CASE OF RUSU LINTAX SRL v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

www.agent.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

www.agent.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

www.agent.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIUNEA A DOUA

CAUZA

RUSU LINTAX SRL c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 17992/09)

HOTĂRÂRE

(

fond

)

STRASBOURG

13 decembrie 2016

Hotărârea este definitivă, dar poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Rusu Lintax SRL c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Doua), întrunită într-un Comitet compus din:

Stéphanie Mourou-Vikström,

Președinte,

Valeriu Grițco,

Georges Ravarani,

judecători,

și Hasan Bakırcı,

grefier adjunct al Secțiunii,

Deliberând la 22 noiembrie 2016 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA

1.

Cauza a fost inițiată prin cererea (nr. 17992/09) depusă la Curte împotriva Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile Articolului 34 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o societate înregistrată în Republica Moldova, Rusu Lintax SRL („societatea reclamantă”), la 18 martie 2009.

2.

Societatea reclamantă a fost reprezentată de dl V. Nagacevschi, avocat practicant în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.

3.

La 23 iunie 2010 cererea a fost comunicată Guvernului.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

4.

Reclamanta este o societate cu răspundere limitată înregistrată în Republica Moldova.

5.

La 11 iunie 2008 Curtea Supremă de Justiție a recunoscut dreptul societății reclamante la un teren adiacent unui depozit, al cărui proprietar era. Decizia obliga Agenția Proprietății Publice să vândă terenul societății reclamante. Decizia era definitivă.

6.

La 24 decembrie 2008 Curtea Supremă de Justiție a admis o cerere de revizuire depusă de o parte terță, casând decizia finală din 11 iunie 2008, remițând cauza pentru o nouă examinare în fond. În calitate de probe noi, instanța a menționat o scrisoare datată cu 2 noiembrie 2007, emisă de Agenția Proprietății Publice, care enumera prevederile legale aplicabile pentru vânzarea terenurilor proprietate publică, făcând referire la terenul în litigiu și la alte terenuri.

7.

După o nouă judecare, la 16 iunie 2010 Curtea Supremă de Justiție, printr-o decizie definitivă, a respins pretențiile societății reclamante în privința terenului, ca fiind nefondate.

II.

DREPTUL INTERN RELEVANT

8.

Dreptul intern relevant referitor la revizuirea unei hotărâri definitive este prevăzut în cauza

Popov c. Moldovei (nr.2)

(nr. 19960/04, §§ 27-29, 6

decembrie 2005), și

Jomiru și Crețu c. Moldovei

, (nr. 28430/06, §§ 26-27, 17

April 2012).

ÎN DREPT

I.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 AL CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR.1 LA CONVENȚIE

9.

Societatea reclamantă s-a plâns de casarea, în urma procedurii de revizuire, a deciziei definitive din 11 iunie 2008 a Curții Supreme de Justiție pronunțate în favoarea sa, ceea ce a încălcat articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, care prevăd următoarele:

Articolul 6 § 1

„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil ... de către o instanță ... care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... ”

Articolul 1 din Protocolul nr.1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”

A.

Admisibilitatea

10.

Curtea notează să cererea nu este în mod vădit inadmisibilă, în sensul articolului 35 § 3 (a) al Convenției. În continuare, notează că nu este inadmisibilă nici din oricare alte motive. Prin urmare, trebuie să fie declarată admisibilă.

B.

Fond

11.

Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 al Convenției în cauzele care ridică probleme similare celor invocate în cererea prezentă (a se vedea

Popov c. Moldovei (nr.2)

, citat mai sus, §§

52-58, 6

decembrie 2005;

Oferta Plus SRL c. Moldovei

, nr.

14385/04, §§

104-107 și 112-115, 19

decembrie 2006;

Melnic c. Moldovei

, nr. 6923/03, §§

38

‑

44, 14 noiembrie 2006; și

Istrate c. Moldovei

, nr.

53773/00, §§

46

‑

61, 13

iunie 2006).

12.

Curtea notează că Agenția Proprietății Publice a fost parte la procesul principal și, în calitate de semnatară a scrisorii datate cu 2 noiembrie 2007, era în mod evident conștientă de scrisoare și nu avea niciun impediment în prezentarea acestui document în fața instanțelor. În plus, cu toate că scrisoarea făcea referire la lotul de pământ litigios, conținutul acesteia includea o explicație a prevederilor legale aplicabile în mod general oricărei vânzări de terenuri aflate în proprietate publică.

13.

Curtea consideră că o situație care permite unei părți la proces să obțină revizuirea unei hotărâri definitive, prin invocarea, în calitate de circumstanțe noi, a unei scrisori emise de o autoritate parte la acel proces, care reiterează prevederi legale generale, ar fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

14.

Curtea, analizând toate materialele prezentate acesteia, nu găsește niciun motiv de a deroga de la constatările sale din cauzele sus-menționate. Curtea consideră că în prezenta cauză procedura de revizuire a fost utilizată de Curtea Supremă de Justiție într-un mod incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice.

15.

În legătură cu plângerea societății reclamante referitoare la dreptul său de proprietate, Curtea constată, în conformitate cu jurisprudența sa consecventă (a se vedea

Popov c. Moldovei (nr.2)

, citat mai sus), că în urma casării abuzive de către autoritățile naționale a unei decizii definitive prin care societatea reclamantă a dobândit dreptul asupra unui teren, s-a încălcat dreptul acesteia garantat de Articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenție.

Deci, de asemenea, a existat o încălcare a acestei prevederi.

II.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

16.

Articolul 41 al Convenției prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”

17.

Societatea reclamantă a solicitat suma de 375 065,57 euro cu titlu de prejudiciu material, ceea ce reprezintă venitul ratat în urma închirierii depozitului de pe terenul litigios, cheltuielile de transport și construcție în legătură cu folosirea terenului și prețul plătit pentru teren, plus dobânda. Societatea reclamantă a solicitat suma de 200 000 euro cu titlu de prejudiciu moral, invocând că, din cauza încălcării drepturilor sale, a devenit aproape insolvabilă. De asemenea, societatea reclamantă a solicitat suma de 1 300 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

18.

Guvernul a contestat sumele solicitate de societatea reclamantă, invocând că sunt excesive. Acesta a notat că, în eventualitatea constatării unei încălcări a drepturilor societății reclamante, acordarea sumei de 2000 euro pentru compensarea prejudiciului material ar fi echitabilă.

19.

Curtea consideră că chestiunea cu privire la aplicarea articolului 41 nu este încă pasibilă a fi soluționată. Prin urmare, acest aspect va fi rezervat și o procedură ulterioară va fi stabilită, ținând cont de posibilitatea încheierii unui acord între Guvernul Republicii Moldova și societatea reclamantă.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție;

3.

Hotărăște

că aspectul cu privire la aplicarea articolului 41 nu este finalizat întru adoptarea unei soluții și, respectiv,

(a)

își exprimă rezerva față de această chestiune în totalitate;

(b) invită Guvernul și societatea reclamantă să prezinte, în decursul următoarelor trei luni, observațiile sale scrise asupra acestui aspect și, în special, să notifice Curtea despre orice înțelegere la care aceștia pot ajunge.

Redactată în limba engleză și notificată în scris la 13 decembrie 2016, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Hasan Bakırcı

Stéphanie Mourou-Vikström

Grefier adjunct

Președinte