TANRIYAR c. TURQUIE

A fost comunicată la 24 noiembrie 2016 a doua secțiune Cerere nr. 55958/08 Halil Erkin TANRIYAR împotriva Turciei, introdusă la 4 noiembrie 2008 CEA MAI ÎNTÂMPLARE Cererea se referă la condamnarea reclamantului pentru jaf armat în bandă organizată la 22 mai 2005 și la colectarea datelor informatice ale telefonului său mobil în cursul procedurii împotriva acestuia. De asemenea, instanța din Ankara și-a întemeiat decizia asupra analizelor ADN efectuate pe eșantioanele de mucuri colectate din vehiculul furat și utilizate în timpul evenimentelor, a expertizei balistice asupra cartușelor găsite la fața locului și a armelor confiscate ulterior în timpul arestărilor persoanelor interesate, a expertizei privind amprentele digitale, a depozițiilor victimelor, a unei parade de identificare și a două note schimbate între membrii benzii. În pofida faptului că nu este vorba despre o măsură de supraveghere sau de interceptare telefonică instituită, registrele trecute ale datelor informatice ale telefonului mobil al reclamantului pentru a stabili prezența sa la locul crimei și corespondența sa coordonată cu ceilalți membri ai benzii au fost utilizate printre dovezile aflate în întreținere. Instanța de judecată a precizat, de asemenea, că o autorizație judiciară prealabilă prevăzută în conformitate cu procedura obișnuită nu era necesară pentru primirea acestor informații, ci ar fi vorba de registre și nu de interogări telefonice. Reclamantul se plânge în mod special de acest punct și: art. 8. Restul cererii a fost declarat inadmisibil de către vicepreședintele care face act de judecător unic. ÎNTREBARE CU PARTEA A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție prin colectarea registrelor de date informatice legate de telefonul său mobil ? În ceea ce privește intervenția în exercitarea acestui drept a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 alin. (2)

Communiquée le 24 novembre 2016

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

55958/08

Halil Erkin TANRIYAR

contre la Turquie

introduite le 4 novembre 2008

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la condamnation du requérant pour vol à main armée en bande organisée le 22 mai 2005 et le recueil des données informatiques de son téléphone portable durant la procédure menée à son encontre. La cour d’assises d’Ankara fonda aussi sa décision sur les analyses d’ADN réalisés sur les échantillons de mégots recueillis du véhicule volé et utilisé lors des évènements, les expertises balistiques sur les cartouches retrouvés sur les lieux et les armes saisis ultérieurement lors des arrestations des intéressés, les expertises sur les empreintes digitales, les dépositions des victimes, une parade d’identification, et deux notes échangés entre les membres de la bande.

Bien qu’il ne s’agit pas d’une mesure de surveillance ou d’écoutes téléphoniques mis en place, les registres passés des données informatiques du téléphone portable du requérant pour établir sa présence sur les lieux du crime et sa correspondance coordonnée avec les autres membres de la bande furent utilisés parmi les preuves à charge. La cour d’assises précisa également qu’une autorisation judiciaire préalable prévue selon la procédure habituelle n’était pas nécessaire pour la réception de ces informations puisqu’il s’agirait de registres et non d’écoutes téléphoniques. Le requérant se plaint particulièrement de ce point et invoque l’article 8.

Le restant de la requête a été déclaré irrecevable par la vice-présidente faisant acte de juge unique.

QUESTION AUX PARTIEs

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention

par la collecte des registres des données informatiques liés à son téléphone portable

? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2

?