- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 8 aprilie 2014
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Partly struck out of the list
- Partly inadmissible
Marakvelidze împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
A doua secțiune DECIZIE nr. 17295/09 Irakli MARAKVELIDZE împotriva Georgia Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 8 aprilie 2014 în calitate de comitet compus din: Paul Mahoney, președinte, Nona Tsotsoria, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 27 ianuarie 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 25 octombrie 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Irakli Marakvelidze, este un național georgian, care s-a născut în 1980 și locuiește în prezent în Tbilisi.
El a fost reprezentat în fața Curții de către dna T. Avaliani, un avocat practicant în Tbilisi. Guvernul georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Levan Meskhoradze, al Ministerului Justiției. La 5 octombrie 2011, Curtea a comunicat cererea, care a avut în vedere absența de îngrijire medicală a hepatitei virale a reclamantului (HCV) și a anumitor alte boli în închisoare, guvernului în temeiul articolului 3 din Convenție. La 15 februarie 2012, Guvernul a prezentat observațiile lor care au confirmat faptul că autoritatea penitenciară a început să dispenseze tratamentul antiviral relevant pentru HCV-ul reclamantului. În răspunsul său din 3 aprilie 2012, reclamantul a susținut că tratamentul prevăzut a fost întârziat și insuficient.
Reclamantul a fost ulterior acordat, la o dată neespecificată, eliberarea timpurie din închisoare din cauza stării sale de sănătate. HOTĂRÂREA A. În ceea ce privește partea comunicată a cererii După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 25 octombrie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea regretabilă a unei încălcări a articolului 3 din Convenție din cauza anumitor deficiențe identificate în cursul tratamentului medical dispensat reclamantului în timpul detenției sale.
Guvernul este dispus să plătească domnului Irakli Marakvelidze 4.500 euro. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile reclamantului. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor implicite plus trei puncte procentuale.
Plata constituie rezoluția finală a prezentului caz.” Prin scrisoarea din 27 noiembrie 2013, reclamantul a indicat că el nu a fost pe deplin satisfăcut cu termenii declarației unilaterale pe motiv că guvernul georgian nu a reușit să își asume obligația de a furniza medicamentele antivirale relevante chiar și după eliberarea sa din închisoare. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.
De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (ediția preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.
c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007). 11. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Georgiei, practica sa privind lipsa asistenței medicale adecvate în închisoare (de exemplu, Jeladze c. Georgia , nr. 1871/08 , §§ 50 și 57, 18 decembrie 2012; Irakli Mindadze c. Georgia , nr. 17012/09, §§ 48 și 53, 11 decembrie 2012; și Jashi c. Georgia , nr. 10799/06, § 70 și 74, 8 ianuarie 2013). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07,
4 martie 2008). B. În ceea ce privește restul cererii 15. Reclamantul și-a reiterat plângerea cu privire la lipsa asistenței medicale în închisoare în temeiul articolului 2 din Convenție. 16. Cu toate acestea, având în vedere toate dovezile în posesia sa, Curtea nu a constatat nicio apariție a unei încălcări a dispoziției citate, ca urmare a faptului că această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă, în unanimitate, în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să elimine partea aplicării din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil.
Fatoș Aracı Paul Mahoney Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 17295/09 Irakli MARAKVELIDZE against Georgia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 8 April 2014 as a Committee composed of: Paul Mahoney, President, Nona Tsotsoria, Krzysztof Wojtyczek, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 27 January 2009, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 25 October 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Irakli Marakvelidze, is a Georgian national, who was born in 1980 and currently lives in Tbilisi. He was represented before the Court by Ms T. Avaliani, a lawyer practising in Tbilisi. The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Levan Meskhoradze, of the Ministry of Justice.
On 5 October 2011 the Court communicated the application, which concerned the absence of medical care for the applicant’s viral hepatitis C (HCV) and certain other diseases in prison, to the Government under Article 3 of the Convention.
On 15 February 2012 the Government submitted their observations which confirmed that the prison authority had started dispensing the relevant anti-viral treatment for the applicant’s HCV. In his reply of 3 April 2012, the applicant argued that the provided treatment had been belated and insufficient.
The applicant was subsequently granted, on an unspecified date, early release from prison on account of his state of health. THE LAW A. As regards the communicated part of the application
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 25 October 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows: “The Government wish to express – by way of unilateral declaration – their regretful acknowledgment of a violation of Article 3 of the Convention due to certain deficiencies identified in the course of the medical treatment dispensed to the applicant during his detention. The Government are prepared to pay to Mr Irakli Marakvelidze 4,500 Euros. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable to the applicant. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points. The payment shall constitute the final resolution of the present case.”
By a letter of 27 November 2013, the applicant indicated that he was not fully satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the Georgian Government failed to assume an obligation to provide him with the relevant anti-viral drugs even after his release from prison.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) of the Convention the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey (preliminary issue) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Georgia, its practice concerning the lack of adequate medical care in prison (see, for instance, Jeladze v. Georgia , no. 1871/08, §§ 50 and 57, 18 December 2012; Irakli Mindadze v. Georgia , no. 17012/09, §§ 48 and 53, 11 December 2012; and Jashi v. Georgia , no. 10799/06, § 70 and 74, 8 January 2013).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). B. As regards the remainder of the application
The applicant reiterated his complaint about the lack of medical care in prison under Article 2 of the Convention as well.
However, having regard to all the evidence in its possession, the Court has not found any appearance of a breach of the cited provision. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Fatoș Aracı Paul Mahoney Deputy Registrar President