AFFAIRE ERLICH ET KASTRO c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Non-violation de l'article 9 - Liberté de pensée, de conscience et de religion (Article 9 - Obligations positives;Article 9-1 - Liberté de religion)
AFFAIRE ERLICH ET KASTRO c. ROUMANIE (CtEDO, 2020)
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA ERLICH ȘI KASTRO c. ROMÂNIA (Cereri n os 237356 și 23740/16) HOTĂRÂREA Art 9 • Obligații pozitive • Măsuri adecvate ale autorităților de detenție în executarea unei hotărâri judecătorești care recunosc dreptul prizonierilor de religie evrei de a mânca mese cușher • Soluție la comandă aplicabilă fără întârziere și de a palilia lipsa unui cadru de reglementare specific pentru deținuții de confesiune evrei • Cernență de condiții speciale stricte pentru pregătirea meselor cușer care au un impact asupra amplorii marjei de apreciere recunoscute la nivel de stat • Importanța colaborării autorităților ținești cu o fundație religioasă evreiască • Amenajarea unei bucătării separate pentru pregătirea meselor de către deținuții în cauză • Posibilitatea reclamanților de a procura prin mijloace proprii produsele necesare și de a solicita rambursarea cheltuielilor prin intermediul unei acțiuni civile separate STRASBURG 9 iunie 2020/93F 09/09/20 această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 Õ 2 din convenție. Poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Erlich și Kastro c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care face parte dintr-o Cameră compusă din: Yonko Grozev, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, Stephanie Morou-Vikström, Georges Ravarani, Jolien Schuking, Peter Paczolay, judecători, și Andrea Tamietti, grefier de secțiune, Văzut: cererile (nos 237316 și 23740/16) îndreptate împotriva României și dintre care doi cetățeni israelieni, domnii. Nehemia Erlich și Charli Kastro ( DE FAPT 1. Reclamanții s-au născut în 1965 și sunt reținuți la Giurgiu. Sunt reprezentați de dl Caraman, avocat. Guvernul a fost reprezentat de agentul său, dna Brumar, reprezentantul permanent al României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La momentul faptei, reclamanții au executat o pedeapsă cu închisoarea în închisoarea Rahova. La date nespecificate, reclamanții s-au plâns separat în fața judecătorului însărcinat cu controlul privării de libertate (judecătorul de supraveghere a privatii de libertate) în această instituție de a nu primi mese cuser în conformitate cu normele religiei lor. Plângerile lor au fost aduse în discuție. Prin hotărârea din 10 iulie 2015, instanța menționată anterior le-a respins pe motiv că reclamanții primiseră anumite produse de la familiile lor respective. Judecătorul a precizat, de asemenea, că reclamanții puteau solicita conducerii închisorii Rahova să i se ofere posibilitatea de a cumpăra produse certificate casher prin intermediul magazinului închisorii și că nu au făcut o astfel de cerere. Judecătorul a reamintit că legislația în vigoare nu permitea deținuților să primească alimente care urmau să fie apoi încălzite, fierte sau fierte (cu excepția cafelei, ceaiului și laptelui). 5. Reclamanții au contestat decizia judecătorului însărcinat cu controlul privării de libertate. Prin hotărârea din 1 octombrie 2015, Tribunalul de Primă Instanță din București a acceptat contestațiile lor. El a remarcat că închisoarea Rahova nu dispunea de facilitățile necesare pentru pregătirea meselor cușer și că achiziționarea de către închisoare a unor astfel de mese de către un furnizor extern presupunea alocarea unui buget specific și punerea în aplicare a unei proceduri de achiziții publice. El a precizat că aceste amenajări ar dura ceva timp, ceea ce ar priva reclamanții de dreptul la mese conforme cu cerințele religiei lor în acest interval de timp. În consecință, instanța a ordonat închisorii Rahova să permită părților solicitante să primească zilnic (prin suportarea costurilor) mese de tip cușer, în cantități necesare pentru satisfacerea nevoilor lor personale (inclusiv mese [necesionate] să fie încălzite, fierte sau fierte sau să fie supuse altor tratamente termice în vederea consumului), să asigure distribuirea meselor în aceleași condiții ca și cele [ofertate] altor persoane deținute, precum și să asigure facilitățile de conservare a meselor în zilele în care [acestea] nu pot fi livrate. mai puțin frecvente (mai puțin de 1 din 10 pacienți) Instanța a considerat că dispozițiile normative care nu permiteau deținuților să primească alimente care nu trebuiau încălzite sau fierte nu puteau fi aplicate în speță, deoarece acestea erau de o valoare juridică inferioară legii organice privind executarea pedepselor, constituției și convenției, care garantau dreptul la libertatea religioasă. În plus, acesta a considerat că închisoarea Rahova nu dispunea de facilități care să permită întreprinderilor să își exercite dreptul în cauză. 7. În ceea ce privește costul meselor, Tribunalul a considerat că reclamanții puteau solicita rambursarea acestora în limitele prevăzute de standardele alimentare (norma hrană) aplicabile deținuților. Cu toate acestea, acesta a precizat că competența în acest sens revine instanțelor civile de drept comun, cărora le-a solicitat să se pronunțe în această privință. Din dosar nu reiese că reclamanții au sesizat instanțele civile cu privire la o astfel de acțiune. Părțile nu au indicat dacă alimentele certificate cușer erau vândute la magazinul închisorii Rahova. CADRUL JURIDIC INTERNE CONTINUĂ Constituția 9. În dispozițiile sale relevante în acest caz, Constituția României este astfel formulată Libertatea de gândire și de personificare, precum și libertatea credinței religioase nu pot fi limitate în nici un fel. Nimeni nu poate fi obligat să adopte o opinie sau să adere la o credință religioasă împotriva convingerilor sale. Libertatea de conștiință este garantată; ea trebuie să se manifeste într-un spirit de toleranță și de respect reciproc. □ Legea libertății religioase 10. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor conține, în anexă, o listă a cultelor recunoscute în România, incluzând desemnarea cultelor și asociațiilor religioase admise legal. Federația Comunităților Evreiești din România figurează în această anexă sub numărul 16. Legea privind executarea pedepselor 11. Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate decise de autoritățile judiciare în cursul procesului penal ( Administrarea fiecărei instituții de corecție asigură condiții adecvate pentru pregătirea, distribuirea și serviciul de mese în conformitate cu standardele de igienă alimentară, în funcție de vârstă, starea de sănătate, natura muncii efectuate, respectând convingerile religioase ale persoanei condamnate printr-o declarație pe propria răspundere. (...) 3. Standardele alimentare minime obligatorii (standardul minim obligatoriu al hranei) sunt stabilite, după consultarea specialiștilor în nutriție, prin arestarea ministrului justiției. □ art. 56 mai mare decât drepturile persoanelor condamnate mai întâi. Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi restricționată decât în limitele și condițiile prevăzute de Constituție și de lege. Persoanele condamnate pot contesta măsurile referitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezenta lege luate de administrația instituției Ö în fața judecătorului însărcinat cu controlul privării de libertate în termen de 10 zile de la data la care au luat cunoștință de măsura decisă. (...) mai întâi art. 58: libertatea de conștiință și de conștiință și libertatea de a avea o credință religioasă. Libertatea de conștiință și de conștiință, precum și libertatea credinței religioase a celor condamnați nu pot fi limitate. Persoanele condamnate au dreptul la libertatea credinței religioase, fără a aduce atingere libertății de credință religioasă a altor persoane condamnate. Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimțământ, la serviciile sau întrunirile religioase organizate în închisori, pot primi vizite din partea reprezentanților [lor] cultului lor și pot procura și deține publicații religioase, precum și obiecte de închinare. mai mult decât atât. □ Aresturile Ministerului Justiției și al Guvernului 12. La 17 decembrie 2016, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1). Acesta se citea după cum urmează în dispozițiile sale relevante în speță: art. 6: (...). Persoanele aflate în custodia instituțiilor de corecție naționale pot solicita mese [în conformitate cu] preceptele cultelor sau ale asociațiilor religioase recunoscute prin lege (...). Alimentele care respectă principiile cultelor sau asociațiilor religioase recunoscute de lege pot fi primite [în conformitate cu condițiile] regimului de reglementare privind primirea coletelor. □ 13 . În conformitate cu art. 113 alineatul (2) litera (a) din Legea nr. 254/2013, în cazul de față se aplică dispozițiile relevante din Legea nr. 157/2016 privind aprobarea regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 254/2013. În timpul executării pedepsei, administrația unității Ö oferă deținuților, de trei ori pe zi, o alimentație variată, care corespunde normelor calitative și cantitative de igienă alimentară, ținând cont de vârstă, de starea de sănătate și de natura muncii efectuate, respectând convingerile religioase declarate de deținut în momentul întemnițării sau, dacă este cazul, în momentul aderării, consimțită și dovedită în mod liber, altor religii recunoscute de statul Õ ï , în timpul executării pedepsei. (...) 4. În cazul în care este necesar, autoritatea competentă din statul membru în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află masa, în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află masa, în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află masa, în care se află locul în care se află masa, în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află locul în care se află masa, în care se află în care se află în care se află, în care se află, în care se află, în care se află locul Prepararea meselor se face sub controlul și supravegherea personalului specializat din instituții. □ art. 148 mai mare greutate, numărul de colete și categoriile de mărfuri care pot fi primite, achiziționate, păstrate și utilizate de către persoanele care ispășește pedepse private de libertate Deținuții au dreptul de a primi, de a cumpăra, de a păstra și de a utiliza în timpul deținerii bunurilor de natura celor prevăzute în anexa nr. 1. (...) 4. Deținuții au dreptul să primească în fiecare lună un pachet cu produse alimentare cu o greutate maximă de 10 kg, la care se poate adăuga o cantitate de fructe și legume de maximum 6 kg. Pachetul prevăzut la alineatul (4), precum și articolele și obiectele prevăzute în anexa 1 pot fi primite în timpul vizitelor. Recepția, utilizarea și conservarea mărfurilor, inclusiv a produselor alimentare, trebuie să se facă în conformitate cu normele de igienă și măsurile de siguranță impuse de administrarea unității. (...) 8. Deținuților li se interzice: (a) să primească produse alimentare care, în vederea consumului lor, necesită încălzire, fierte sau fierte sau [să fie supuse unui alt tratament termic; (b) să cumpere produse alimentare care sunt perisabile rapid sau care, în vederea consumului lor, necesită să fie încălzite, fierte sau fierte sau să fie supuse unui alt tratament termic, cu excepția cafelei, ceaiului, laptelui și supelor instant; (c) să primească și să cumpere lămâi și derivate din acestea. (...) mai sunt 14 ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a Comunității Europene. Recomandarea Rec(2006)2 a Comitetului miniștrilor Consiliului Europei către statele membre privind normele penale europene (adoptată de Comitetul miniștrilor la 11 ianuarie 2006) prevede următoarele: în următoarele părți relevante ale acestuia, în acest caz, "regimul alimentar" 22.1 Deținuții trebuie să beneficieze de un regim alimentar care să țină seama de vârstă, de starea lor fizică, de starea lor fizică, de religia lor, de cultura lor și de natura muncii lor. 22.2 Dreptul intern trebuie să stabilească criteriile de calitate a regimului alimentar, precizând în special conținutul său energetic și proteic minim. 22.3 Alimentele trebuie preparate și servite în condiții igienice. 22.4 Trei mese trebuie servite zilnic la intervale rezonabile. (...) □ Libertatea de a gândi, de a conștientiza și de a vorbi în mod religios, mai ales dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie a deținuților trebuie respectat. 29.2 Regimul penitenciar trebuie să fie organizat, pe cât posibil, pentru a permite deținuților să-și practice religia și să-și urmeze filozofia, să participe la serviciile sau întrunirile desfășurate de reprezentanții autorizați ai așa-numitelor religii sau filozofii, să primească în privat vizite ale unor astfel de reprezentanți ai religiei sau filozofiei lor și să aibă în posesia lor cărți sau publicații cu caracter religios sau spiritual. 29.3 Deținuții nu pot fi obligați să practice o religie sau să urmeze o filozofie, să participe la servicii sau la întruniri religioase, să participe la practici religioase sau să accepte vizita unui reprezentant al unei religii sau al unei filozofii. mai mult de 15 persoane. Comentariu al Recomandării Rec(2006)2 conține următoarele detalii: "Regimul alimentar" de la punctul 22: "O funcție esențială a autorităților penitenciare este aceea de a se asigura că deținuții primesc o alimentație satisfăcătoare." Modificarea acestei secțiuni a regulilor ( Ar trebui să se asigure faptul că deținutul are trei mese pe zi, nu sunt interzise aranjamentele conform cărora acesta își asigură alimentația în mod individual, dar, dacă este cazul, ar trebui să se asigure că deținutul are trei mese pe zi. În unele state, autoritățile penitenciare permit deținuților să-și pregătească singuri mesele, deoarece le oferă o imagine de ansamblu a aspectelor pozitive ale vieții în comunitate. În acest caz, ele pun la dispoziția lor instalațiile adecvate, precum și o cantitate suficientă de hrană pentru a-și satisface necesitățile nutriționale. Regula 22.2 obligă acum în mod specific autoritățile naționale să introducă criteriile de calitate a regimului alimentar în legislația națională. Aceste criterii trebuie să țină seama de nevoile alimentare ale diferitelor categorii de deținuți. Odată definite astfel de standarde specifice, sistemele de inspecție internă și organismele naționale și internaționale de control vor dispune de o bază care să le permită să stabilească dacă nevoile alimentare ale deținuților sunt îndeplinite în conformitate cu legea. (...) □ Libertatea de a gândi, de a conștientiza și de a avea o religie de 29 de ani au considerat până acum locul religiei în închisoare ca neproblemă și s-au limitat la formularea de recomandări pozitive cu privire la cele mai bune mijloace de organizare a vieții religioase în închisoare. Cu toate acestea, creșterea în unele țări a numărului de deținuți cu convingeri religioase puternice necesită o abordare mai bine fundamentată în ceea ce privește principiile, precum și adoptarea unor cerințe pozitive. Regula 29.1 urmărește să asigure recunoașterea libertății religioase și a libertății de gândire și de conștiință, în conformitate cu art. 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Regula 29.2 adaugă obligația pozitivă a autorităților penitenciare de a facilita practica religioasă și respectarea convingerilor deținuților. Pot fi luate diverse măsuri în acest sens. Regula 22 prevede deja ca cerințele legate de convingerile religioase să fie luate în considerare în regimul alimentar al deținuților. Pe cât posibil, în fiecare închisoare trebuie furnizate locuri de închinare și de întrunire deținuților din diferite religii și confesiuni. Atunci când o închisoare conține un număr suficient de deținuți care aparțin aceleiași religii, un reprezentant al acestei religii trebuie să fie autorizat. În cazul în care numărul de deținuți justifică acest lucru și în cazul în care condițiile permit acest lucru, persoana desemnată trebuie să îndeplinească această funcție cu timp integral. Reprezentantul calificat trebuie să fie autorizat să desfășoare servicii regulate, să organizeze activități și să aibă interviuri private cu deținuții care aparțin religiei sale. Nici unui deținut nu trebuie să i se refuze accesul la reprezentantul autorizat al unei religii. Regula 29.3 urmărește să - i protejeze pe deținuți de orice presiune excesivă în materie religioasă. Aceste chestiuni sunt abordate în secțiunea generală pentru a sublinia faptul că practica religioasă nu trebuie concepută în principal ca un aspect al programului de detenție, ci ca o chestiune de interes general pentru toți deținuții. OBSERVAȚII PRELIMINARE CU PRIVIRE LA joncțiuneA interlocutorilor 16. Având în vedere similitudinea cererilor, Curtea consideră că este adecvat să se stabilească o legătură între acestea [art. 42 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Cu privire la obiectul cererilor 17. Curtea ia notă de faptul că, în formularele de cerere, reclamanții au ridicat plângeri cu privire la alocarea de mese cusher în închisoarea Rahova și că aceste obiecțiuni au fost comunicate guvernului. În măsura în care, în observațiile lor, reclamanții susțin că situația s-a menținut în închisorile din Maurgeni și Giurgiu, unde au fost apoi transferați, este necesar să se constate că persoanele interesate nu au indicat în mod concret ce măsuri au fost instituite în aceste instituții și că nu au demonstrat că au făcut, după transferul lor, cereri de alocare a meselor cușer și că au fost supuse unui refuz. 18. Curtea consideră că aceaceasta este o problemă nouă, fără elemente de probă, și că acestea nu constituie obiecțiuni asupra cărora părțile și-au făcut schimb de observații. Prin urmare, aceste obiecțiuni nu ar trebui să fie examinate în această etapă a procedurii (a se vedea, mutatis mutandis, Nuray Șen c. Turcia (nr. 2), nr. 25354/94, § 199 - 200, 30 martie 2004; Piryanik c. Ucraina, nr. 75788/01, § 19-20, 19 aprilie 2005; și M.C. și alte c. Italia, nr. 5376/11, § 54, 3 septembrie 2013). CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 9 DIN CONVENȚIA 19. Reclamanții au invocat o încălcare a libertății lor religioase în virtutea nerespectării de către autoritățile penitenciare din Rahova a unor mese conforme cu principiile religiei lor. Acestea invocă articolele 3 și 14 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenție. Curtea amintește că nu este ținută prin mijloace de drept avansate de un reclamant în temeiul Convenției și al Protocoalelor acesteia și că aceasta poate decide calificarea juridică care trebuie acordată faptelor de un ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Croația [GC], nr. 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018). 20. În cazul de față, Comisia consideră că aceasta trebuie să fie examinată din perspectiva articolului 9 din convenție, care este astfel formulată: Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; acest drept implică libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în privat, prin intermediul cultului, al educației, al practicilor și al activității ritualurilor. Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității publice, protecției ordinii, sănătății sau moralității publice sau protecției drepturilor și libertăților altora. □ Cu privire la admisibilitatea 21. Nu a ridicat nici o excepție de la inculpat. 22. Curtea ia notă de faptul că aplicabilitatea articolului 9 din Convenție nu este contestată de guvern. Într-adevăr, ea a reținut deja că restricțiile sau cerințele alimentare pot face parte din practica unei religii (Vartic c. România (nr. 2) , nr. 14150/08, § 35, 17 decembrie 2013). Prețurile alimentare specifice ale religiei evreiești, în special în ceea ce privește alimentele care pot sau nu pot fi mâncate și modul de preparare a acestora, sunt explicate în detaliu în refrenul Cha maior Shalom Ve Tsedek c. Franța ([GC], nr. 27417/95, § 13 - 19, CEDO 2000 - VII). 23. Constatând, de asemenea, că cererile nu sunt în mod vădit nefondate sau inadmisibile pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea le declară admisibile. Pe fondul Argumentele părților a) Guvernul 24 . Guvernul indică faptul că reclamanții au beneficiat de mai mult decât majoritatea religiilor din România, atât în ceea ce privește convingerile lor, cât și în ceea ce privește starea de sănătate (primul reclamant suferă de diabet). Acesta prezintă următoarele: închisoarea Rahova a efectuat amenajarea unei bucătării destinate pregătirii meselor cușher, la care deținuții evrei sunt obligați să participe; condițiile de pregătire a meselor au fost aprobate de Fundația Chabad Lyubavitshi, care a furnizat, de asemenea, produse alimentare; președintele acestei fundații sa dus la închisoarea Rahova la 21 octombrie 2015 pentru a dedica bucătăria; ulterior, reprezentanții acestei fundații au vizitat reclamanții în închisoare de șase ori în timpul sărbătorilor religioase, cu ocazia cărora aceștia din urmă au primit obiecte de cult și produse alimentare specifice pentru aceste sărbători; pe de altă parte, în 2011, administrația națională a instituțiilor naționale a încheiat un protocol de colaborare cu Federația Comunităților Evreiești din România pentru a-i asista la reinserția lor în societate. Guvernul adaugă că persoanele fizice nu au beneficiat de acțiuni civile în vederea rambursării costului meselor pe care le-au obținut prin propriile mijloace. 25. În observațiile sale suplimentare, guvernul a transmis documente furnizate de închisoarea Rahova cu privire la prețurile produselor alimentare disponibile în magazinul închisorii. Prin urmare, autoritățile penitenciare au verificat în mod regulat prețurile practicate în acest punct de vânzare în 2014 și 2015 și le-au comparat cu prețurile medii din magazinele din vecinătate și le-au spus administratorilor magazinului închisorii să le reexamineze atunci când erau mai mari decât prețurile medii. (b) reclamanții 26. Reclamanții susțin că România nu a adoptat legislație pentru a recunoaște religia evreiască și pentru a stabili cerințele în materie de hrană. În acest sens, autoritățile consideră că o obligație de rezultat le revine autorităților. 27. Reclamanții se plâng că au trebuit să obțină o hotărâre pentru a li se recunoaște dreptul de a beneficia de mese conforme cu cerințele religiei lor și că această decizie nu a avut niciun efect asupra perioadei anterioare pronunțării sale. Ei consideră că diligențele autorităților nu au fost suficiente, deoarece exercitarea religiei lor ar fi o chestiune de zi cu zi și că nu ar fi limitată numai la sărbătorile religioase. Ei susțin că bugetul alocat de familiile și prietenii lor pentru achiziționarea de alimente pentru ei se ridică la aproximativ 1 000 EUR pe lună, că prețurile practicate de magazinul închisorii sunt exorbitante și că anumite produse nu sunt certificate drept cușer. Ei precizează că învățăturile religioase la care aderă implică, printre altele, punerea la dispoziție a unei bucătării separate și prezența rabinului pentru serviciul religios în timpul pregătirii hranei. În cele din urmă, ei consideră că statul ar trebui să asigure un buget suplimentar specific pentru aprovizionarea cu alimente a deținuților de confesiuni evreiești și susțin că un astfel de buget nu ar necesita un efort extraordinar din partea statului. Ei vor ca dovadă faptul că, după părerea lor, numărul de oameni de confesiuni evreiești deținuți în închisorile românești era de numai opt la momentul faptei. Evaluarea Curții (a) Principii generale 28. Curtea amintește că, astfel cum o protejează art. 9 din Convenție, libertatea de gândire, de conștiență și de religie reprezintă una dintre așezările unei societăți democratice în sensul acestui instrument. Această libertate se numără, în dimensiunea sa religioasă, printre elementele esențiale ale identității credincioșilor și ale concepției lor asupra vieții, dar este și un bun prețios pentru atei, agnostici, sceptici sau indiferenți. Acest lucru se referă la pluralismul pe care l-am câștigat de-a lungul secolelor, care nu poate fi separat de o astfel de societate. Această libertate implică, printre altele, aceea de a da sau nu unei religii și aceea de a o practica sau de a nu o practica (S.A.S. Franța [GC], nr. 43835/11, § 124, CEDO 2014 (extracturi)). 29. Deși libertatea religioasă este mai întâi forul interior, ea implică, de asemenea, manifestarea religiei individuale și în particular sau în mod colectiv, în public și în cercul celor a căror credință o împărtășim. La art. 9 din Convenție enumeră diferitele forme pe care le poate lua manifestarea unei religii sau a unei convingeri, și anume cultul, lacul, practicile și lacuna ritualurilor (Cha Turcia [GC], nr. 44774/98, § 105, CEDO 2005 - XI). 30. Într-o societate democratică, unde mai multe religii coexistă în cadrul aceleiași populații, libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile de a concilia interesele diferitelor grupuri și de a asigura respectarea convingerilor fiecăruia (Kokinakis c. Grecia, 25 mai 1993, § 33 in fin , seria A nr. 260-A). Acest lucru decurge atât din alineatul (2) al articolului 9 cât și din obligațiile pozitive care revin statului în temeiul articolului 1 din convenție de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în aceasta (Leyla Șahin, citată anterior, § 106). 31. De asemenea, trebuie reamintit rolul fundamental subsidiar al mecanismului convenției. Autoritățile naționale au o legitimitate democratică directă și, așa cum a afirmat Curtea în repetate rânduri, sunt, în principiu, mai bine plasate decât instanța internațională pentru a se pronunța asupra nevoilor și contextelor locale. Atunci când sunt în joc chestiuni de politică generală, asupra cărora pot exista în mod rezonabil divergențe profunde într-un stat democratic, trebuie să se acorde o importanță deosebită rolului decizionalului național. În ceea ce privește art. 9 din convenție, ar trebui, în principiu, să se recunoască statului o mare marjă de apreciere pentru a decide dacă și în ce măsură o restricție privind dreptul de a-și manifesta religia sau convingerile este necesară (S.A.S. Franța, citată anterior, punctul 129. Cu toate acestea, pentru a determina amploarea marjei de apreciere într-o cauză dată, Curtea trebuie să ia în considerare și sfera specifică a speței (a se vedea, în special, Masusakis și alții c. Grecia, 26 septembrie 1996, § 44, Rec., 1996 - IV, și Leyla Șahin, citată anterior, § 110). 32. În cele din urmă, în timp ce granița dintre obligațiile pozitive și obligațiile negative ale statului față de Convenție nu este pregătită pentru o definiție precisă, principiile aplicabile nu sunt mai puțin comparabile. În special, în ambele cazuri, trebuie luat în considerare echilibrul corect de între interesul general și interesele de la om la om, statul având în orice fel o marjă de apreciere (Eweida și alte c. Regatul Unit, nr. 48420/10 și alte 3 § 84 in fine, CEDO 2013 (extracturi)). (b) Aplicarea acestor principii în cazul 33. Curtea consideră că este necesar să se examineze obiecțiunile reclamanților în lumina obligațiilor pozitive care decurg din art. 9 din convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Vartic (n° 2), citată anterior, § 44). 34. În această privință, Curtea observă că statul român a consacrat în mod expres dreptul la libertate religioasă atât la nivelul constituției, cât și la nivel legislativ și că religia iudaică figurează printre cultele recunoscute oficial (punctele 9 și 10 de mai sus). În acest sens, nu este necesar să se acorde o atenție deosebită faptului că, în cazul în care un stat membru nu a adoptat o legislație care să recunoască religia evreiască (punctul 26 de mai sus), acesta trebuie să fie respins. În măsura în care argumentul celor interesați constă în a spune că statul pârât nu a adoptat o reglementare specifică cu privire la condițiile în care deținuților de confesiuni evrei li se pot atribui mese cușer atunci când Comisia consideră că această legislație stabilește un cadru normativ general, suficient de previzibil și detaliat în ceea ce privește exercitarea dreptului la libertatea religioasă în penitenciare. În ceea ce privește argumentele reclamanților referitoare la absența mai multor norme specifice de stabilire în detaliu a modalităților de alocare, de pregătire și de distribuție a meselor cușher în închisori, Curtea consideră că alegerea de a adopta sau nu o reglementare detaliată privind modalitățile de exercitare a unei anumite religii în penitenciare este mai degrabă de marja de apreciere a autorităților statului, care sunt mai bine plasate pentru a se pronunța asupra nevoilor și contextelor locale (a se vedea, mutatis mutandis, S.A.S. Franța, citată anterior, punctul 129. În această privință, Curtea amintește că, potrivit reclamanților înseși, în momentul faptelor, numai opt persoane de mărturisire evreiască erau deținute în închisorile românești (punctul 27 de mai sus). 35. În plus, Curtea ia notă de faptul că Tribunalul de Primă Instanță din București a stabilit o soluție adaptată la nevoile speciale ale reclamanților și a permis, astfel, să nu existe un cadru de reglementare specific pentru deținuții de confesiuni evreiești și să ofere o soluție aplicabilă fără întârziere (punctul 5 de mai sus). Curtea vede meritele unei astfel de abordări, care corespunde în mod corespunzător principiului subsidiarității, în măsura în care Tribunalul de Primă Instanță a adoptat o soluție concretă care a avut avantajul de a putea fi aplicată imediat de autoritățile penitenciare din Rahova. 36. Mai precis, Curtea arată că Tribunalul de Primă Instană a dispus ca administrația din Rahova să permită reclamanților să primească zilnic mese cușer, în cantitate necesară pentru satisfacerea nevoilor lor personale, să asigure distribuirea meselor în aceleași condiții ca și cele oferite altor persoane deținute, precum și să asigure facilități pentru conservarea meselor în zilele în care acestea nu puteau fi livrate (punctul 5 de mai sus). Comisia observă că, în conformitate cu observațiile guvernului, necontestate de către reclamanți, hotărârea Tribunalului de Primă Instanță a fost pusă în aplicare de autoritățile penitenciare din Rahova (punctul 24 de mai sus). Prin urmare, Comisia respinge argumentul reclamanților potrivit căruia aceștia au trebuit să obțină o hotărâre pentru a primi recunoașterea dreptului de a beneficia de o masă conformă cu cerințele religiei lor (punctul 27 de mai sus), în măsura în care reclamanții trebuie să sesizeze autoritățile naționale într-o primă etapă pentru a denunța o posibilă încălcare a drepturilor lor. În speță, instanțele naționale au examinat în mod corespunzător cererile reclamanților și au pronunțat în timp util o hotărâre în favoarea acestora. Curtea ia notă, de asemenea, de faptul că nu a prezentat în fața sa elemente prezentate de cei interesați că au solicitat instanțelor naționale o despăgubire pentru perioada anterioară sesizării acestora atunci când nu au beneficiat de o masă conformă cu cerințele religiei lor. 37. Curtea amintește că a afirmat deja că Õera pregătită să accepte că decizia de a institui amenajări specifice pentru un deținuți putea avea consecințe financiare directe pentru o instituție penitenciară și, prin urmare, să se repercuteze indirect asupra calității tratamentului celorlalți deținuți și că Õ trebuia să verifice dacă autoritățile naționale au stabilit un echilibru corect între interesele instituției, cele ale celorlalți deținuți și interesele speciale ale deținuților în cauză (Jakóbski c. Polonia, nr. 18429/06, § 50, 7 decembrie 2010). În această privință, Comisia observă că situația din speță este diferită de cea din cauzele Jakóbski și Vartic (no 2) (citate anterior, § 52 și, respectiv, § 49), în care a observat că reclamanții solicită mese vegetariene care nu necesită preparate, fierte sau servite într-un mod special, iar alocarea unor astfel de mese nu avea consecințe negative pentru gestionarea instituțiilor de detenție sau pentru calitatea meselor furnizate celorlalți deținuți. În schimb, în această specie, alimentația solicitată de solicitanți consta din mese cușer, care trebuiau să conțină ingrediente specifice obținute în conformitate cu norme foarte precise și care trebuiau să fie preparate separat, în recipiente și cu ustensile separate, în mod special și sub supravegherea unui reprezentant religios (Cha mail Shalom Ve Tsedek, citată anterior, §§ 13-19; a se vedea, de asemenea, observațiile reclamanților, rezumate la punctul 27 de mai sus). Curtea vede aici o diferență semnificativă față de cauzele pe care a trebuit să le cunoască deja și o va lua în considerare pentru a examina dacă autoritățile penitenciare din Rahova au acționat în limitele sferei lor de acțiune. 38. Astfel, din observațiile guvernului, necontestate de către reclamanți, rezultă că un spațiu separat a fost amenajat în bucătăria închisorii Rahova (punctul 24 de mai sus). Acesta este, în opinia Curții, un element important în măsura în care mesele cușer trebuie preparate în condiții speciale (Cha mail Shalom Ve Tsedek, menționat anterior, §§ 13-19). Aceste condiții par să fi fost respectate în cazul în care au primit aprobarea unei fundații religioase evreiești. Curtea constată, de asemenea, că deținuții de confesiune evrei participă la pregătirea meselor (punctul 24 de mai sus). Aceasta arată că normele penale europene, astfel cum au fost incluse în comentariile lor (punctele 14 și 15 de mai sus), confirmă o astfel de abordare în scopul de a permite deținuților să aibă o imagine de ansamblu asupra aspectelor pozitive ale vieții în comunitate. 39. Curtea observă apoi că autoritățile penitenciare din Rahova au colaborat cu o fundație religioasă evreiască pentru punerea în aplicare a hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din București (a se vedea, a contrao, Vartic (nr. 2) , citată anterior, § 47, în care nu a furnizat informații cu privire la rezultatele obținute prin contactarea cu o asociație religioasă). Această fundație a fost apoi prezentă în închisoare la sărbătorile religioase evreiești și a furnizat reclamanților alimente specifice în aceste ocazii (punctul 24 de mai sus). Curtea ia notă de argumentul reclamanților potrivit căruia exercitarea religiei lor ține de zi cu zi și nu se limitează numai la sărbătorile religioase (punctul 27 de mai sus). Cu toate acestea, Comisia consideră că, la inițiativa autorităților penitenciare, o fundație religioasă în vederea stabilirii modalităților de amenajare a condițiilor în care reclamanților li s-ar putea aloca mese conforme cu principiile religiei lor, chiar dacă nu decisive, este un element important care trebuie luat în considerare pentru a examina modul în care autoritățile naționale și-au îndeplinit obligațiile pozitive care decurg din art. 9 din Convenție. 40. În plus, Curtea constată că Tribunalul de Primă Instanță din București le-a permis reclamanților să obțină, prin derogare de la standardele în vigoare, produse care puteau fi gătite și pregătite la fața locului (punctul 5 de mai sus). Comisia ia în considerare faptul că reclamanții au obținut aceste produse prin mijloace proprii, ceea ce constituie, de altfel, critica principală formulată de părțile interesate în observațiile lor prezentate în fața acesteia (punctele 26 și 27 de mai sus). Aceasta remarcă faptul că un astfel de aranjament nu este în sine contrar regulii 22 din Normele europene privind penitenciarele, așa cum sunt menționate în observațiile lor (punctele 14 și 15 de mai sus). Cu toate acestea, Comisia reamintește că scopul convenției este de a proteja drepturile nu teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective (a se vedea, pentru o rechemare a acestui principiu, Turcia [GC], nr. 62649/10, § 114, 26 aprilie 2016 și Osmano Elveția, nr. 29086/12, § 93, 10 ianuarie 2017). În circumstanțele din speță, Curtea consideră că un aranjament prin care un deținut este autorizat să obțină prin mijloace proprii produsele alimentare care respectă principiile religiei sale nu trebuie să îi impună o sarcină pe care nu ar putea să o suporte din motive financiare obiective. În această privință, Comisia constată că Tribunalul de Primă Instanță a informat tribunalele că au putut solicita rambursarea cheltuielilor pe care le-au angajat prin intermediul unei acțiuni civile separate și că nu reiese din dosar că părțile interesate au sesizat instanțele competente în această privință (punctul 7 de mai sus). De asemenea, reclamanții nu au susținut în fața Curții că motivele obiective le-au împiedicat să formeze o astfel de acțiune. 41. Curtea reamintește că simplul fapt de a nutri îndoieli cu privire la perspectivele de succes ale unei acțiuni date care nu este în mod evident condamnată la eșec nu constituie un motiv întemeiat pentru neutilizarea acțiunii în cauză (a se vedea, printre altele, Vučković și alte c. Serbia (cu excepția preliminară) [GC], nr. 17153/11 și alte 29, § 74, 25 martie 2014). În acest caz, instanțele nu au prezentat niciun argument care să permită să se pună la îndoială eficiența unei acțiuni civile, cum ar fi cele indicate de instanța de primă instanță din București. 42. Curtea observă că nici reclamanții nu au pretins că au prezentat autorităților penitenciare o cerere precisă și detaliată pentru a primi rambursarea costurilor de întreținere pe care le-au obținut prin mijloace proprii și au refuzat să le dea curs cererii lor. Pentru a asigura respectarea principiului subsidiarității, Curtea nu poate specula asupra sumei cheltuite efectiv de solicitanți pentru a obține produse alimentare cușer, în lipsa unei decizii a autorităților naționale în această privință. 43. Prin urmare, Curtea arată că autoritățile penitenciare din Rahova au organizat o bucătărie separată destinată luării meselor cușer și că condițiile de pregătire a acestor mese au fost aprobate de o fundație religioasă evreiască. Această fundație a fost consultată în timpul procesului și a furnizat reclamanților produse alimentare specifice. În conformitate cu hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din București, reclamanții au putut obține produsele necesare pentru pregătirea meselor la fața locului în bucătăria închisorii. Astfel, autoritățile penitenciare din Rahova au instituit un pachet de măsuri. Curtea nu poate accepta argumentul reclamanților potrivit căruia obligația care revine autorităților naționale în acest caz este o obligație de rezultat (punctul 26 de mai sus). Într-adevăr, Comisia consideră că aceste măsuri au avut un caracter adecvat și că autoritățile naționale au făcut tot ceea ce ar fi putut fi necesar în mod rezonabil pentru a respecta convingerile religioase ale reclamanților, cu atât mai mult cu cât mesele cușer trebuie preparate în condiții speciale stricte (punctul 37 de mai sus); a se vedea, a contra, Vartic (n° 2), citată anterior, § 51 - 52; a se vedea, de asemenea, Xc. Regatul Unit, nr. 5947/72, Decizia Comisiei din 5 martie 1976, Decizii și rapoarte (DR) 5, p. 8, cu privire la alocația de mese cușer unui deținut ortodox evreu încarcerat într-o instituție care nu are adăpost decât un număr mic de deținuți de confesiuni evreiești). 44. În lumina celor de mai sus și ținând seama de marja de apreciere de care se bucură statul pârât în acest domeniu, Curtea consideră că autoritățile naționale au îndeplinit, într-un mod rezonabil în circumstanțele din speță, obligațiile lor pozitive care decurg din art. 9 din convenție. 45. Din aceste motive, Curtea ajunge la concluzia că nu a încălcat art. 9 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, hotărăște să se alăture cererilor; Declară cererile admisibile; A declarat că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 iunie 2020, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Andrea Tamietti Yonko Grozev Moduler Președinte