KURKHULI v. GEORGIA

Decizia nr. 65103/10 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), așezată la 6 septembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 noiembrie 2010, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat la 25 martie 2011, având în vedere scrisoarea reclamantului din 3 mai 2011, după ce a deliberat, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Teimuraz Kurkhuli, este un cetățean georgian născut în 1984. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Davit Jinjolava, un avocat care practică în Tbilisi. Guvernul georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Levan Meskhoradze al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 noiembrie 2010, Curtea a anunțat guvernului plângerii reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție privind lipsa unui tratament adecvat pentru hepatita virală B și C în închisoare. La 25 martie 2011, Guvernul a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul cererii, care includea informații medicale detaliate privind starea de sănătate a reclamantului. Aceste observații au arătat că a început să primească medicamentele antivirale necesare, hepatoprotectoare și alte tipuri de tratament relevant în închisoare. Dosarul medical a confirmat că reclamantul beneficiază de supraveghere medicală permanentă și că starea generală a acestuia a rămas stabilă. Prin scrisoarea din 3 mai 2011, reclamantul, care a confirmat că autoritățile relevante au început să dispenseze tratamentul necesar pentru bolile sale hepatice în închisoare, a declarat că problema cererii este rezolvată la nivel intern și că nu dorește să continue procedura în fața Curții. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate fi considerat ca dorind să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cererii (cf. Archaia c. Georgia (dec.), nr. 6643/10, 14 decembrie 2010; Murad Toutua c. Georgia (dec.), nr. 6024/10, 9 noiembrie 2010). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 65103/10

by Teimuraz KURKHULI

against Georgia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6

September 2011 as a Committee composed of:

Alvina Gyulumyan,

President,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 4 November 2010,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government on 25 March 2011,

Having regard to the applicant’s letter of 3 May 2011,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Teimuraz Kurkhuli, is a Georgian national who was born in 1984. He was represented before the Court by Mr Davit Jinjolava, a lawyer practising in Tbilisi. The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

Levan Meskhoradze of the Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 29 November 2010 the Court gave notice to the Government of the applicant’s complaint under Article 3 of the Convention concerning the lack of adequate treatment for his viral hepatitis B and C in prison.

On 25 March 2011 the Government submitted their observations on the admissibility and merits of the application, which included detailed medical information on the applicant’s state of health. Those submissions disclosed that he had started receiving the requisite antiviral drugs, hepatoprotectors and other types of relevant treatment in prison. The medical file confirmed that the applicant benefited from permanent medical supervision and that his general condition remained stable.

By a letter of 3 May 2011, the applicant, confirming that the relevant authorities had started dispensing the necessary treatment for his hepatic diseases in prison, stated that the matter of the application was being resolved on the domestic level and that he did not wish to pursue the proceedings before the Court.

THE LAW

In the light of the foregoing, the Court considers that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the application (cf.

Archaia v. Georgia

(dec.), no.

6643/10, 14

December 2010;

Murad Todua

v. Georgia

(dec.), no. 6024/10, 9 November 2010).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Deputy Registrar

President