ERDOĞAN c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
ERDOĞAN c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
Comunicat la 6 decembrie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr 21297/11 Sami ERDO Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 februarie 2002, reclamantul a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru hernia sa inghinală la spitalul privat din Chaamluica. La 26 martie 2002, a fost diagnostat o orchi-epididimită, legată de prima intervenție. La 8 aprilie 2002, reclamantul a fost re-ospitalizat, iar chirurgul S.K. lana din nou pentru a corecta tehnica utilizată anterior și pentru a remedia hidrocelul (prezența de lichid în bursa de valori) postoperatorie. În lipsa rezultatului preconizat, la 30 aprilie 2002, reclamantul a fost reoperat la spitalul public din SSK din Göztepe. Medicii, potrivit cărora intervențiile anterioare ar fi fost defectuoase, au trebuit să procedeze la îndepărtarea testiculului drept. La 31 decembrie 2003, reclamantul a depus o plângere împotriva chirurgului S.K. la tribunalul din Ümraniye, care a transmis dosarul la Parchetul din Üsküdar. Chirurgul S.K. nu a fost audiat decât la data de 5 ianuarie 2005. printr-un act de acuzare din 8 iulie 2008, Parchetul a înaintat S.K. în fața tribunalului corecțional d La 9 aprilie 2008, la cererea instanței, institutul medico-legal a prezentat un raport de expertiză, care a conchis responsabilității profesionale a persoanei în cauză în proporție de 4/8 în apariția complicațiilor care au dus la pierderea unui testicul. Cu toate acestea, la 15 decembrie 2010, acțiunea penală a fost declarată moartă prin prescripție. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul denunță durata procedurii intentate în speță, susținând că acțiunea penală împotriva medicului responsabil de handicapul său este oprită prin prescripție din cauza pasivității și a întârzierilor legate de Parchetul d □sküdar, care a durat aproximativ cinci ani pentru a sesiza judecătorii represive. (1) În ipoteza în care Curtea ar decide să examineze inocența reclamantului pe teren la art. 8 din Convenție și având în vedere că, spre deosebire de situația observată în cauza Karakoca c. Turcia ((dec.), 46156/11, 21 mai 2013), ancheta penală desfășurată în speță de către Parchetul din Üsküdar a condus la o acțiune publică împotriva chirurgului S.K. în fața tribunalului corecțional din Üsküdar, pentru abatere profesională (Huylu c. Turcia, nr 52955/99, §§ 75 și 76, 16 noiembrie 2006), reclamantul avea obligația de a împrumuta căile civile de reparație împotriva spitalului din Chaamlica, care este o instituție privată, și/sau medicul S.K., care este un profesionist liberal? Obligația statului de a institui un sistem judiciar eficient și independent care să permită supunerea faptelor cauzei unui control public, adică să stabilească cauza oricărui deces de persoană aflat sub responsabilitatea profesioniștilor din domeniul sănătății, fie în cadrul sectorului public, fie în cadrul structurilor private, și, dacă este cazul, să oblige profesioniștii respectivi să răspundă pentru acțiunile lor ( Asiye Genç c. Turcia, nr. 24109/07, § 68, 27 ianuarie 2015 și referințele incluse în acesta), poate fi aceasta satisfăcută de disponibilitatea la nivel intern a unei căi de despăgubire administrativă sau civilă (sau altele), . . lipsa sau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În măsura în care se susține că o termulare judiciară incompatibilă cu cerința de celeritate și de diligență rezonabilă ar fi condus la prescrierea acțiunii publice în litigiu în speță, reclamantul are motive întemeiate să se declare victima unei încălcări a articolului 8, pe motiv că sistemul judiciar turc nu ar fi dat răspunsul adecvat la faptele incriminate (pentru principiu, a se vedea, Okkal.c. Turcia, nr. 52067/99, § 76, CEDH 2006 XII (extracturi), Türkmen c. Turcia, nr. 43124/98, § 53, 19 decembrie 2006 și Hüseyin Simșek c. Turcia, n 68881/01, § 67, 20 mai 2008)? (4) Indiferent de aceste chestiuni, guvernul este rugat să prezinte o expunere completă, susținută de exemple de precedente, pe baza interacțiunii în drept turcesc între procedurile penale și civile sau administrative, în special în ceea ce privește dacă și în ce măsură: (a) La sfârșitul unei acțiuni penale se poate referi la introducerea, desfășurarea și rezultatele unei acțiuni civile sau administrative privind aceleași fapte?