- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 noiembrie 2016
- Stat pârât
- NLD
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Haddaouchi împotriva Țărilor de Jos
Traducere în română Auto
Comunicat la 23 noiembrie 2016 THIRD SECTION Cererea nr. 4965/10 Jamha HADDAOUCHI împotriva Țărilor de Jos depusă la 18 ianuarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Jamha Haddaouchi, este un național Țările de Jos, născut în 1975 și, în măsura în care Curtea este conștientă, trăiește în Rotterdam. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl R.S. Wijling, un avocat practicant la Rotterdam. În august 2006, reclamantul s-a mutat cu cei trei copii la Anversa. La sfârșitul lunii ianuarie 2008, ea și copiii ei s-au mutat înapoi la Rotterdam. A luat reședința într-un apartament de pe strada P. 20C.
P. Street este situat într-o zonă desemnată în conformitate cu Legea privind problemele orașului interior ( Măsuri Speciale) (Wet bijzondere maatregelen grootstedelijke problematiek ) ca zonă în care nu a fost permis să ia o nouă reședință fără permis de locuință ( Huisvestingsvergunning ). Prin urmare, la 11 februarie 2008, reclamantul a depus o cerere de permis de locuință la Burgomaster și Aldermen ( burgemeester en wethouders ) din Rotterdam pentru a fi permis să continue reședința în strada P. 20C. La 17 martie 2008, Burgomaster și Aldermen au dat o decizie de refuz al unei astfel de permise. Ei au constatat că reclamantul nu a rezistat în regiunea Metropolitană Rotterdam timp de șase ani imediat înainte de introducerea cererii sale.
În plus, din moment ce ea depindea de prestațiile de securitate socială în temeiul Legii privind munca și asistența socială (Wet Werk en Bijstand ), ea nu a îndeplinit cerința de venit care ar fi calificat-o pentru o scutire de cerința de reședință. Reclamantul a depus obiecție ( bezwaarschrift ) la Burgomaster și Aldermen. La 9 iunie 2008, Burgomaster și Aldermen au dat o decizie de respingere a obiecției reclamantului.
Reclamantul a depus un recurs ( beroep ) la Curtea Regională Rotterdam ( rechtbank 10. Curtea Regională a dat o hotărâre de respingere a recursului reclamantului la 12 martie 2009. Hotărârea Curții Regionale a făcut trimitere la hotărârea principală a Diviziei Jurisdicției Administrative ( Afeling Bestuursrechtspraak ) a Consiliului de Stat ( Raad van State ) din cauza Garib ( Garib c. Țările de Jos , nr. 43494/09 § 15,23 februarie 2016 ). 11. Reclamantul a depus un nou recurs ( hoger beroep ) din propria ei la Divizia de Competență Administrativă a Consiliului de Stat. 12. La 4 februarie 2009, Divizia de Competență Administrativă a dat o decizie de respingere a apelului ulterior al reclamantului.
În ceea ce privește cazul dinaintea Curții, motivul său a inclus următoarele: „2.4. Curtea Regională a respins în mod corect argumentul conform căruia secțiunea 2.6 din [Legea 2003 privind locuința ( Huisvestingsverordening 2003 ) a municipiului Rotterdam] nu are forță obligatorie deoarece este contrară dispozițiilor de drept intern și internațional și a avut dreptul de a face referire la decizia acestei diviziuni din 4 februarie 2009. Singurul fapt că această decizie este obiectul unei cereri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu împiedică nici Burgomasterul și Assessorii sau Curtea Regională să se bazeze pe această decizie.
În plus, Burgomaster și Assessorii urmăresc o politică de aplicare a clauzei de dificultăți numai în situații intolerabile (pentru situațiile de wudbare Divizia Jurisdicției administrative consideră că Curtea regională a reținut în mod corect, pe motivele declarate, că Burgomaster și Assessorii au dreptul să ia poziția pe care aceste circumstanțe nu le obțin. În acest context, se observă că, de asemenea, în apelul mai mare, nu s-a adăugat niciun motiv care să conducă Divizia de Jurisdicție Administrativă să constate că Burgomaster și Assessori au fost înșeli să nu aplice clauza de dificultate.
argumentul nu reușește.” Legea și practicile interne relevante 13. Legea și practicile interne relevante sunt stabilite în Garib c. Olanda , nr. 43494/09, 23 februarie 2016. COMPLAINT 14. Reclamantul se plânge că restricțiile la care a fost supusă în temeiul Legii privind problemele orașului intern (mesure speciale) (Wet bijzondere maatregelen grootstedelijke problematiek) și al Legii 2003 privind locuința din municipiul Rotterdam au fost incompatibile cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.
Communicated on 23 November 2016
THIRD SECTION
Application no. 4965/10 Jamha HADDAOUCHI against the Netherlands lodged on 18 January 2010
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Ms Jamha Haddaouchi, is a Netherlands national, who was born in 1975 and, as far as the Court is aware, lives in Rotterdam. She is represented before the Court by Mr R.S. Wijling, a lawyer practising in Rotterdam. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant was a resident of Rotterdam from 1980 until August 2006.
In August 2006 the applicant moved with her three children to Antwerp. In late January 2008 she and her children moved back to Rotterdam. She took up residence in an apartment on P. Street 20C.
P. Street is located in an area designated under the Inner City Problems (Special Measures) Act ( Wet bijzondere maatregelen grootstedelijke problematiek ) as an area in which it was not permitted to take up new residence without a housing permit ( huisvestingsvergunning ). Accordingly, on 11 February 2008 the applicant lodged a request for a housing permit with the Burgomaster and Aldermen ( burgemeester en wethouders ) of Rotterdam in order to be permitted to continue residence in P. Street 20C.
On 17 March 2008 the Burgomaster and Aldermen gave a decision refusing such a permit. They found it established that the applicant had not been resident in the Rotterdam Metropolitan Region for six years immediately preceding the introduction of her request. Moreover, since she was dependent on social-security benefits under the Work and Social Assistance Act ( Wet Werk en Bijstand ), she did not meet the income requirement that would have qualified her for an exemption from the residence requirement.
The applicant lodged an objection ( bezwaarschrift ) with the Burgomaster and Aldermen.
On 9 June 2008 the Burgomaster and Aldermen gave a decision dismissing the applicant’s objection.
The applicant lodged an appeal ( beroep ) with the Rotterdam Regional Court ( rechtbank ).
The Regional Court gave a decision dismissing the applicant’s appeal on 12 March 2009. The Regional Court’s decision referred to the leading decision of the Administrative Jurisdiction Division ( Afdeling bestuursrechtspraak ) of the Council of State ( Raad van State ) given in the Garib case ( Garib v. the Netherlands , no. 43494/09, § 15,23 February 2016).
The applicant lodged a further appeal ( hoger beroep ) of her own with the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State.
On 4 February 2009 the Administrative Jurisdiction Division gave a decision dismissing the applicant’s further appeal. As relevant to the case before the Court, its reasoning included the following: “2.4. The Regional Court has rightly dismissed the argument that section 2.6 of the [2003 Housing Bye-law ( Huisvestingsverordening 2003 ) of the municipality of Rotterdam] lacks binding force because it is contrary to provisions of domestic and international law and was fully entitled to refer to this Division’s decision of 4 February 2009. The sole fact that that decision is the object of an application to the European Court of Human Rights does not prevent either the Burgomaster and Aldermen or the Regional Court from relying on that decision. Moreover, the Burgomaster and Aldermen pursue a policy of only applying the hardship clause in intolerable situations ( onhoudbare situaties ). The Administrative Jurisdiction Division takes the view that the Regional Court rightly held, on the grounds stated, that the Burgomaster and Aldermen were entitled to take the position that such circumstances do not obtain. It is noted in this connection that also on higher appeal no grounds have been adduced that would lead the Administrative Jurisdiction Division to find that the Burgomaster and Aldermen were wrong not to apply the hardship clause. The argument fails.” B. Relevant domestic law and practice
The relevant domestic law and practice are set out in Garib v. the Netherlands , no. 43494/09, 23 February 2016. COMPLAINT
The applicant complains that the restrictions to which she was subjected under the Inner City Problems (Special Measures) Act ( Wet bijzondere maatregelen grootstedelijke problematiek ) and the 2003 Housing Bye-law of the municipality of Rotterdam were incompatible with Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention.