S.C. FIERCOLECT IMPEX S.R.L. v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
S.C. FIERCOLECT IMPEX S.R.L. v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
Cererea nr. 26429/07 S.C. FIERCOLECT IMPEX S.R.L. împotriva României depusă la 19 iunie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, S.C. Fiercolect Impex S.R.L., este o societate de răspundere limitată românească, a cărei sediul social se află în Cluj-Napoca. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 martie 2002, Prefectura Cluj a emis un permis pentru exploatarea companiei solicitante. Principala activitate a acestuia a consistat în colectarea ferului de reciclare. Permisul a fost prelungit anual până la 7 martie 2005. Primul pas în obținerea unui permis de operare a fost eliberarea unui permis de mediu. Deoarece permisul de mediu anterior a fost valabil până la 31 ianuarie 2005, la 4 ianuarie 2005, societatea reclamantă a depus o cerere de prelungire a permisului existent. La 20 decembrie 2004, a intrat în vigoare un nou ordin privind procedura de autorizare. A înlocuit Ordinul nr. 265/2001. Autoritatea competentă, anume Region Medical Agenția („REA”) a înregistrat cererea societății reclamante, dar a refuzat să accepte documentele însoțitoare, având în vedere că normele metodologice pentru punerea în aplicare a noului ordin nu au fost încă publicate. La 11 ianuarie 2005, normele metodologice au fost publicate și societatea reclamantă a fost invitată să prezinte noile documente justificative numai la 25 ianuarie 2005. Noul ordin prevede două proceduri diferite privind autorizarea mediului: i) prelungirea autorizației existente în cazul în care condițiile inițiale de funcționare nu au fost modificate și ii) eliberarea unei noi autorizații într-o perioadă de până la patru luni. Potrivit societății reclamante, autoritatea competentă a luat o decizie nejustificată de a elibera un nou permis, în ciuda faptului că condițiile de operare ale societății nu au fost schimbate. Un nou permis de mediu a fost emis la 24 martie 2005. La 14 aprilie 2005, prefectura a eliberat un nou permis de operare. Între 7 martie și 14 aprilie 2005, societatea reclamantă a continuat să își desfășoare activitatea în absența unui permis. În urma unui control operat la sediul societății reclamante, la 6 mai 2005, Autoritatea de Control Finanțial Cluj (Garda Financiară Cluj) a aplicat o amendă de ROL 25 000 000 și a ordonat confiscarea ROL 768.471.700 (aproximativ 21 347), reprezentând valoarea contravenită a resturii de resturi de reciclare colectate între 8 martie și 14 aprilie 2005. Societatea reclamantă a depus o acțiune civilă împotriva REA care urmărește să recupereze daunele cauzate de eliberarea întârziere a permisului de mediu. În această privință, societatea reclamantă a subliniat că noua ordine, precum și ordinea anterioară, prevăd prelungirea unei autorizații existente până la cinci ani în cazul în care condițiile de funcționare ale unei societăți nu au fost modificate. La 10 martie 2006, Curtea județului Cluj a respins acțiunea ca fiind deținută prematur de faptul că societatea reclamantă nu a respectat procedura anterioară prevăzută de lege înainte de depunerea acțiunii sale la instanță. Societatea reclamantă a depus un recurs susținând că concedierea acțiunii sale premature a fost nejustificată având în vedere că agenția inculpată și-a prezentat deja observațiile cu privire la fondul. La 31 mai 2006, Curtea de Apel Cluj a permis apelul societății reclamante. Hotărârea de procedură și trimiterea cauzei la instanța de primă instanță pentru o examinare a fondului. La 15 septembrie 2006, Curtea de județ Cluj a respins acțiunea societății reclamante. zile înainte de expirarea autorizației existente, astfel cum a fost prevăzută de noul ordin. Acesta a concluzionat că agenția competentă a eliberat permisul de mediu în termen de nouăzeci de zile furnizat de noua ordonanță și nu a putut fi considerat responsabil pentru daunele suportate de societatea reclamantă. Societatea reclamantă a depus un recurs asupra punctelor de drept, subliniind că, la 4 ianuarie 2005, când a depus cererea de prelungire a mediului, normele metodologice pentru punerea în aplicare a noului ordin nu au fost încă publicate. De asemenea, a susținut că nu a putut depune o cerere de autorizație nouă cu patruzeci de zile înainte de expirarea permisului său de mediu la 31 ianuarie 2005, deoarece noul ordin a intrat în vigoare la 20 decembrie 2004, iar normele metodologice ale acesteia au fost publicate numai la 11 ianuarie 2005. Curtea de Apel Cluj a respins recursul societății reclamante cu privire la punctele de drept care susțin hotărârea de primă instanță, în principal pe aceleași motive. Legea internă relevantă În momentul respectiv, procedura de acordare, prelungire, suspendare și anulare a permisului de colectare a resturilor de fier de reciclare a fost prevăzută în Ordinul nr. 265/2001. Validitatea unui permis de colectare a fost de un an. art. 5 din ordinul prevedea că beneficiarul permisului are dreptul de a prezenta o cerere de reînnoire a permisului. Cererea a trebuit să fie depusă cu cel puțin treizeci de zile înainte de expirarea permisului existent. Informațiile generale conținute în cererea de reînnoire a permisului au fost la fel ca cele furnizate cu cererea inițială de autorizație de funcționare. La 29 decembrie 2004, a fost necesară prezentarea unui permis de mediu împreună cu cererea. La 11 ianuarie 2005, a intrat în vigoare o nouă ordine privind procedura de autorizare a activităților cu un impact semnificativ asupra mediului. Normele metodologice pentru punerea în aplicare a acestuia au fost publicate la 11 ianuarie 2005. COMPLAINTĂ Societatea reclamantă se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că confiscarea unei sume mari de bani rezultate din activitatea sa și amendă infligetă de autoritatea fiscală reprezintă o încălcare a dreptului său la bucurarea pașnică a bunurilor sale. Considerând art. 6 1 din Convenție, reclamantul se plânge în legătură cu rezultatul procedurii împotriva REA. confiscarea sumei reprezentând profitul societății reclamante între 8 martie și 14 aprilie 2005 constituie o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Dacă este cazul, această interferență a constituit un echilibru echitabil între cererile interesului general și interesele societății reclamante?