LITUN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicat la 17 noiembrie 2025 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 22081/18 Florin LITUN împotriva Republicii Moldova introdusă la 17 aprilie 2018 comunicată la 27 octombrie 2025 CEA MAI PUTERNICĂ DE L.A.Partea se referă la abordarea diferită adoptată de instanțele naționale în două proceduri separate, în timp ce obiectul lor ar fi fost similar. Reclamantul deținea 25% din acțiunile unei societăți cu răspundere limitată, restul aparținea asociatului său. Susținând că reclamantul nu și-a plătit aportul de capital timp de mai mulți ani, partenerul a introdus, la 1 Prin decizia finală din 25 martie 2015, Curtea Supremă de Justiție a hotărât că acțiunea era prevăzută în temeiul articolului 267 alineatul (1) din Codul civil și a respins-o. La 21 mai 2015, asociatul a introdus o a doua acțiune civilă pentru a fi recunoscut ca fiind singurul proprietar al societății, din cauza lipsei de plată de către reclamant a aporturilor de capital pe care acesta din urmă era angajat să le realizeze. printr-o decizie definitivă din 18 octombrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a acordat pe deplin dreptul reclamantului. Ca răspuns la argumentele reclamantului potrivit cărora cererea partenerului său nu poate fi primită pe motiv că o acțiune similară fusese deja respinsă pentru întârziere în cadrul primei proceduri, instanțele au indicat că a doua acțiune privește dizolvarea unei comunități de bunuri și că, în aplicarea articolului 1370 din Codul civil, această acțiune era de nedescris, dreptul de proprietate fiind permanent. Reclamantul se plânge din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenția privind încălcarea dreptului său la un proces echitabil ca urmare a admiterii de către instanțe a unei acțiuni care fusese deja judecată definitiv în cadrul unei proceduri anterioare având același obiect. De asemenea, acesta a declarat, la latitudinea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, la primirea celei de-a doua acțiuni a părții adverse, instanțele interne au deținut 25% din acțiunile sale sociale, aducând astfel atingere dreptului său de a respecta bunurile. A fost încălcat drepturile reclamantului garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție și, în special, principiul securității juridice din cauza admiterii, la 18 octombrie 2017, de către Curtea Supremă de Justiție a unei acțiuni care fusese deja judecată definitiv în cadrul unei proceduri anterioare având același obiect și între aceleași părți (Oleksandr Volkov c. Ucraina, 21722/11, § 137, 9 ianuarie 2013, Brumarescu c. România [GC], n 28342/95, § 61, CEDO 1999-VII, Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda [GC], n 26374/18, § 238, 1 decembrie 2020) S-a încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul 1 (Popov c. Moldova (n , n 19960/04, §§ 58, 6 decembrie 2005) • În special, procedura internă a oferit garanțiile procedurale necesare pentru a-și exercita dreptul la respectarea proprietăților (Anheuser-Busch Inc. c. Portugalia [GC], n 73049/01, § 83, CEDH 2007

Publié le 17 novembre 2025

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

22081/18

Florin LITUN

contre la République de Moldova

introduite le 17 avril 2018

communiquée le 27 octobre 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

l’approche différente adoptée par les tribunaux nationaux dans deux procédures séparées alors que leur objet aurait été similaire.

Le requérant détenait 25% des actions d’une société à responsabilité limitée, le restant appartenant à son coassocié.

Alléguant que le requérant avait omis de s’acquitter de ses apports en capital pendant plusieurs années, le coassocié introduisit, le 1

er

juillet 2010, une action civile visant à l’exclure de la société. Par une décision définitive du 25 mars 2015, la Cour suprême de justice jugea que l’action était prescrite en application de l’article 267 (1) du code civil et la rejeta.

Le 21 mai 2015, le coassocié introduisit une seconde action civile visant à être reconnu comme le seul propriétaire de la société, en raison du défaut de paiement par le requérant des apports en capital que celui-ci s’était engagé à réaliser. Par une décision définitive du 18 octobre 2017, la Cour suprême de justice fit intégralement droit au demandeur. En réponse aux arguments du requérant selon lesquels la demande de son associé ne saurait être accueillie au motif qu’une action similaire avait déjà été rejetée pour tardiveté dans le cadre de la première procédure, les tribunaux notèrent que la seconde action concernait la dissolution d’une communauté des biens et qu’en application de l’article 1370 du code civil, cette action était imprescriptible, le droit de propriété étant permanent.

Le requérant se plaint sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention d’une atteinte à son droit à un procès équitable à la suite de l’admission par les tribunaux d’une action qui avait déjà été jugée de manière définitive lors d’une procédure antérieure ayant le même objet. Il allègue également, sous l’angle de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, qu’en accueillant la seconde action de la partie adverse les tribunaux internes l’ont dépossédé de 25% de ses parts sociaux, portant ainsi atteinte à son droit au respect de biens.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y-a-t-il eu atteinte aux droits du requérant garantis par l’article 6 § 1 de la Convention et en particulier au principe de la sécurité juridique en raison de l’admission, le 18 octobre 2017, par la Cour suprême de justice d’une action qui avait déjà été jugée de manière définitive lors d’une procédure antérieure ayant le même objet et entre les mêmes parties (

Oleksandr Volkov c. Ukraine

, n

o

21722/11, § 137, 9 janvier 2013,

Brumărescu c. Roumanie

[GC], n

o

28342/95, § 61, CEDH 1999-VII,

et

Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islande

[GC], n

o

26374/18, § 238, 1

er

décembre 2020)

?

2.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole

n

o

1 (

Popov c. Moldova (n

o

2)

, n

o

19960/04, §§

57

‑

58, 6 décembre 2005)

? En particulier, la procédure interne a-t-elle offert à l’intéressé les garanties procédurales nécessaires pour faire valoir son droit au respect de ses biens (

Anheuser-Busch Inc. c. Portugal

[GC], n

o

73049/01, § 83, CEDH 2007

‑

I)

?