Erdoğan împotriva Turciei

Comunicat la 6 decembrie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr 21297/11 Sami ERDO Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 februarie 2002, reclamantul a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru hernia sa inghinală la spitalul privat din Chaamluica. La 26 martie 2002, a fost diagnostat o orchi-epididimită, legată de prima intervenție. La 8 aprilie 2002, reclamantul a fost re-ospitalizat, iar chirurgul S.K. lana din nou pentru a corecta tehnica utilizată anterior și pentru a remedia hidrocelul (prezența de lichid în bursa de valori) postoperatorie. În lipsa rezultatului preconizat, la 30 aprilie 2002, reclamantul a fost reoperat la spitalul public din SSK din Göztepe.

Medicii, potrivit cărora intervențiile anterioare ar fi fost defectuoase, au trebuit să procedeze la îndepărtarea testiculului drept. La 31 decembrie 2003, reclamantul a depus o plângere împotriva chirurgului S.K. la tribunalul din Ümraniye, care a transmis dosarul la Parchetul din Üsküdar. Chirurgul S.K. nu a fost audiat decât la data de 5 ianuarie 2005. printr-un act de acuzare din 8 iulie 2008, Parchetul a înaintat S.K. în fața tribunalului corecțional d La 9 aprilie 2008, la cererea instanței, institutul medico-legal a prezentat un raport de expertiză, care a conchis responsabilității profesionale a persoanei în cauză în proporție de 4/8 în apariția complicațiilor care au dus la pierderea unui testicul.

Cu toate acestea, la 15 decembrie 2010, acțiunea penală a fost declarată moartă prin prescripție. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul denunță durata procedurii intentate în speță, susținând că acțiunea penală împotriva medicului responsabil de handicapul său este oprită prin prescripție din cauza pasivității și a întârzierilor legate de Parchetul d □sküdar, care a durat aproximativ cinci ani pentru a sesiza judecătorii represive. (1) În ipoteza în care Curtea ar decide să examineze inocența reclamantului pe teren la art. 8 din Convenție și având în vedere că, spre deosebire de situația observată în cauza Karakoca c. Turcia ((dec.), 46156/11, 21 mai 2013), ancheta penală desfășurată în speță de către Parchetul din Üsküdar a condus la o acțiune publică împotriva chirurgului S.K.

în fața tribunalului corecțional din Üsküdar, pentru abatere profesională (Huylu c. Turcia, nr 52955/99, §§ 75 și 76, 16 noiembrie 2006), reclamantul avea obligația de a împrumuta căile civile de reparație împotriva spitalului din Chaamlica, care este o instituție privată, și/sau medicul S.K., care este un profesionist liberal?

Obligația statului de a institui un sistem judiciar eficient și independent care să permită supunerea faptelor cauzei unui control public, adică să stabilească cauza oricărui deces de persoană aflat sub responsabilitatea profesioniștilor din domeniul sănătății, fie în cadrul sectorului public, fie în cadrul structurilor private, și, dacă este cazul, să oblige profesioniștii respectivi să răspundă pentru acțiunile lor ( Asiye Genç c. Turcia, nr. 24109/07, § 68, 27 ianuarie 2015 și referințele incluse în acesta), poate fi aceasta satisfăcută de disponibilitatea la nivel intern a unei căi de despăgubire administrativă sau civilă (sau altele), . . lipsa sau … În măsura în care se susține că o termulare judiciară incompatibilă cu cerința de celeritate și de diligență rezonabilă ar fi condus la prescrierea acțiunii publice în litigiu în speță, reclamantul are motive întemeiate să se declare victima unei încălcări a articolului 8, pe motiv că sistemul judiciar turc nu ar fi dat răspunsul adecvat la faptele incriminate (pentru principiu, a se vedea, Okkal.c.

Turcia, nr. 52067/99, § 76, CEDH 2006 XII (extracturi), Türkmen c. Turcia, nr. 43124/98, § 53, 19 decembrie 2006 și Hüseyin Simșek c. Turcia, n 68881/01, § 67, 20 mai 2008)? (4) Indiferent de aceste chestiuni, guvernul este rugat să prezinte o expunere completă, susținută de exemple de precedente, pe baza interacțiunii în drept turcesc între procedurile penale și civile sau administrative, în special în ceea ce privește dacă și în ce măsură: (a) La sfârșitul unei acțiuni penale se poate referi la introducerea, desfășurarea și rezultatele unei acțiuni civile sau administrative privind aceleași fapte?

Communiquée le 6 décembre 2016

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 21297/11 Sami ERDOĞAN contre la Turquie introduite le 2 février 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Sami Erdoğan, est un ressortissant turc né en 1974 et résidant à Istanbul. Il est représenté devant la Cour par M e S. Șeker, avocat à Istanbul. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 18 février 2002, le requérant subit une intervention chirurgicale pour son hernie inguinale à l’hôpital privé d’Ömür de Çamlıca. Le 26 mars 2002, on lui diagnostiqua une orchi-épididymite, liée à la première intervention. Le 8 avril 2002, le requérant fut ré-hospitalisé et le chirurgien S.K. l’opéra à nouveau pour corriger la technique utilisée précédemment et pour remédier à l’hydrocèle (présence de liquide dans la bourse) post-opératoire.

Faute du résultat escompté, le 30 avril 2002, le requérant fut réopéré à l’hôpital public de SSK à Göztepe. Les médecins, selon lesquels les interventions précédentes auraient été défaillantes, durent procéder à l’ablation du testicule droit. Le 31 décembre 2003, le requérant déposa plainte contre le chirurgien S.K. auprès du parquet d’Ümraniye, lequel transmit le dossier au parquet d’Üsküdar. Le chirurgien S.K. ne fut entendu qu’en date du 5 janvier 2005. Par un acte d’accusation du 8 juillet 2008, le parquet déféra S.K. devant le tribunal correctionnel d’Üsküdar pour faute professionnelle. Le 9 avril 2008, à la demande du tribunal, l’Institut médicolégal rendit un rapport expertise, concluant à la responsabilité professionnelle du mis en cause à la hauteur de 4/8 dans la survenance des complications ayant entraîné la perte d’un testicule.

Toutefois, le 15 décembre 2010, l’action pénale fut déclarée éteinte par prescription. GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant dénonce la durée de la procédure intentée en l’espèce, déplorant que l’action pénale engagée contre le médecin responsable de son handicap soit éteinte par prescription en raison de la passiveté et des atermoiements imputables au parquet d’Üsküdar, qui a mis environ cinq ans pour saisir les juges répressifs.

QUESTIONS AU GOUVERNEMENT

1. Dans l’hypothèse où la Cour déciderait d’examiner la doléance du requérant sur le terrain de l’article 8 de la Convention et étant entendu que, contrairement à la situation observée dans l’affaire Karakoca c. Turquie ((déc.), n o 46156/11, 21 mai 2013), l’enquête pénale menée en l’espèce par le parquet d’Üsküdar a donné lieu à une action publique contre le chirurgien S.K.

devant le tribunal correctionnel d’Üsküdar, pour faute professionnelle ( Huylu c. Turquie , n o 52955/99, §§ 75 et 76, 16 novembre 2006), le requérant était-il dispensé d’emprunter les voies de réparation civiles contre l’hôpital d’Ömür de Çamlıca, qui est un établissement privé, et/ou le médecin S.K., qui est un professionnel libéral ? 2. L’obligation de l’État d’instaurer un système judiciaire efficace et indépendant permettant de soumettre les faits de la cause à un contrôle public, c’est-à-dire d’établir la cause de tout décès d’un individu se trouvant sous la responsabilité de professionnels de la santé, que ce soit dans le cadre du secteur public ou de structures privées, et le cas échéant d’obliger lesdits professionnels à répondre de leurs actes ( Asiye Genç c. Turquie , n o 24109/07, § 68, 27 janvier 2015, et les références qui y figurent), peut-elle se trouver satisfaite par la disponibilité au niveau interne d’une voie de dédommagement administrative ou civile (ou autre), nonobstant l’absence ou l’ineffectivité d’une action publique ? 3. Dans la mesure où il est allégué que des atermoiements judiciaires incompatibles avec l’exigence de célérité et de diligence raisonnable auraient conduit à la prescription de l’action publique diligentée en l’espèce, le requérant est-il fondé à se prétendre victime d’une violation de l’article 8,

au motif que le système judiciaire turc n’aurait pas donné la réaction adéquate face aux faits incriminés (pour le principe, voir, Okkalı c. Turquie , n o 52067/99, § 76, CEDH 2006 ‑ XII (extraits), Türkmen c. Turquie , n o 43124/98, § 53, 19 décembre 2006, et Hüseyin Șimșek c. Turquie , n o 68881/01, § 67, 20 mai 2008) ? 4. Indépendamment de ces questions, le Gouvernement est prié de fournir un exposé complet, appuyé par des exemples de précédents, sur l’interaction en droit turc entres les procédures pénales et civiles ou administratives, notamment sur la point de savoir si et dans quelle mesure : a) l’issue d’une action pénale peut influer sur l’introduction, le déroulement et les résultats d’une action civile ou administrative portant sur les mêmes faits ? b) les juges civils ou administratifs sont liés par les attendus et les dispositifs des jugements rendus au pénal ?