- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 decembrie 2016
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Dvali împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
A doua secțiune DECIZIE nr. 64260/09 Kakhaber DVALI împotriva Georgia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 6 decembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek, președinte, Nona Tsotsoria, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 noiembrie 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 14 septembrie 2016 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Kakhaber Dvali, este un național georgian, născut în 1973 și reținut în închisoarea Rustavi nr. 6. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Talakvadze, un avocat practicant în Tbilisi.
Guvernul georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat succesiv de agentii lor, dl L. Meskhoradze și dl B. Dzamashvili, din Ministerul Justiției. Cazul se referă la presupusul lipsă de îngrijire medicală pentru hepatita C virală a reclamantului în închisoare. A fost comunicat guvernului la 11 ianuarie 2010 în temeiul articolului 3 din Convenție. La 6 mai 2010, Guvernul a prezentat observații care conțin o copie completă a dosarului medical al reclamantului. Din documentele medicale a apărut că autoritatea penitenciară a început să difuzeze tratamentul antiviral și hepatoprotectiv relevant reclamantului. În urma, în 2011 și 2012, Guvernul a completat dosarul cu opinii medicale suplimentare care au reprezentat rezultatul tratamentului administrat.
În mod deosebit, după cum s-a confirmat rezultatele testelor de laborator relevante, activitatea virală din organismul reclamant a scăzut semnificativ, fapt care a fost calificat de specialiști medicali ca fiind un succes. După negocierile prietenoase, cu o scrisoare datată 14 În septembrie 2016, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea soluționării problemelor legate de cerere. Astfel, Guvernul a recunoscut o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 3 din Convenție și, având în vedere faptul că tratamentul hepatitei C în închisoare a avut succes, a oferit să-i plătească 2,500 EUR (2,000 și cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile.
Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. La 4 octombrie 2016, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. HOTĂRÂREA Curții constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți.
Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 10. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul din această listă Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 12 ianuarie 2017. Andrea Tamietti Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 64260/09 Kakhaber DVALI against Georgia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6 December 2016 as a Committee composed of: Krzysztof Wojtyczek, President, Nona Tsotsoria, Marko Bošnjak, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 November 2009, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 14 September 2016 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Kakhaber Dvali, is a Georgian national, who was born in 1973 and is detained in Rustavi prison no. 6. He was represented before the Court by Mr V. Talakvadze, a lawyer practising in Tbilisi.
The Georgian Government (“the Government”) were successively represented by their Agents, Mr L. Meskhoradze and Mr B. Dzamashvili, of the Ministry of Justice.
The case concerned the alleged lack of medical care for the applicant’s viral hepatitis C in prison. It was communicated to the Government on 11 January 2010 under Article 3 of the Convention.
On 6 May 2010 the Government submitted observations which contained a full copy of the applicant’s medical file. It appeared from the medical documents that the prison authority had started dispensing the relevant anti-viral and hepatoprotective treatment to the applicant. Subsequently, in 2011 and 2012, the Government supplemented the case file with additional medical opinions which accounted for the outcome of the administered treatment. Notably, as was confirmed by the results of the relevant laboratory tests, the viral activity in the applicant’s organism had significantly dropped, a fact which was qualified by medical specialists as a success.
After unsuccessful friendly-settlement negotiations, by a letter dated 14 September 2016 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the application.
Thus, the Government acknowledged a violation of the applicant’s rights guaranteed by Article 3 of the Convention and, having regard to the fact that the treatment of the applicant’s hepatitis C in prison had been successful, offered to pay him EUR 2,500 (two thousand and five hundred euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. They further requested the Court to strike out the application.
On 4 October 2016 the Court received a letter from the applicant informing the Court that he had agreed to the terms of the Government’s declaration. THE LAW
The Court finds that following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties.
It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases pursuant to Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 12 January 2017. Andrea Tamietti Krzysztof Wojtyczek Deputy Registrar President