

) et à la fourchette de coût en vigueur. Lorsque des personnes privées de liberté demandent [le bénéfice] d’un tel régime alimentaire, les aliments prohibés sont éliminés des repas qui leur sont fournis.

par «

possibilité

» :

a) la disponibilité des stocks de produits alimentaires nécessaires aux substitutions

;

b) la disponibilité des ressources financières nécessaires à l’acquisition de la viande de bœuf, de mouton et de volaille, de poisson, etc.

;

c) la disponibilité, dans le secteur zootechnique de la ferme agro-zootechnique de l’unité du système pénitentiaire, des effectifs de bovins, ovins ou volaille qui remplissent les conditions d’abattage

;

d) la capacité du bloc alimentaire à préparer, distribuer et servir les repas de manière séparée.

comme pour les repas exempts de produits d’origine animale (

mâncare de post

) – en respectant la fourchette de coût en vigueur et les normes de nutrition.

(...)

»

GRIEF

19.

Invoquant les articles

3 et 14 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté de religion, alléguant que les autorités pénitentiaires roumaines ne lui ont pas fourni des repas conformes aux préceptes de sa religion.

20.

Dans une lettre du 13

juillet 2020, il s’est plaint, sans invoquer de disposition de la Convention, que lors de sa détention à l’hôpital pénitentiaire de la prison de Jilava, il n’a pas pu emporter ses objets de culte et qu’il a couru le risque d’y être infecté par le coronavirus.

EN DROIT

21.

Le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté de religion. Il invoque les articles

3 et 14 de la Convention. La Cour rappelle qu’elle n’est pas tenue par les moyens de droit avancés par un requérant en vertu de la Convention et de ses Protocoles et qu’elle peut décider de la qualification juridique à donner aux faits d’un grief en examinant celui-ci sur le terrain d’articles ou de dispositions de la Convention autres que ceux invoqués par le requérant (

Radomilja et autres c.

Croatie

[GC], n

os

37685/10 et

22768/12, §

126, 20

mars 2018).

22.

En l’espèce, elle estime que le grief susmentionné doit être examiné sous le seul angle de l’article

9 de la Convention, qui est ainsi libellé

:

«

1.

Toute personne a droit à la liberté de pensée, de conscience et de religion

; ce droit implique la liberté de changer de religion ou de conviction, ainsi que la liberté de manifester sa religion ou sa conviction individuellement ou collectivement, en public ou en privé, par le culte, l’enseignement, les pratiques et l’accomplissement des rites.

2.

La liberté de manifester sa religion ou ses convictions ne peut faire l’objet d’autres restrictions que celles qui, prévues par la loi, constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité publique, à la protection de l’ordre, de la santé ou de la morale publiques, ou à la protection des droits et libertés d’autrui.

»

Thèses des parties

Le Gouvernement

23

.

Le Gouvernement soulève une exception de non-épuisement des voies de recours internes quant au grief relatif à la prison de Mărgineni. Il soutient que le requérant n’a pas contesté devant les tribunaux internes le jugement avant dire droit du 24

juin 2016 et avance que, s’agissant d’une question ponctuelle relative aux mesures mises en place dans la prison susmentionnée, l’intéressé était tenu d’épuiser les voies de recours disponibles en droit interne.

24

.

Pour ce qui est de la première détention du requérant à la prison de Rahova, le Gouvernement indique que plusieurs mesures ont été prises

: l’administration pénitentiaire a aménagé une cuisine destinée à la préparation des repas casher

; la fondation

Chabad Lyubavitshi

a approuvé les conditions de préparation des repas et a fourni des produits alimentaires

; le président de cette fondation s’est rendu à la prison de Rahova le 21

octobre 2015 aux fins de certifier la cuisine

casher

; par la suite, les représentants de cette fondation ont rendu visite au requérant en prison à six reprises lors de fêtes religieuses, à l’occasion desquelles il a reçu des objets de culte et des produits alimentaires spécifiques pour ces fêtes. Par ailleurs, en 2011, l’Administration nationale des établissements pénitentiaires avait conclu un protocole de collaboration avec la Fédération des communautés juives de Roumanie afin d’assister les détenus en vue de leur réinsertion dans la société. Le Gouvernement ajoute que le requérant n’a pas formé d’action civile pour obtenir le remboursement du coût des repas qu’il s’était procurés.

25

.

En ce qui concerne la prison de Giurgiu, le Gouvernement expose que les autorités pénitentiaires ont mis en place des aménagements similaires à ceux de Rahova

: elles ont installé une cuisine séparée et équipée de plaques de cuisson, d’un réfrigérateur et d’ustensiles de cuisine, et

elles ont permis aux détenus de religion juive de participer à la préparation des repas.

Il indique que le magasin de la prison met en vente des produits casher et que les détenus intéressés pouvaient en commander chaque semaine. Le Gouvernement ajoute que, selon une note interne de l’établissement pénitentiaire de Giurgiu, les détenus de religion juive pouvaient recevoir des aliments nécessitant de subir un traitement thermique à condition de les préparer dans l’espace cuisine spécialement aménagé. Il estime que la possibilité donnée aux intéressés de se procurer par leurs propres moyens les aliments et d’en obtenir ultérieurement le remboursement est une solution raisonnable, compte tenu des règles religieuses strictes pour la préparation des repas casher et des contraintes matérielles de l’administration pénitentiaire.

26

.

S’agissant enfin de la seconde détention du requérant à la prison de Rahova, le Gouvernement expose que la législation interne a été modifiée et que l’arrêté n

o

3147/2018 (paragraphe 18 ci-dessus) comporte des dispositions détaillées régissant la situation spécifique du requérant. Il estime donc que la modification législative a eu un impact sur l’application du jugement rendu le 1

er

octobre 2015 par le tribunal de première instance de Bucarest (paragraphe 6 ci-dessus), qui était fondé sur une autre base légale. Le Gouvernement indique en outre qu’il est très difficile en pratique de se procurer des produits casher, notamment de la viande. Il explique que les entreprises partenaires de l’Administration nationale des établissements pénitentiaires ne pratiquent pas l’abattage rituel des animaux et qu’elles ont refusé les demandes des autorités de le faire. Il ajoute que les dispositions légales internes, notamment celles relatives aux achats publics, rendent impossible l’acquisition directe de viande certifiée casher. Il conclut que le droit du requérant n’a pas été méconnu, dans la mesure où il bénéficie de repas conformes, dont les aliments prohibés par sa religion sont supprimés, et qu’il conserve la possibilité d’utiliser la cuisine destinée à la préparation des repas casher.

Le requérant

27.

Le requérant n’a pas présenté d’arguments relatifs à l’exception de non-épuisement des voies de recours internes.

28.

Il maintient son grief et se plaint d’une violation de son droit au respect de sa religion. Il allègue notamment que le coût des produits alimentaires qu’il doit se procurer par ses propres moyens est très important et ajoute que les produits casher, notamment la viande, doivent être obtenus et préparés dans des conditions très strictes.

29

.

S’agissant en particulier de sa détention à Rahova après mars 2020, il soutient que l’administration de la prison agit en méconnaissance du jugement du 1

er

octobre 2015 du tribunal de première instance de Bucarest (paragraphe 6 ci-dessus), exposant qu’il ne peut plus se procurer, par ses propres moyens, des aliments nécessitant un traitement thermique.

Appréciation de la Cour

30.

Les principes généraux applicables ont récemment été résumés par la Cour dans l’arrêt

Erlich et Kastro c. Roumanie

, n

os

23735/16 et 23740/16, §§

28-32, 9 juin 2020). Faisant application de ces principes en l’espèce, la Cour examinera le grief du requérant à la lumière des obligations positives qui découlent de l’article

9 de la Convention (voir,

mutatis mutandis

,

Vartic c.

Roumanie (n

o

2)

, n

o

14150/08, §

44, 17

décembre 2013). Elle note que le grief du requérant porte sur plusieurs établissements pénitentiaires où il a été détenu. Elle les examinera successivement.

La prison de Rahova

a)

La détention d’avril 2014 à avril 2016

31

.

La Cour note qu’elle a déjà examiné dans l’arrêt

Erlich et Kastro

(précité, §§

36

‑

43) la situation à la prison de Rahova pour la période où le requérant y a été détenu. Elle a notamment relevé que les autorités pénitentiaires de Rahova avaient procédé à l’aménagement d’une cuisine séparée destinée à la confection des repas casher et que les conditions de préparation de ces repas avaient été approuvées par une fondation religieuse juive, que ces mesures avaient un caractère adéquat et que les autorités nationales avaient fait tout ce qui pouvait être raisonnablement exigé d’elles pour respecter les convictions religieuses des détenus de confession juive, d’autant que les repas casher devaient être préparés dans des conditions spéciales strictes (

ibidem

, §

43).

32

.

En ce qui concerne notamment les frais que les détenus avaient engagés pour se procurer les produits alimentaires afin de les cuisiner et les préparer sur place, la Cour a estimé qu’un tel arrangement n’était pas problématique puisque les intéressés pouvaient demander le remboursement de ces frais par le biais d’une action civile séparée (

ibidem

, §§

40

‑

41). Or en l’espèce le requérant n’a pas fait usage de cette possibilité.

33

.

Dès lors, la Cour estime que la même conclusion que celle retenue dans l’arrêt

Erlich et Kastro

(précité, §

44) s’impose en l’espèce et que les autorités pénitentiaires de Rahova ont satisfait, à un degré raisonnable dans les circonstances de la cause, à leurs obligations positives découlant de l’article

9 de la Convention.

34.

Il s’ensuit que cette partie du grief est manifestement mal fondée et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article

35 §§

3 et 4 de la Convention.

b)

La détention après mars 2020

35

.

La Cour note que le requérant allègue que l’administration de la prison a agi en méconnaissance du jugement du 1

er

octobre 2015 du tribunal de première instance de Bucarest (paragraphe 29 ci-dessus) et que le Gouvernement explique cela par la modification de la règlementation applicable, notamment l’entrée en vigueur, le 4

septembre 2018, de l’arrêté n

o

3147/2018

(paragraphes 18 et 26 ci-dessus). Plus précisément, elle note que le changement de la situation factuelle dénoncé par le requérant se limite à l’impossibilité de se procurer, après mars 2020, les aliments qui nécessitant un traitement thermique (paragraphes 14 et 29 ci-dessus). Le requérant n’a pas allégué que les autres aménagements mis en place par les autorités pénitentiaires à Rahova (paragraphe 31 ci-dessus) avaient été modifiés.

36.

La Cour relève notamment que l’arrêté n

o

3147/2018

règlemente de manière très détaillée les repas servis aux personnes privées de liberté et qu’il comporte des dispositions spécifiques applicables aux détenus qui demandent à bénéficier de repas conformes aux préceptes de leur religion (paragraphe 18 ci

‑

dessus). L’arrêté en question règlemente en son article

3

§

14 les situations spécifiques, comme celle du requérant, dans la mesure où les préceptes de la religion juive déterminent les ingrédients autorisés et les règles précises relatives à leur obtention et à leur préparation (

ibidem

; voir aussi

Cha’are Shalom Ve Tsedek c. France

[GC], n

o

27417/95, §§ 13-19, CEDH 2000

‑

VII, et

Erlich et Kastro,

précité, §

37).

37.

La Cour note ensuite que, selon les indications fournies par le Gouvernement et non contredites par l’intéressé, ce dernier s’est vu appliquer, après mars 2020, une norme de nutrition adaptée au régime casher qui exclut la viande de porc. Elle observe que les parties donnent peu de détails sur les ingrédients que cette norme de nutrition prévoit et que les informations disponibles dans le dossier ne permettent pas de déterminer précisément si des aliments certifiés casher sont prévus. En tout état de cause, la Cour prend en considération que les produits certifiés casher doivent être obtenus et préparés dans des conditions spéciales strictes (voir, en ce sens,

Erlich et Kastro

, précité, § 43). À cet égard, elle tient compte des arguments du Gouvernement selon lesquels il est très difficile de se procurer des produits casher, notamment de la viande certifiée casher (paragraphe

26 ci

‑

dessus). Or, il ressort du dossier que le requérant peut se procurer par ses propres moyens des produits qui ne nécessitent pas un traitement thermique. De plus, la Cour en déduit que la contribution financière qui est exigée de lui (paragraphes 6-8 ci

‑

dessus) s’est considérablement réduite, dans la mesure où l’administration pénitentiaire applique à l’intéressé une norme de nutrition adaptée au régime casher et excluant la viande de porc. Dans ces conditions, la Cour ne saurait conclure ni que le régime mis en place par les autorités pénitentiaires, qui appliquent une norme de nutrition adaptée, est manifestement déraisonnable, ni que le requérant ne peut se procurer à l’extérieur de la prison des produits certifiés casher.

38.

La Cour observe également que l’intéressé a conservé la possibilité d’utiliser la cuisine spécialement aménagée pour la préparation des repas casher

(paragraphes 15 et 24 ci

‑

dessus). À cet égard, elle relève que le Gouvernement indique que le requérant n’a pas souhaité faire usage de cette possibilité (paragraphe 15 ci-dessus) et que l’intéressé a expliqué que son état de santé ne lui permettait pas de se rendre à la cuisine (paragraphe

13 ci

‑

dessus). Toutefois, cette allégation revêt un caractère général et le requérant ne l’a pas étayée. En tout état de cause, la Cour note que le requérant n’a jamais saisi les tribunaux internes à cet égard et qu’il ne leur a pas soumis sa demande d’autorisation d’aménager un espace cuisine dans sa cellule (

ibidem

).

39.

Compte tenu de ces éléments, la Cour estime que les mesures mises en place par les autorités pénitentiaires de la prison de Rahova après l’entrée en vigueur de l’arrêté n

o

3147/2018

revêtent un caractère adéquat et que ces autorités ont fait tout ce qui pouvait être raisonnablement exigé d’elles pour respecter les convictions religieuses du requérant. En tout état de cause, compte tenu de la modification de la règlementation applicable, le requérant demeure libre de saisir les tribunaux internes pour se plaindre du changement de sa situation (voir, quant à l’absence d’une situation continue dans les prisons roumaines pour ce qui est de l’offre de repas conformes aux préceptes religieux,

Saran c.

Roumanie

, n

o

65993/16, § 24, 10

novembre 2020).

40

.

Il s’ensuit que cette partie du grief est manifestement mal fondée et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article

35 §§

3 et 4 de la Convention.

La prison de Mărgineni

41.

La Cour rappelle que le recours devant le juge chargé du contrôle de la privation de liberté prévu par la loi n

o

254/2013 sur l’exécution des peines et des mesures privatives de liberté décidées par les autorités judiciaires au cours du procès pénal présente l’effectivité requise par l’article

35 §

1 de la Convention

; les détenus sont donc tenus de l’exercer avant de saisir la Cour d’un grief fondé sur l’article

9 de la Convention (

Saran

, précité, §§ 23-25). En particulier, elle a constaté précédemment que, s’agissant de l’offre par l’administration pénitentiaire de repas conformes aux préceptes religieux, la situation n’avait pas de caractère continu, dans la mesure où il s’agissait d’établissements distincts qui avaient mis en place des mesures pendant des périodes de détention précises (

ibidem

, § 24).

42

.

Ainsi, la Cour note que le requérant dans la présente espèce a été détenu dans plusieurs établissements pénitentiaires roumains et qu’il a saisi le juge chargé du contrôle de la privation de liberté dans tous ces établissements (paragraphes

5 et 9

‑

10). Toutefois, s’agissant de la prison de Mărgineni, il a omis de contester devant le tribunal de première instance la décision du juge susmentionné. La Cour relève que le requérant a exercé ce recours pour les décisions rendues par les juges chargés respectivement des prisons de Rahova et de Giurgiu et qu’il n’a pas expliqué pourquoi il ne l’avait pas fait à la prison de Mărgineni. Il n’a d’ailleurs pas soutenu que cette voie de recours ne présentait pas l’effectivité requise par la Convention.

43.

Il s’ensuit que l’exception du Gouvernement doit être accueillie (paragraphe

23 ci-dessus) et que cette partie du grief doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article

35

§§

1 et 4 de la Convention.

La prison de Giurgiu

44

.

La Cour note que la situation à la prison de Giurgiu est similaire à celle de la prison de Rahova, dans la mesure où les autorités pénitentiaires ont aménagé une cuisine séparée et équipée et que les détenus pouvaient se procurer des produits alimentaires casher au magasin de la prison ou auprès de leurs familles (paragraphe

11 ci-dessus). Elle relève également que, selon les arguments avancés par le Gouvernement et non valablement contredits par le requérant, les détenus de religion juive pouvaient recevoir des aliments nécessitant de subir un traitement thermique à condition de les préparer dans l’espace cuisine spécialement aménagé (paragraphe

25 ci

‑

dessus).

45.

En ce qui concerne le coût de ces aliments, qui constitue la critique principale formulée par l’intéressé, la Cour constate que le requérant n’a pas soutenu devant elle avoir fait une demande de remboursement et s’être vu opposer un refus ou avoir formé une action civile séparée à cette fin.

46

.

Dès lors, elle estime que la même conclusion que celle retenue dans l’arrêt

Erlich et Kastro

(précité, §

44) s’impose en l’espèce et que les autorités pénitentiaires de Giurgiu ont satisfait, à un degré raisonnable dans les circonstances de la cause, à leurs obligations positives découlant de l’article

9 de la Convention.

47

.

Il s’ensuit que cette partie du grief est manifestement mal fondée et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article

35 §§

3 et 4 de la Convention.

L’hôpital pénitentiaire de la prison de Jilava

48.

Le requérant a formulé d’autres doléances se rapportant à sa détention à l’hôpital pénitentiaire de la prison de Jilava du 15 au 17

juin 2020 (paragraphe 16 ci-dessus).

49.

La Cour note que l’intéressé n’a pas indiqué avoir saisi les tribunaux internes pour soulever ses doléances.

50

.

Dès lors, cette partie du grief doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article

35 §§

1 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’

unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

Fait en français puis communiqué par écrit le 4 novembre 2021.

{signature_p_2}

Ilse Freiwirth

Gabriele Kucsko-Stadlmayer

Greffière adjointe

Présidente