- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 24 noiembrie 2016
- Stat pârât
- BGR
- Articole
- Articolul 1, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Dimitrov împotriva Bulgariei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1955 și locuiește în Sofia. Tatăl reclamantului deținea o casă cu o curte și un garaj în Sofia. În conformitate cu hotărârea primarului emis la 27 iulie 1978, proprietatea a fost expropriată în scopul construirii unei clădiri rezidențiale. Ordinea, bazată pe art. 98 alineatul (1) din Legea privind planificarea teritorială și urbană („кон”), cu condiția ca tatăl reclamantului să fie compensat cu un apartament de două camere și cu un garaj într-o clădire pe care municipalitatea a planificat-o să o construiască. Într-o decizie suplimentară din 19 februarie 1979, pe baza secțiunii 100 din TUPA, primarul a specificat locația exactă, mărimea și alte detalii în ceea ce privește apartamentul care urmează să fie furnizat prin compensare.
Având în vedere faptul că nu s-a menționat nici un garaj, tatăl reclamantului a solicitat o revizuire judiciară a acestei decizii. Într-o hotărâre finală din 21 iunie 1979, Curtea Sofia City a constatat în favoarea sa și a remis cazul autorităților administrative cu instrucțiuni de a specifica exact garajul care trebuie furnizat ca compensație. În 1982, apartamentul în cauză a fost construit și predat tatălui reclamantului. După 1992 tatăl reclamantului a depus numeroase cereri la autoritățile municipale, cerându-le să precizeze exact garajul care îi trebuie acordat. Prin scrisoarea din 12 ianuarie 2008, arhitectul șef al Sofia i-a informat că în acest moment nu s-au construit clădiri cu garaje destinate despăgubirii.
10. În 2008 tatăl reclamantului a adus o acțiune pentru daune în temeiul Legii privind statul și municipalităților privind daunele („акон δа отשоворноста на дар Acțiunea a fost respinsă într-o hotărâre finală din 21 iunie 2011 a Curții Supreme de Administrație, având în vedere faptul că nu s-a înființat nicio neregulă ilegală din partea autorităților. 11. Între timp, tatăl reclamantului a murit la 7 aprilie 2008. Reclamantul este singurul său moștenitor.
4. The applicant was born in 1955 and lives in Sofia.
The applicant’s father owned a house with a yard and a garage in Sofia.
Pursuant to a decision of the mayor issued on 27 July 1978, the property was expropriated for the purposes of constructing a residential building. The order, based on section 98 (1) of the Territorial and Urban Planning Act (Закон за териториалното и селищно устройство – “the TUPA”), provided that the applicant’s father was to be compensated with a two-room flat and a garage in a building which the municipality planned to construct.
In a supplementary decision of 19 February 1979, based on section 100 of the TUPA, the mayor specified the exact location, size and other details in respect of the flat to be provided by way of compensation. As no mention was made of a garage, the applicant’s father applied for judicial review of that decision. In a final judgment of 21 June 1979 the Sofia City Court found in his favour and referred the case back to the administrative authorities with instructions to specify the exact garage to be provided as compensation.
In 1982 the flat in question was constructed and handed over to the applicant’s father.
After 1992 the applicant’s father filed numerous requests with the municipal authorities asking them to specify the exact garage to be given to him. By a letter of 12 January 2008 the chief architect of Sofia informed him that no buildings with garages earmarked for the purpose of compensation were being constructed at the moment.
In 2008 the applicant’s father brought an action for damages under the State and Municipalities Responsibility for Damage Act (Закон за отговорността на държавата и общините за вреди) for unlawful failure on the part of the Sofia municipality to fulfill its obligations to build and provide him with a garage. The action was dismissed in a final judgment of 21 June 2011 of the Supreme Administrative Court, on the grounds that no unlawful failure to act on the part of the authorities had been established.
In the meantime, on 7 April 2008 the applicant’s father passed away. The applicant is his only heir.