- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 decembrie 2016
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 1, Articolul 35, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Restul cererii — inadmisibil
- Nicio încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
S.C. Fiercolect Impex S.R.L. împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul, S.C. Fiercolect Impex S.R.L. a fost o societate de răspundere limitată din România, cu sediul social în Cluj-Napoca. La 7 martie 2002, Prefectura Cluj a eliberat societatea reclamantă cu un permis de operare, care a fost valabil până la 7 martie 2005. Societatea reclamantă a fost obligată să solicite o prelungire a permisului în cazul în care condițiile inițiale de operare nu s-au schimbat. Principala activitate a acesteia a consistat în colectarea și reciclarea ferului de resturi. În conformitate cu art. 5 din Ordinul nr. 265/2001 (a se vedea punctul 28 de mai jos) a trebuit să se depună o cerere de prelungire a permisului de operare cu cel puțin treizeci de zile înainte de expirarea autorizației anterioare.
Întrucât permisul societății reclamante trebuia să expire la 7 martie 2005, la 4 ianuarie 2005, aceasta a solicitat o prelungire a permisului existent. Societatea reclamantă a solicitat, de asemenea, Agenției Regionale de Mediu („REA”) pentru un permis de mediu, care, în conformitate cu legea, a trebuit să însoțească cererea de prelungire a permisului de operare. REA a înregistrat cererea societății reclamante, dar a refuzat să accepte documentele însoțitoare din motivele că, la 20 decembrie 2004, nu a fost încă publicată o nouă ordine care prevede autorizarea activităților cu un impact semnificativ asupra mediului și că orientările de punere în aplicare a noului ordin.
Orientările relevante au fost publicate la 11 ianuarie 2005. 10. Într-o scrisoare din 25 ianuarie 2005, REA a informat societatea reclamantă că, în conformitate cu noua Ordine nr. 876/2004, activitatea sa a fost considerată a avea un impact semnificativ asupra mediului și, prin urmare, ar trebui să urmeze procedura de autorizare prevăzută în acest ordin. Societatea reclamantă a fost invitată să prezinte noi documente justificative în termen de treizeci de zile. 11. Societatea reclamantă a prezentat documentele solicitate la 27 ianuarie 2005. 12. Un nou permis de mediu a fost emis la 24 martie 2005. La 14 aprilie 2005, prefectura a emis un nou permis de operare. 13. Între 7 martie și 14 aprilie 2005, societatea reclamantă a continuat să își desfășoare activitatea.
14. În urma unei inspecții efectuate la sediul societății reclamante, la 6 mai 2005, Inspectoratul de Finanțe Cluj (Garda Financiară Cluj) a amendat societatea ROL 25 000 000 (aproximativ 694 euro) și a ordonat confiscarea ROL 768 471,700 (aproximativ 21 347), reprezentând valoarea de piață a ferului de rescriere colectat pentru reciclarea între 8 martie și 14 aprilie 2005. Inspecția financiară și-a bazat decizia (proces-verbal de conservareși sancționare contravențiilor) împotriva societății reclamante la art. 13 lit. (a) din Ordinul guvernului de urgență nr. 16/2001. 15. Societatea reclamantă a depus o plângere împotriva deciziei Inspecției Finanțelor Cluj, susținând că autoritățile competente au fost responsabile pentru întârzierea în eliberarea permisului de operare.
În acest sens, Comisia a susținut că cererea de prelungire a permisului de operare a fost depusă în timp util, și anume la 4 ianuarie 2005. 16. La 2 august 2005, Curtea de district Cluj-Napoca a respins plângerea ca nefondată. Acesta a remarcat faptul că decizia din 6 mai 2005 este în conformitate cu art. 17 din Ordonanța Guvernamentală nr. 2/2001. De asemenea, a remarcat că societatea reclamantă a continuat să își desfășoare activitatea, în ciuda faptului că permisul său de funcționare a expirat la 7 martie 2005; prin urmare, a încălcat art. 7 § 1 coroborat cu art. 13 litera (a) din Ordinul guvernului de urgență nr. 16/2001.
Curtea a respins afirmația societății reclamante că răspunderea pentru situația sa este legată de autoritățile care nu și-au eliberat permisele de mediu și de exploatare în timp util, susținând că o astfel de afirmație ar fi relevantă numai în cadrul unei acțiuni de tort și nu ar putea fi ridicată ca motiv pentru exonerarea unei societăți care au comis o infracțiune administrativă. 17. Societatea reclamantă a făcut apel. La 2 decembrie 2005, Curtea județului Cluj a respins recursul, susținând hotărârea instanței de primă instanță din aceleași motive. 18. Societatea reclamantă a introdus proceduri administrative împotriva REA, încercând să recupereze daunele suportate ca urmare a emiterii întârziere a permisului de mediu.
Și-a bazat acțiunea asupra Legii nr. 554/2004. Acesta a susținut că, datorită modificării legislației privind procedura de eliberare a permiselor, autoritatea competentă nu și-a eliberat permisul în timp util. Acesta a subliniat că chiar și după publicarea orientărilor pentru aplicarea noului ordin la 11 ianuarie 2005, REA nu a acționat în mod eficient, deoarece nu a scris societății reclamante până la 25 ianuarie 2005. În plus, REA a interpretat cererea societății reclamante ca fiind o cerere de un nou permis în loc de o prelungire a permiselor existente, având în vedere că condițiile operaționale nu s-au schimbat. Acest lucru a întârziat în continuare procedura de autorizare. 19. La 10 martie 2006, Curtea județului Cluj a respins acțiunea ca fiind prematură, susținând că societatea reclamantă nu a respectat procedura anterioară impusă de lege înainte de a depune o acțiune la instanță.
20. Societatea reclamantă a depus un recurs, susținând că concedierea acțiunii sale în calitate de prematură a fost nejustificată având în vedere că agenția acuzată și-a prezentat deja observațiile cu privire la fondul. 21. La 31 mai 2006, Curtea de Apel Cluj a permis recursul societății reclamante. Acesta a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul la instanța de primă instanță pentru examinare cu privire la fond. 22. La 15 septembrie 2006, județul Cluj a respins acțiunea societății reclamante. Aceasta a susținut că societatea reclamantă nu a respectat obligația de a depune o cerere de un nou permis de mediu cu patruzeci și cinci de zile înainte de expirarea autorizației existente, astfel cum se prevede la art. 16 din noua ordine care reglementează procedura de obținere a autorizației de mediu, și anume Ordine nr. 876/2004.
Acesta a remarcat că ordinul precedent, nr. 265/2001, a prevăzut obligația de a obține un permis de mediu, fără a stabili procedura care urmează să fie respectată în acest sens. Acesta a concluzionat că agenția competentă a emis permisul de mediu în termenul de nouăzeci de zile prevăzut de noua ordine și nu a putut fi, prin urmare, responsabilă pentru daunele suportate de societatea reclamantă. 23. Societatea reclamantă a depus un recurs asupra punctelor de drept, subliniind că, la 4 ianuarie 2005, când a depus cererea de prelungire a permisului de operare, nu au fost încă publicate liniile directoare de punere în aplicare a noului ordin.
De asemenea, a susținut că nu a putut solicita un nou permis cu patruzeci și cinci de zile înainte de expirarea permisului său existent de mediu la 31 ianuarie 2005, deoarece noul ordin a intrat în vigoare la 20 decembrie 2004, iar orientările relevante nu au fost publicate până la 11 ianuarie 2005. De asemenea, societatea reclamantă s-a plâns că instanța de primă instanță a interpretat art. 16 din Ordinul nr. 876/2004 înseamnă că autoritatea administrativă are posibilitatea de a prelungi permisul existent dacă condițiile de funcționare nu s-au schimbat, în loc de obligația de a prelungi permisul. În acest sens, societatea reclamantă a subliniat că, la fel ca ordinul precedent, noul ordin prevăzut pentru extinderea ope legis a unui permis existent de până la cinci ani dacă condițiile de funcționare ale societății nu s-au schimbat.
Acesta a subliniat, de asemenea, că, la momentul depunerii cererii sale de autorizație nouă la 4 ianuarie 2005, legea aplicabilă era Ordinea nr. 265/2001, care prevedea un termen de treizeci de zile pentru eliberarea sau reînnoirea permisului de operare. 24. La 8 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj a respins recursul societății reclamante cu privire la punctele de drept, susținând hotărârea de primă instanță. Aceasta a susținut că legea aplicabilă societății reclamante este Ordinul nr. 876/2004, care a intrat în vigoare înainte de expirarea permisului de mediu al societății reclamante. Acesta a concluzionat că, chiar și presupunând că autoritățile administrative sunt responsabile pentru nerespectarea legislației aplicabile, societatea reclamantă nu a avut dreptul de a continua o activitate ilicită în absența autorizației impuse de lege.
Societatea reclamantă ar fi trebuit să își suspende activitatea până când a obținut permisele necesare și ar fi trebuit să fi introdus o procedură care să urmărească recuperarea eventualelor daune – atâta timp cât ar putea dovedi existența și amploarea acestor daune. 25. În urma unei cereri depuse de unicul acționar al societății reclamante la 10 februarie 2010, Camera Națională de Comerț a luat act de dizolvarea voluntară a societății. 26. În ianuarie 2013, înainte ca Curtea să comunice plângerile societății reclamante guvernului contestat, administratorul și unic acționar, dl Teodor Morar, au informat Curtea cu privire la dizolvarea societății la 24 februarie 2010 și intenția sa de a continua procedura inițiată în fața Curții de către societatea reclamantă.
4. The applicant, S.C. Fiercolect Impex S.R.L., was a Romanian limited liability company, with a registered office in Cluj-Napoca.
On 7 March 2002 the Cluj Prefecture issued the applicant company with an operating permit, which was valid until 7 March 2005. The applicant company was required to apply for an extension of the permit if the initial conditions of operation did not change. Its main activity consisted in collecting and recycling scrap iron.
Under Article 5 of Order no. 265/2001 (see paragraph 28 below) an application for extension of the operating permit had to be submitted at least thirty days prior to the expiry of the previous permit. As the applicant company’s permit was due to expire on 7 March 2005, on 4 January 2005 it applied for an extension of the existing permit.
The applicant company also applied to the Regional Environment Agency (“REA”) for an environmental permit, which according to the law had to accompany the application for extension of the operating permit.
REA registered the applicant company’s application but refused to accept the accompanying documents on the grounds that on 20 December 2004 a new order providing for the authorisation of activities with a significant impact on the environment had been adopted and the guidelines for implementing the new order had not yet been published.
The relevant guidelines were published on 11 January 2005.
In a letter of 25 January 2005, REA informed the applicant company that under the new Order no. 876/2004, its activity was considered to have a significant impact on the environment and that it should therefore follow the authorisation procedure set out in that order. The applicant company was invited to submit new supporting documents within thirty days.
The applicant company submitted the requested documents on 27 January 2005.
A new environmental permit was issued on 24 March 2005. On 14 April 2005 the prefecture issued a new operating permit.
Between 7 March and 14 April 2005 the applicant company continued to carry out its activity.
Following an inspection carried out at the applicant company’s headquarters, on 6 May 2005 the Cluj Finance Inspectorate (Garda Financiară Cluj) fined the company ROL 25,000,000 (approximately 694 euros) and ordered the confiscation of ROL 768,471,700 (approximately EUR 21,347), representing the market value of the scrap iron collected for recycling between 8 March and 14 April 2005. The finance inspectorate based its decision (proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor) against the applicant company on Article 13 (a) of Emergency Government Ordinance no. 16/2001.
The applicant company lodged a complaint against the decision of the Cluj Finance Inspectorate, claiming that the competent authorities were responsible for the delay in issuing the operation permit. In this connection, it argued that the application for an extension of the operating permit had been lodged in good time, namely on 4 January 2005.
On 2 August 2005 the Cluj-Napoca District Court dismissed the complaint as unfounded. It noted that the decision of 6 May 2005 was in accordance with Article 17 of Government Ordinance no. 2/2001. It also noted that the applicant company had continued to carry out its activity despite the fact that its operating permit had expired on 7 March 2005; it had therefore infringed Article 7 § 1 in conjunction with Article 13 (a) of Emergency Government Ordinance no. 16/2001. The court dismissed the applicant company’s claim that liability for its situation lay with the authorities for failing to issue its environmental and operating permits in time, holding that such a claim would be relevant only within the framework of a tort action and could not be raised as a reason for exonerating a company that had committed an administrative offence.
The applicant company appealed. On 2 December 2005 the Cluj County Court dismissed the appeal, upholding the decision of the firstinstance court on the same grounds.
The applicant company brought administrative proceedings against REA, seeking to recover the damages incurred as a result of the late issuing of the environmental permit. It based its action on Law no. 554/2004. It claimed that because of the amendment to the legislation concerning the procedure for issuing permits, the competent authority had not issued its permit in due time. It pointed out that even after the publication of the guidelines for the application of the new order on 11 January 2005, REA had not acted effectively, as it had not written to the applicant company until 25 January 2005. Moreover, REA had interpreted the applicant company’s application as a request for a new permit instead of for an extension of the existing permits, given that the operation conditions had not changed. That had further delayed the authorisation procedure.
On 10 March 2006 the Cluj County Court dismissed the action as premature, holding that the applicant company had not followed the prior procedure required by law before lodging an action with the court.
The applicant company lodged an appeal, claiming that the dismissal of its action as premature had been unjustified given that the defendant agency had already submitted its observations on the merits.
On 31 May 2006 the Cluj Court of Appeal allowed the applicant company’s appeal. It quashed the first-instance judgment and remitted the case to the first-instance court for examination on the merits.
On 15 September 2006 the Cluj County Court dismissed the applicant company’s action. It held that the applicant company had not complied with the obligation to lodge an application for a new environmental permit forty-five days prior to the expiry of the existing permit, as provided for by Article 16 of the new order regulating the procedure for obtaining an environmental permit, namely Order no. 876/2004. It noted that the previous order, no. 265/2001, had provided only for the obligation to obtain an environmental permit, without establishing the procedure to be followed in that respect. It concluded that the competent agency had issued the environmental permit within the ninetyday deadline provided for by the new order and could not therefore be held liable for the damages incurred by the applicant company.
The applicant company lodged an appeal on points of law, pointing out that on 4 January 2005 when it had lodged its application for an extension of the operating permit, the guidelines for implementation of the new order had not yet been published. It also claimed that it had been unable to apply for a new permit forty-five days prior to the expiry of its existing environmental permit on 31 January 2005, as the new order had entered into force on 20 December 2004 and the relevant guidelines had not been published until 11 January 2005. The applicant company also complained that the first-instance court had interpreted Article 16 of Order no. 876/2004 to mean that the administrative authority had the option of extending the existing permit if the operating conditions had not changed, instead of an obligation to extend the permit. In this connection, the applicant company pointed out that, like the previous order, the new order provided for the ope legis extension of an existing permit for up to five years if the company’s operating conditions had not changed. It also pointed out that at the time of lodging its application for a new permit on 4 January 2005, the applicable law was Order no. 265/2001, which provided for a time-limit of thirty days for the issuance or renewal of an operating permit.
On 8 February 2007 the Cluj Court of Appeal dismissed the applicant company’s appeal on points of law, upholding the firstinstance judgment. It held that the law applicable to the applicant company was Order no. 876/2004, which had entered in force before the expiry of the applicant company’s environmental permit. It concluded that even assuming that the administrative authorities were liable for non-compliance with the applicable legislation, the applicant company had had no right to continue an illicit activity in the absence of the authorisation required by law. The applicant company should have suspended its activity until it had obtained the necessary permits and should then have brought proceedings seeking to recover any damages – as long as it could prove the existence and extent of such damages.
Following a request lodged by the sole shareholder of the applicant company on 10 February 2010, the National Chamber of Commerce took note of the voluntary dissolution of the company.
In January 2013, before the Court had communicated the applicant company’s complaints to the respondent Government, the administrator and sole shareholder, Mr Teodor Morar, informed the Court of the company’s dissolution on 24 February 2010 and his intention to continue the procedure initiated before the Court by the applicant company.