BAYSÖZ c. TURQUIE

Comunicat la 28 noiembrie 2016 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 33156/12 Hüseyin BAYSÖZ și alții împotriva Turciei introduse la 12 aprilie 2012 OBIECTUL L După efectuarea anchetei, Parchetul militar al Van a dat faliment (17 martie 2010) care a fost confirmat de tribunalul de la flamandă al Armstrongului din Ariah (20 iunie 2011). În același timp, reclamanții au sesizat Curtea Administrativă Militară de Înaltă. O cerere de despăgubire pentru prejudiciul material și moral al acestora, în virtutea răspunderii obiective a administrației.

Înalța Curte i-a exonerat pe reclamanți de toate cererile lor (26 octombrie 2011) și le-a respins, de asemenea, acțiunea prin rectificare (18 ianuarie 2012). Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil, astfel cum rezultă din art. 6. ÎNTREBĂRI CU PĂRȚILE Având în vedere concluziile hotărârii din cauza Tan Având în vedere întrebările ridicate în cadrul procedurii administrative, referitoare la presupusele erori sau întârzieri legate de intervențiile medicale și la impactul serviciului militar asupra dezvoltării sau a agravării bolii fiului reclamanților și având în vedere, de asemenea, faptul că aceste întrebări au fost evidențiate de Parchet în apropierea Înaltei Curți Administrative Militare și a doi judecători dizidenți, ce greutate se poate acorda lipsei unei competențe suplimentare pentru a soluționa aceste chestiuni

Communiquée le 28 novembre 2016

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 33156/12 Hüseyin BAYSÖZ et autres contre la Turquie introduite le 12 avril 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le décès du fils des requérants des suites d’une hémorragie cérébrale alors qu’il effectuait son service militaire obligatoire auprès d’un commandement de l’Armée de terre à Van. Après avoir mené son enquête, le parquet militaire de Van rendit un non-lieu (17 mars 2010) qui fut confirmé par le tribunal de l’Armée de terre d’Ağrı (20 juin 2011). Parallèlement, les requérants saisirent la Haute Cour administrative militaire (« Haute Cour ») d’une demande d’indemnisation pour leur préjudice matériel et moral, au titre de la responsabilité objective de l’administration.

La Haute Cour débouta les requérants de toutes leurs demandes (26 octobre 2011) et rejeta également leur recours en rectification (18 janvier 2012). Les requérants se plaignent d’une violation de leur droit à un procès équitable tel que découle de l’article 6. QUESTIONs AUX PARTIES 1. Eu égard aux conclusions de l’arrêt Tanıșma c. Turquie (n o 32219/05, § 83, 17 novembre 2015), la cause des requérants a-t-elle été entendue par un tribunal indépendant et impartial au sens de l’article 6 de la Convention ? 2. Compte tenu des questions soulevées lors de la procédure administrative, relativement aux présumés erreurs ou retards concernant les interventions médicales, et à l’éventuel impact du service militaire sur le développement ou l’aggravation de la maladie du fils des requérants, et compte tenu également du fait que ces mêmes questions avaient été mises en exergue par le parquet près la Haute Cour administrative militaire et deux juges dissidents, quel poids peut-on accorder à l’absence d’une expertise complémentaire propre à élucider lesdites questions ?