Amerkhanov împotriva Turciei

Comunicat la 6 decembrie 2016 SECȚIUNE Cerere nr. 16026/12 Samat AMERKHANOV împotriva Turciei depusă la 12 martie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Samat Amerkhanov, este un național kazaquistan care s-a născut în 1989 și este reținut în închisoarea Atyrau din Kazahstan. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Yılmaz și dna S.N. Yılmaz, avocați practicanți la Istanbul. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a locuit la Atyrau, Kazakhstan, până în 2010. În ianuarie 2010, a fost invitat să meargă la o secție de poliție ca prieten al său a informat poliția că reclamantul a asistat la o luptă între el și un alt prieten al reclamantului.

În acea zi declarația sa a fost luată de poliție. A doua zi a fost invitat din nou la secția de poliție, unde, de data asta, a fost bătut de poliție. A fost supus la maltrat pentru că a fost un observator musulman care adora și care purta barbă. Între ianuarie și noiembrie 2010 reclamantul a fost hărțuit în mod constant de poliție, luat în custodie de poliție și tratat rău din nou din cauza identitatii sale religioase. La 27 noiembrie 2010, reclamantul a părăsit Kazahstanul și a sosit în Turcia pe o viză de turism. La 9 iunie 2011, în vederea solicitării permisului de reședință în Turcia, reclamantul a mers la sediul poliției din Istanbul, unde a fost arestat. În aceeași zi a fost transferat la Centrul de Retragere Kumkapı.

La date neespecificate, reclamantul a solicitat autorităților naționale și Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și a solicitat să fie recunoscut ca refugiat. La 28 iunie 2011, reclamantul a fost notificat de poliție că cererea de azil a fost respinsă. La 29 iunie 2011, UNHCR a emis un certificat de azil reclamantului. La 5 iulie 2011, avocatul reclamantului a depus o cerere la departamentul de poliție responsabil pentru străini, granițe și azil atașat sediului de poliție din Istanbul, care a contestat decizia de a respinge cererea de azil a reclamantului. Avocatul a solicitat autorităților să revizuiască decizia lor și să efectueze un al doilea interviu cu reclamantul.

La 11 iulie 2011, avocatul reclamantului a depus o cerere la Curtea Magistratelor din Istanbul, solicitând eliberarea clientului său. Avocatul reclamantului a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a fost păstrat în condiții de detenție slabe. El nu a primit răspuns la cererea sa. La 16 august 2011, poliția a efectuat un al doilea interviu cu reclamantul. La 22 și 25 august 2011, avocatul reclamantului a depus două alte cereri la poliție și a solicitat să fie eliberat clientul său. La 13 septembrie 2011, reclamantul a fost eliberat din Centrul de Eliminare a Externelor Kumkapı, în timp ce procedura de azil era în așteptare. Reclamantul a fost ordonat să meargă și să locuiască în provincia Sakarya.

În ceea ce privește condițiile de detenție la Centrul de retragere a străinilor Kumkapı între 9 iunie și 13 septembrie 2011, reclamantul susține că nu i s-a oferit posibilitatea de a lua orice exercițiu în aer liber în timp ce a fost în detenție. În plus, Centrul a fost suprapopulat, iar din cauza suprapopulației, condițiile de igienă ale Centrului au fost sărace. La 29 septembrie 2011, reclamantul s-a dus la Sakarya, unde locuia până la 15 martie 2012. La 24 octombrie 2011, reclamantul a primit un permis de ședere, valabil până la 20 mai 2012. La 15 martie 2012, reclamantul a primit un document care l-a informat că cererea sa de azil a fost respinsă la 2 martie 2012 și că nici el nu poate beneficia de protecție subsidiară.

Documentul i-a informat că el a fost interzis să intre pe teritoriul turc. În aceeași zi reclamantul a fost reținut. La 16 și 19 martie 2012, avocatul reclamantului a depus două cereri la Ministerul Internului ce a solicitat eliberarea clientului său. Avocatul a remarcat că a primit un apel telefonic de la solicitant, care a declarat că va fi deportat în Kazahstan, unde va fi supus torturii. La 22 martie 2012, avocatul reclamantului a depus un caz Curtea Administrativă Ankara, solicitând ca instanța să anuleze hotărârile Ministerului de a respinge cererea de azil a reclamantului și de a deporta reclamantul din Turcia. El a solicitat o suspendare a executării deciziei de deportare a reclamantului în așteptarea procedurii.

În sprijinul cererei sale, avocatul reclamantului a depus o serie de documente Curții administrative din Ankara, inclusiv un document descărcat de pe site-ul departamentului de poliție Atyrau, conform căruia a fost eliberat un mandat de arestare în ceea ce privește reclamantul. Documentul, care a fost depus de asemenea Curtea, conține numele, fotografia și acuzația adusă împotriva acestuia (hooliganism, în temeiul articolului 257 § 3 din Codul Penal din Kazahstan) și a prezentat, de asemenea, o copie a unei pagini a unui ziar publicat în Kazakhstan în aprilie 2011, în conformitate cu care a fost eliberat un mandat de arestare în ceea ce privește reclamantul. La 11 mai 2012, Curtea Administrativă Ankara a respins cererea de suspendare a deciziei de deportare.

Între timp, la 19 martie 2012, reclamantul a fost deportat în Kazahstan. La 13 februarie 2013, Curtea Administrativă din Ankara a respins cazul intenționat de reclamant la 22 martie 2012. În hotărârea sa, instanța administrativă a remarcat că, potrivit informațiilor obținute de la Organizația Națională de Informații (Mili İstihbarat Teșkilatı), reclamantul a fost implicat în terorism internațional și a desfășurat activități teroriste atunci când a fost în Turcia. Curtea Administrativă Ankara a remarcat, de asemenea, că, pe baza documentelor din dosar, reclamantul nu a putut fi considerat ca fiind îndeplinit condițiile pentru a fi considerat refugiat și a concluzionat că hotărârile administrative de respingere a cererii de azil al reclamantului și de a deporta reclamantul din Turcia au fost legale.

Potrivit informațiilor obținute de Registrul Curții din site-ul Curții Supreme de Administrație, la 27 aprilie 2016 Curtea Supremă de Administrație a susținut hotărârea din 13 februarie 2013. Potrivit unei scrisori din 27 mai 2013 trimise Curții de către avocatul solicitant, reclamantul a fost transferat la custodia forțelor de securitate din Kazahstan la întoarcerea sa în Kazahstan și a fost apoi retras la închisoarea Atyrau. Avocatul a declarat că nu are informații susținute de niciun document privind dacă reclamantul a fost supus maltrat în Kazahstan. PROCEDURA PRIVIND TRIBUNALULUI La 19 martie 2012, la ora 16:22, avocatul reclamantului a trimis Curții un mesaj de fax și, în baza articolului 39 din Regulamentul de procedură, a solicitat Curții să suspende deportarea reclamantului în Kazahstan, care trebuia să aibă loc la ora 19:45 în aceeași zi.

În aceeași zi, la ora 18:51, avocatul reclamantului a fost informat că, datorită depunerii întârziere, Curtea nu a fost în măsură să ia în considerare cererea sa. Reclamantul se plâng, în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție, că a fost deportat în Kazahstan fără o evaluare a afirmației sale că a exercitat riscul de a fi supus torturii și altor maltraturi în cazul în care se reîntoarce în țara sa. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție cu privire la condițiile de detenție la Centrul de retragere a străinilor Kumkapı și la absența oricărui remediu intern eficace prin care să poată ridica acuzațiile referitoare la condițiile de detenție ale acestuia. În temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, reclamantul susține că a fost ilicit de libertatea sa la Centrul de Eliminare a Stranierilor Kumkapı timp de 14 zile, deoarece nu exista nicio bază juridică în dreptul intern pentru detenția sa.

Reclamantul susține în continuare, în temeiul articolului 5 § 2 din Convenție, că nu a fost informat de motivele de detenției sale la Centrul de Eliminare a Stranierilor Kumkapı. Reclamantul susține în continuare, în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție, că nu dispune de un remediu intern eficace prin care să poată contesta legalitatea detenției sale. Reclamantul se plânge în temeiul art. 5 § 5 din Convenție că nu are un remediu prin care să poată solicita o compensație pentru detenția sa ilegală. Reclamantul a fost înlăturat în Kazahstan la 19 martie 2012 cu un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție? A fost evaluată prezența unui astfel de risc înainte de deportarea sa în Kazahstan?

Condițiile de detenție ale reclamantului la Centrul Kumkapı de Eliminare a Externelor au fost compatibile cu art. 3 din Convenția? Guvernul este invitat să prezinte informații și documente justificative cu privire la condițiile de la Centrul de Eliminare a Externelor Kumkapı, în special capacitatea camerelor și numărul de ocupanți deținuți în ele între 9 iunie și 13 septembrie 2012, oportunitățile de aer curat și de exercitare zilnică, precum și condițiile de igienă. Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție? În special, a fost luată o decizie oficială de deportare cu privire la deportarea reclamantului în Kazahstan la 19 martie 2012 și a fost notificată reclamantului acestei decizii?

Are reclamantul un remediu eficace prin care ar putea avea acuzațiile sale de a fi expus unui risc real de tratament în încălcarea articolului 3 examinate de autoritățile naționale înainte de deportarea sa în Kazahstan? Are reclamantul un remediu eficace prin care să își poată ridica acuzațiile cu privire la presupusele condiții de detenție slabe la Centrul de Eliminare a Stranierilor Kumkapı? Guvernul este invitat să prezinte documentele relevante pentru cererea reclamantului de azil, inclusiv evaluarea efectuată de autoritățile naționale și documentele care dovedesc notificarea deportației, precum și o copie a deciziei de deportare. Detenția reclamantului respectă cerințele articolului § 1 din Convenție?

Reclamantul a fost informat în mod prompt cu privire la motivele de detenție, astfel cum se prevede la art. 5 § 2 din Convenție? A avut reclamantul la dispoziția sa un remediu prin care ar putea contesta licitatea privației sale de libertate, astfel cum se prevede la art. 5 § 4 din Convenție? Are reclamantul un drept eficace și executiv de compensare pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5, conform articolului 5 § 5 din Convenție?

Communicated on 6 December 2016

SECOND SECTION

Application no. 16026/12 Samat AMERKHANOV against Turkey lodged on 12 March 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Samat Amerkhanov, is a Kazakhstani national who was born in 1989 and is detained in Atyrau Prison in Kazakhstan. He is represented before the Court by Mr A. Yılmaz and Ms S.N. Yılmaz, lawyers practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant lived in Atyrau, Kazakhstan until 2010. In January 2010 he was asked to go to a police station as a friend of his had informed the police that the applicant had witnessed a fight between him and another friend of the applicant. On that day his statement was taken by the police. The next day he was once again invited to the police station, where, this time, he was beaten by the police.

He was subjected to ill-treatment because he was an observant Muslim who worshipped and who wore a beard. Between January and November 2010 the applicant was constantly harassed by the police, taken into police custody and ill-treated again on account of his religious identity. On 27 November 2010 the applicant left Kazakhstan and arrived in Turkey on a tourist visa. On 9 June 2011 with a view to requesting a residence permit in Turkey, the applicant went to the Istanbul police headquarters, where he was arrested. On the same day he was transferred to the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre. On unspecified dates the applicant applied to the national authorities and to the United Nations High Commissioner for Refugees (UNHCR) and asked to be recognised as a refugee.

On 28 June 2011 the applicant was notified by the police that his asylum request had been rejected. On 29 June 2011 UNHCR issued an asylum-seeker certificate to the applicant. On 5 July 2011 the applicant’s lawyer lodged a petition with the police department responsible for foreigners, borders and asylum attached to the Istanbul police headquarters objecting to the decision to reject the applicant’s asylum request. The lawyer asked the authorities to review their decision and to conduct a second interview with the applicant. On 11 July 2011 the applicant’s lawyer lodged a petition with the Istanbul Magistrates’ Court, requesting his client’s release. The applicant’s lawyer also stressed that the applicant was being kept in poor detention conditions.

He received no reply to his request. On 16 August 2011 the police conducted a second interview with the applicant. On 22 and 25 August 2011 the applicant’s lawyer filed two further petitions with the police and asked that his client be released. On 13 September 2011 the applicant was released from the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre, as the asylum proceedings were pending. The applicant was ordered to go and live in the province of Sakarya. As regards the conditions of his detention at the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre between 9 June and 13 September 2011, the applicant submits that he was not offered the opportunity to take any outdoor exercise while he was in detention. Moreover, the Centre was overcrowded, and because of that overcrowding, the hygiene conditions at the Centre were poor.

On 29 September 2011 the applicant went to Sakarya, where he lived until 15 March 2012. On 24 October 2011 the applicant was granted a residence permit, valid until 20 May 2012. On 15 March 2012 the applicant was served a document informing him that his asylum request had been rejected on 2 March 2012 and that he could not benefit from subsidiary protection either. The document informed him that he was banned from entering Turkish territory. On the same day the applicant was detained. On 16 and 19 March 2012 the applicant’s lawyer filed two petitions with the Ministry of the Interior requesting that his client be released. The lawyer noted that he had received a phone call from the applicant, who had stated that he would be deported to Kazakhstan, where he would be subjected to torture.

On 22 March 2012 the applicant’s lawyer lodged a case the Ankara Administrative Court, requesting that the court annul the decisions of the Ministry to reject the applicant’s asylum request and to deport the applicant from Turkey. He requested a stay of execution of the decision to deport the applicant pending the proceedings. In support of his petition, the applicant’s lawyer submitted a number of documents to the Ankara Administrative Court, including a document downloaded from the Atyrau police department website, according to which an arrest warrant had been issued in respect of the applicant. The document, which was also submitted to the Court, contained the applicant’s name, photograph and the charge brought against him (hooliganism, under Article 257 § 3 of the Kazakhstan Criminal Code).

He also submitted a copy of a page of a newspaper published in Kazakhstan in April 2011 according to which an arrest warrant had been issued in respect of the applicant. On 11 May 2012 the Ankara Administrative Court rejected the request for a stay of execution of the deportation decision. Meanwhile, on 19 March 2012 the applicant was deported to Kazakhstan. On 13 February 2013 the Ankara Administrative Court dismissed the case brought by the applicant on 22 March 2012. In its judgment, the administrative court noted that according to information obtained from the National Intelligence Organisation ( Milli İstihbarat Teșkilatı ), the applicant was involved in international terrorism and had carried out terrorist activities when he had been in Turkey.

The Ankara Administrative Court further noted that on the basis of the documents in the case file, the applicant could not be considered to have met the conditions for being considered a refugee and concluded that the administrative decisions to reject the applicant’s asylum request and to deport the applicant from Turkey had been lawful. According to information obtained by the Registry of the Court from the website of the Supreme Administrative Court, on 27 April 2016 the Supreme Administrative Court upheld the judgment of 13 February 2013. According to a letter dated 27 May 2013 sent to the Court by the applicant’s lawyer, the applicant was transferred to the custody of Kazakhstan’s security forces upon his return to Kazakhstan and was then remanded on custody in Atyrau Prison.

The lawyer stated that he did not have information supported by any document as to whether the applicant had been subjected to ill-treatment in Kazakhstan.

PROCEDURE BEFORE THE COURT

On 19 March 2012 at 4.22 p.m. the applicant’s lawyer sent a fax message to the Court and, relying on Rule 39 of the Rules of Court, asked the Court to suspend the applicant’s deportation to Kazakhstan, which was scheduled to take place at 7.45 p.m. the same day. On the same day at 6.51 p.m. the applicant’s lawyer was informed that due to due to its late submission, the Court was not in a position to consider his request. COMPLAINTS The applicant complains under Articles 3 and 13 of the Convention that he was deported to Kazakhstan without an assessment of his claim that he ran the risk of being subjected to torture and other ill-treatment if returned to his country. The applicant complains under Articles 3 and 13 of the Convention about the conditions of detention at the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre and about the absence of any effective domestic remedy whereby he could raise his allegations concerning the conditions of his detention.

The applicant alleges under Article 5 § 1 of the Convention that he was unlawfully deprived of his liberty at the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre for fourteen days as there was no legal basis in domestic law for his detention. The applicant further contends under Article 5 § 2 of the Convention that he was not informed of the reasons for his detention at the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre. The applicant further alleges under Article 5 § 4 of the Convention that he did not have an effective domestic remedy whereby he could challenge the lawfulness of his detention. The applicant complains under Article 5 § 5 of the Convention that he did not have a remedy whereby he could claim compensation for his unlawful detention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant’s removal to Kazakhstan on 19 March 2012 entail a real risk that he would be subjected to treatment in violation of Article 3 of the Convention? Was the presence of such a risk assessed prior to his deportation to Kazakhstan?