NIZHARADZE v. GEORGIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
NIZHARADZE v. GEORGIA (CtEDO, 2011)
Decizia nr. 34361/10 de către Giorgi NIZHARADZE împotriva Georgia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 8 martie 2011 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 16 iunie 2010, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat la 29 octombrie 2010, având în vedere scrisoarea reclamantului din 16 decembrie 2010, după ce a deliberat, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Giorgi Nizharadze, este un național georgian născut în 1973 și este în prezent reținut într-o înființare medicală a Ministerului Penitenciarului, Probație și Asistență Legală („spitalul penitenciar”). El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Maia Donadze, un avocat care practică în Tbilisi. Guvernul Georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. La 12 iulie 2010, Curtea a anunțat Guvernului plângerilor reclamantului în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție privind lipsa unui tratament adecvat pentru hepatita C virală (HCV) și anumite tulburări ale creierului în închisoare. La 29 octombrie 2010, Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cererii, care includeau informații medicale privind starea de sănătate a reclamantului. Aceste observații au arătat că a început să primească anti-HCV și alte tipuri de tratament relevant în închisoare. Dosarul medical a confirmat că reclamantul a beneficiat de supravegherea medicală permanentă în spitalul de închisoare și că starea generală a acestuia a rămas stabilă. Prin scrisoarea din 16 decembrie 2010, reclamantul, în loc să-și prezinte observațiile în răspuns la cele ale Guvernului, a informat Curții că dorește să își retragă cererea. Nu a fost furnizată o altă explicație. Cererea de retragere a reclamantului a fost confirmată de reprezentantul său la 20 decembrie 2010. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate fi considerat ca dorind să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cererii (cf. Archaia c. Georgia (dec.), nr. 6643/10, 14 decembrie 2010; Murad Toutua c. Georgia (dec.), nr. 6024/10, 9 noiembrie 2010). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului