CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 13906/10 Eteri KVIRIASHVILI împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 9 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Päivi Hirvelä, președinte, Nona Tsotsoria, Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 martie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 11 iunie 2014 cere Curtea să elimine aplicarea din lista cazurilor și absența răspunsului reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Eteri Kviriashvili, este un național georgian, născut în 1954 și locuiește în Tbilisi. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna L. Mukhashavria, un avocat practicant în Tbilisi. Guvernul georgian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Meskhoradze, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea se referă în principal în temeiul articolului 3 din Convenție la absența unei asistențe medicale adecvate pentru hepatita C virală (HCV) reclamantului și a anumitor alte boli de infecții renale, pulmonare și gastrologice în timpul încarcerării în urma unei condamnari penale de la 8 Septembrie 2006 (data arestării inițiale a reclamantului) și 8 aprilie 2010 (data eliberării anticipate a reclamantului din închisoare din cauza stării sale de sănătate sărace). De asemenea, reclamantul s-a plâns că a contractat VHC și alte infecții în închisoare și că nu a existat niciun remediu intern eficace în acest sens, în contravenție cu art. 13 din Convenția luată coroborat cu art. 3. DREPTUL privind plângerea privind absența unui asistență medicală adecvată în închisoare Cererea a fost comunicată Guvernului la 24 august 2010. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 11 iunie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul – prin intermediul unei declarații unilaterale – dorește să își exprime recunoașterea regretabilă a unei încălcări a articolului 3 din Convenție din cauza existenței anumitor deficiențe identificate în cursul tratamentului medical al reclamantului. Având în vedere eliberarea timpurie a reclamantului din închisoare la 8 aprilie 2010; Guvernul este dispus să plătească reclamantului 4.500 (patru mii cinci sute de euro) pentru a acoperi oricare și toate prejudiciu material și moral și cheltuielile și cheltuielile legate de tratamentul ei medical. Această sumă va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi liberă de orice impozite care pot fi aplicabile reclamantului. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista sa de cazuri. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata constituie o rezoluție finală a cazului. ...” Reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile cu privire la declarația unilaterală a Guvernului până la 16 iulie 2014, dar nu a făcut acest lucru. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (ediție preliminară), [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). 12. Având în vedere termenele declarației unilaterale ale Guvernului în cazul actual, Curtea observă că declarația lor conține o recunoaștere suficient de clară a încălcării articolului 3 din Convenție, având în vedere absența unei asistențe medicale adecvate pentru diferitele boli ale reclamantului. În acest sens, Curtea constată că există deja o jurisprudență bine stabilită, inclusiv cea împotriva Georgiei, privind lipsa unui tratament medical adecvat în închisoare (a se vedea, de exemplu, Goginashvili c. Georgia , nr. 47729/08, §§ 57-61 și 71-81, 4 octombrie 2011; Jeladze c. Georgia , nr. 1871/08, §§ 43-50, 18 decembrie 2012, și Jashi c. Georgia , nr. 10799/06, §§ 63-66, 8 ianuarie 2013). 13. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă). 15. În cele din urmă, Curtea subliniază că dacă guvernul nu respectă termenele declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia) (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 17. În consecință, plângerile reglementate de declarația unilaterală a Guvernului ar trebui eliminate din listă. În ceea ce privește restul cererii 18. În baza articolelor 3 și 13 din Convenție, reclamantul a formulat o plângere separată cu privire la contaminarea ei presupusă de diferitele boli infecțioase din închisoare și la presupusa absență a unui remediu intern eficace în acest sens. 19. Cu toate acestea, Curtea reiterează că, ori de câte ori vine vorba de o acuzație de contractare a unei infecții sau de a deveni bolnavă în închisoarele georgiene, pe care reclamantul încearcă să o prezinte Curtei ca motiv pentru a invoca o încălcare separată a articolului 3 din Convenție, o cerere civilă pentru daune în temeiul articolului 207 din Codul Administrativ General al Georgiei, luată coroborat cu art. 413 din Codul Civil al Georgiei, este cel mai eficient remediu care trebuie utilizat la nivel intern (a se vedea, de exemplu, Goloshvili c. Georgia , nr. 45566/08, §§ 24-25 și 32-33, 23 octombrie 2012; și Jeladze c. Georgia , nr. 1871/08, § 35, 18 decembrie 2012). Întrucât reclamantul nu a încercat niciodată, în conformitate cu materialele disponibile, să recurgă la acest remediu, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a căilor de recurs interne. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să facă parte din aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Restul cererii sunt inadmisibile. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Președintele adjunct al grefierului
Application no. 13906/10
Eteri KVIRIASHVILI
against Georgia
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 9
September 2014 as a Committee composed of:
Päivi Hirvelä,
President,
Nona Tsotsoria,
Faris Vehabović,
judges,
and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 10 March 2010,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 11 June 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the absence of the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Ms Eteri Kviriashvili, is a Georgian national, who was born in 1954 and lives in Tbilisi. She was represented before the Court by Ms L. Mukhashavria, a lawyer practising in Tbilisi. The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr
L.
Meskhoradze, of the Ministry of Justice.
2.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
3.
The application mainly concerned under Article 3 of the Convention the absence of adequate medical care for the applicant’s viral hepatitis C (HCV) and certain other renal, pulmonary and gastrological infections diseases during her imprisonment following a criminal conviction from 8
September 2006 (the date of the applicant’s initial arrest) and 8 April 2010 (the date of the applicant’s early release from prison on account of her poor state of health).
4.
The applicant also complained that she had contracted HCV and other infections in prison and that there had been no effective domestic remedy in that respect, contrary to Article 13 of the Convention taken in conjunction with Article 3.
A.
As regards the complaint about the absence of adequate medical care in prison
5.
The application was communicated to the Government on 24 August 2010.
6.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 11 June 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
7.
The declaration provided as follows:
“The Government – by way of a unilateral declaration – wish to express their regretful acknowledgement of a violation of Article 3 of the Convention due to the existence of certain deficiencies identified in the course of the medical treatment of the applicant.
Bearing in mind the applicant’s early release from prison on 8 April 2010;
The Government are prepared to pay to the applicant 4,500 (four thousand five hundred) Euros to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damages and costs and expenses related to her medical treatment.
This sum will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable to the applicant. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment shall constitute a final resolution of the case. ...”
8.
The applicant was invited to submit her comments on the Government’s unilateral declaration by 16 July 2014, but failed to do so.
9.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
10.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see
Taktakishvili v. Georgia
(dec.), no. 46055/06, 16 October 2012).
11.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
(preliminary issue), [GC], no.
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.) no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.) no. 28953/03).
12.
Having due regard to the terms of the Government’s unilateral declaration in the current case, the Court observes that their declaration contains a sufficiently clear acknowledgment of a breach of Article 3 of the Convention on account of the absence of adequate medical care for the applicant’s various diseases. In this regard, the Court notes that there already exists a well-established case-law, including that against Georgia, concerning the lack of adequate medical treatment in prison (see, for instance,
Goginashvili v. Georgia
, no. 47729/08, §§ 57-61 and 71-81, 4
October 2011;
Jeladze v. Georgia
, no. 1871/08, §§ 43-50, 18 December 2012, and
Jashi v. Georgia
, no. 10799/06, §§ 63‑66, 8 January 2013).
13.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)).
14.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine).
15.
The Court notes the modalities agreed by the respondent Government for the payment of the amount proposed (see paragraph 7 above).
16.
Finally, the Court emphasises that should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
17.
Accordingly, the complaints covered by the Government’s unilateral declaration should be struck out of the list.
B.
As regards the remainder of the application
18.
Relying on Articles 3 and 13 of the Convention, the applicant made a separate complaint about her purported contamination by the various infectious diseases in prison and the alleged absence of an effective domestic remedy in that respect.
19.
However, the Court reiterates that whenever it comes to an allegation of contracting an infection or otherwise becoming ill in Georgian prisons, which the applicant attempts to present to the Court as the ground for claiming a separate breach of Article 3 of the Convention, a civil claim for damages under Article 207 of the General Administrative Code of Georgia taken in conjunction with Article 413 of the Civil Code of Georgia is the most effective remedy to be used at the domestic level (see, for instance,
Goloshvili v. Georgia
, no. 45566/08, §§ 24-25 and 32-33, 23 October 2012; and
Jeladze v. Georgia
, no. 1871/08, § 35, 18 December 2012). Since the applicant never attempted, according to the available case materials, to resort to this remedy, this part of the application must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike a part of the application out of its list of cases in accordance with Article
37 § 1 (c) of the Convention.
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Fatoș Aracı
Päivi Hirvelä
Deputy Registrar
President