AMERKHANOV v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
AMERKHANOV v. TURKEY (CtEDO, 2016)
Comunicat la 6 decembrie 2016 SECȚIUNE Cerere nr. 16026/12 Samat AMERKHANOV împotriva Turciei depusă la 12 martie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Samat Amerkhanov, este un național kazaquistan care s-a născut în 1989 și este reținut în închisoarea Atyrau din Kazahstan. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Yılmaz și dna S.N. Yılmaz, avocați practicanți la Istanbul. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a locuit la Atyrau, Kazakhstan, până în 2010. În ianuarie 2010, a fost invitat să meargă la o secție de poliție ca prieten al său a informat poliția că reclamantul a asistat la o luptă între el și un alt prieten al reclamantului. În acea zi declarația sa a fost luată de poliție. A doua zi a fost invitat din nou la secția de poliție, unde, de data asta, a fost bătut de poliție. A fost supus la maltrat pentru că a fost un observator musulman care adora și care purta barbă. Între ianuarie și noiembrie 2010 reclamantul a fost hărțuit în mod constant de poliție, luat în custodie de poliție și tratat rău din nou din cauza identitatii sale religioase. La 27 noiembrie 2010, reclamantul a părăsit Kazahstanul și a sosit în Turcia pe o viză de turism. La 9 iunie 2011, în vederea solicitării permisului de reședință în Turcia, reclamantul a mers la sediul poliției din Istanbul, unde a fost arestat. În aceeași zi a fost transferat la Centrul de Retragere Kumkapı. La date neespecificate, reclamantul a solicitat autorităților naționale și Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și a solicitat să fie recunoscut ca refugiat. La 28 iunie 2011, reclamantul a fost notificat de poliție că cererea de azil a fost respinsă. La 29 iunie 2011, UNHCR a emis un certificat de azil reclamantului. La 5 iulie 2011, avocatul reclamantului a depus o cerere la departamentul de poliție responsabil pentru străini, granițe și azil atașat sediului de poliție din Istanbul, care a contestat decizia de a respinge cererea de azil a reclamantului. Avocatul a solicitat autorităților să revizuiască decizia lor și să efectueze un al doilea interviu cu reclamantul. La 11 iulie 2011, avocatul reclamantului a depus o cerere la Curtea Magistratelor din Istanbul, solicitând eliberarea clientului său. Avocatul reclamantului a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a fost păstrat în condiții de detenție slabe. El nu a primit răspuns la cererea sa. La 16 august 2011, poliția a efectuat un al doilea interviu cu reclamantul. La 22 și 25 august 2011, avocatul reclamantului a depus două alte cereri la poliție și a solicitat să fie eliberat clientul său. La 13 septembrie 2011, reclamantul a fost eliberat din Centrul de Eliminare a Externelor Kumkapı, în timp ce procedura de azil era în așteptare. Reclamantul a fost ordonat să meargă și să locuiască în provincia Sakarya. În ceea ce privește condițiile de detenție la Centrul de retragere a străinilor Kumkapı între 9 iunie și 13 septembrie 2011, reclamantul susține că nu i s-a oferit posibilitatea de a lua orice exercițiu în aer liber în timp ce a fost în detenție. În plus, Centrul a fost suprapopulat, iar din cauza suprapopulației, condițiile de igienă ale Centrului au fost sărace. La 29 septembrie 2011, reclamantul s-a dus la Sakarya, unde locuia până la 15 martie 2012. La 24 octombrie 2011, reclamantul a primit un permis de ședere, valabil până la 20 mai 2012. La 15 martie 2012, reclamantul a primit un document care l-a informat că cererea sa de azil a fost respinsă la 2 martie 2012 și că nici el nu poate beneficia de protecție subsidiară. Documentul i-a informat că el a fost interzis să intre pe teritoriul turc. În aceeași zi reclamantul a fost reținut. La 16 și 19 martie 2012, avocatul reclamantului a depus două cereri la Ministerul Internului ce a solicitat eliberarea clientului său. Avocatul a remarcat că a primit un apel telefonic de la solicitant, care a declarat că va fi deportat în Kazahstan, unde va fi supus torturii. La 22 martie 2012, avocatul reclamantului a depus un caz Curtea Administrativă Ankara, solicitând ca instanța să anuleze hotărârile Ministerului de a respinge cererea de azil a reclamantului și de a deporta reclamantul din Turcia. El a solicitat o suspendare a executării deciziei de deportare a reclamantului în așteptarea procedurii. În sprijinul cererei sale, avocatul reclamantului a depus o serie de documente Curții administrative din Ankara, inclusiv un document descărcat de pe site-ul departamentului de poliție Atyrau, conform căruia a fost eliberat un mandat de arestare în ceea ce privește reclamantul. Documentul, care a fost depus de asemenea Curtea, conține numele, fotografia și acuzația adusă împotriva acestuia (hooliganism, în temeiul articolului 257 § 3 din Codul Penal din Kazahstan) și a prezentat, de asemenea, o copie a unei pagini a unui ziar publicat în Kazakhstan în aprilie 2011, în conformitate cu care a fost eliberat un mandat de arestare în ceea ce privește reclamantul. La 11 mai 2012, Curtea Administrativă Ankara a respins cererea de suspendare a deciziei de deportare. Între timp, la 19 martie 2012, reclamantul a fost deportat în Kazahstan. La 13 februarie 2013, Curtea Administrativă din Ankara a respins cazul intenționat de reclamant la 22 martie 2012. În hotărârea sa, instanța administrativă a remarcat că, potrivit informațiilor obținute de la Organizația Națională de Informații (Mili İstihbarat Teșkilatı), reclamantul a fost implicat în terorism internațional și a desfășurat activități teroriste atunci când a fost în Turcia. Curtea Administrativă Ankara a remarcat, de asemenea, că, pe baza documentelor din dosar, reclamantul nu a putut fi considerat ca fiind îndeplinit condițiile pentru a fi considerat refugiat și a concluzionat că hotărârile administrative de respingere a cererii de azil al reclamantului și de a deporta reclamantul din Turcia au fost legale. Potrivit informațiilor obținute de Registrul Curții din site-ul Curții Supreme de Administrație, la 27 aprilie 2016 Curtea Supremă de Administrație a susținut hotărârea din 13 februarie 2013. Potrivit unei scrisori din 27 mai 2013 trimise Curții de către avocatul solicitant, reclamantul a fost transferat la custodia forțelor de securitate din Kazahstan la întoarcerea sa în Kazahstan și a fost apoi retras la închisoarea Atyrau. Avocatul a declarat că nu are informații susținute de niciun document privind dacă reclamantul a fost supus maltrat în Kazahstan. PROCEDURA PRIVIND TRIBUNALULUI La 19 martie 2012, la ora 16:22, avocatul reclamantului a trimis Curții un mesaj de fax și, în baza articolului 39 din Regulamentul de procedură, a solicitat Curții să suspende deportarea reclamantului în Kazahstan, care trebuia să aibă loc la ora 19:45 în aceeași zi. În aceeași zi, la ora 18:51, avocatul reclamantului a fost informat că, datorită depunerii întârziere, Curtea nu a fost în măsură să ia în considerare cererea sa. Reclamantul se plâng, în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție, că a fost deportat în Kazahstan fără o evaluare a afirmației sale că a exercitat riscul de a fi supus torturii și altor maltraturi în cazul în care se reîntoarce în țara sa. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție cu privire la condițiile de detenție la Centrul de retragere a străinilor Kumkapı și la absența oricărui remediu intern eficace prin care să poată ridica acuzațiile referitoare la condițiile de detenție ale acestuia. În temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, reclamantul susține că a fost ilicit de libertatea sa la Centrul de Eliminare a Stranierilor Kumkapı timp de 14 zile, deoarece nu exista nicio bază juridică în dreptul intern pentru detenția sa. Reclamantul susține în continuare, în temeiul articolului 5 § 2 din Convenție, că nu a fost informat de motivele de detenției sale la Centrul de Eliminare a Stranierilor Kumkapı. Reclamantul susține în continuare, în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție, că nu dispune de un remediu intern eficace prin care să poată contesta legalitatea detenției sale. Reclamantul se plânge în temeiul art. 5 § 5 din Convenție că nu are un remediu prin care să poată solicita o compensație pentru detenția sa ilegală. Reclamantul a fost înlăturat în Kazahstan la 19 martie 2012 cu un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție? A fost evaluată prezența unui astfel de risc înainte de deportarea sa în Kazahstan? Condițiile de detenție ale reclamantului la Centrul Kumkapı de Eliminare a Externelor au fost compatibile cu art. 3 din Convenția? Guvernul este invitat să prezinte informații și documente justificative cu privire la condițiile de la Centrul de Eliminare a Externelor Kumkapı, în special capacitatea camerelor și numărul de ocupanți deținuți în ele între 9 iunie și 13 septembrie 2012, oportunitățile de aer curat și de exercitare zilnică, precum și condițiile de igienă. Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție? În special, a fost luată o decizie oficială de deportare cu privire la deportarea reclamantului în Kazahstan la 19 martie 2012 și a fost notificată reclamantului acestei decizii? Are reclamantul un remediu eficace prin care ar putea avea acuzațiile sale de a fi expus unui risc real de tratament în încălcarea articolului 3 examinate de autoritățile naționale înainte de deportarea sa în Kazahstan? Are reclamantul un remediu eficace prin care să își poată ridica acuzațiile cu privire la presupusele condiții de detenție slabe la Centrul de Eliminare a Stranierilor Kumkapı? Guvernul este invitat să prezinte documentele relevante pentru cererea reclamantului de azil, inclusiv evaluarea efectuată de autoritățile naționale și documentele care dovedesc notificarea deportației, precum și o copie a deciziei de deportare. Detenția reclamantului respectă cerințele articolului § 1 din Convenție? Reclamantul a fost informat în mod prompt cu privire la motivele de detenție, astfel cum se prevede la art. 5 § 2 din Convenție? A avut reclamantul la dispoziția sa un remediu prin care ar putea contesta licitatea privației sale de libertate, astfel cum se prevede la art. 5 § 4 din Convenție? Are reclamantul un drept eficace și executiv de compensare pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5, conform articolului 5 § 5 din Convenție?