CtEDO 23.05.2017 Auto

FIEROIU ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
23.05.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FIEROIU ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Secțiunea a patra Cerere nr. 65175/10 Nicolae FIROIU și altele împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află la 23 mai 2017 într-un comitet compus din Vincent A. De Gaetano, președinte, Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 1 noiembrie 2010, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, dnii Nicolae Fieroiu, Jan Paunescu și Alexandru Popescu, sunt resortisanți români născuți, în ceea ce privește primii doi reclamanți, și, în ceea ce privește cel de-al treilea reclamant, în 1951. Ei locuiesc în comuna Fertățești și sunt reprezentați de domnul Fieroiu, avocat la Ramnicu Vâlcea. C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2006, consiliul local al comunei Fârtățești încheie un acord cu alte 17 comune ale Departamentului Valcea în vederea construirii unui centru regional de tratare și depozitare temporară a deșeurilor ( El a pus la dispoziția proiectului un teren comunal cu o suprafață de 3 000 m, situat într-o zonă a drumului național. Proiectul prevedea construirea unei unități de compactare a deșeurilor menajere care veneau cu camioane de gunoi din alte comune. După trecerea lor într-un compactor închis, deșeurile au fost depozitate în containere închise pentru o scurtă perioadă de timp, așteptând să fie încărcate pe camioane pentru a fi transportate în zone de depozitare permanentă situate în afara comunei. La cererea consiliului de județ, un studiu de fezabilitate al proiectului, care conține informații privind integrarea centrului în mediul înconjurător, a fost realizat în 2006. Pentru a limita problemele și pentru a proteja locuințele de pe cealaltă parte a drumului național, la aproximativ 150 de metri de centru, studiul a sugerat plantarea unui gard vegetal. Primăria din Fârtățești a publicat în presa locală și a publicat în primăria landurilor un aviz cu privire la deschiderea procedurii legale privind obținerea acordului de la agenția județală pentru protecția mediului (inclusiv agenția pentru mediu) și a invitat publicul să consulte dosarul tehnic disponibil în primărie și să prezinte observații. O comisie tehnică a agenției pentru mediul înconjurător a examinat proiectul și și-a dat acordul pentru construirea centrului. Agenția consideră că, având în vedere dispozițiile legale în vigoare, construcția nu necesita un studiu specific de impact și de evaluare a mediului. În 2008, după obținerea certificatului de urbanism și a avizelor favorabile ale Consiliului departamental, ale agenției departamentale pentru sănătate publică și ale agenției de management al căilor navigabile interioare, primăria Fertățești va elibera permisul de construcție. Instanțele au solicitat agenției pentru mediu să se opună proiectului și au susținut că acordul agenției era ilegal pe motive pe care nu le precedase un studiu de impact și de evaluare a mediului și că nu respectase un ordin al ministrului sănătății care ar fi interzis construirea de deșeuri la mai puțin de 1 000 de metri de locuințe. În ceea ce privește proiectul în cauză, agenția le-a răspuns că dispozițiile legale invocate nu erau aplicabile doar pentru crearea de deșeuri destinate să stocheze deșeuri în mod permanent. Or, în acest caz, conform agenției, este vorba despre un centru închis de compactare și de tranzitare a deșeurilor, a cărui autorizație nu ar fi fost supusă acestei reglementări. Având în vedere locația centrului și distanța față de locuințe, agenția concluzionează că nu există nici un pericol pentru localnici. Reclamanții au solicitat tribunalului juvenil din Vâlcea ( În ceea ce privește absența studiului de impact și distanța față de locuințe, ei au susținut că locul în care se află centrul din apropierea locuințelor lor ar fi sursa unor neplăceri olfactive și ar cauza diverse infecții. La 25 noiembrie 2008, Tribunalul a dispus ca suspendarea lucrărilor până la pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la fondul contestației să aibă loc și a efectuat un transport la fața locului, printr-o hotărâre din 9 februarie 2010, Tribunalul a respins acțiunea și a confirmat legalitatea permisului de construcție. El a respins argumentele recurentelor, considerând că reglementarea invocată nu se referă la proiectul centrului. El a considerat că agenția departamentală a aprobat în mod legal proiectul pe baza examinării efectuate de comisia tehnică. În ceea ce privește distanța față de locuințe, el a considerat că nu exista o distanță legală minimă pentru acest tip de centru. În orice caz, acesta concluzionează că, având în vedere proiectarea centrului și constatările efectuate la momentul transportului la fața locului, activitatea avută în vedere nu ar fi putut cauza daune pentru riverani. Recursul reclamanților a fost respins la 19 mai 2010 printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului de apel din Pitesti. La 19 noiembrie 2010, după o inspecție a lucrărilor, agenția pentru mediu a autorizat deschiderea centrului. Autorizația s-a bazat pe un plan de gestionare a centrului și a stabilit criterii stricte de funcționare privind, printre altele, modul de transport al deșeurilor, numărul de camioane (5 camioane de gunoi și 2 camioane-mași), procedura de compactare, de depozitare a containerelor la fața locului (maxim 24 de ore din aprilie până în octombrie și maximum 48 de ore din noiembrie până în martie) și curățarea mașinilor și a instrumentelor, orarele de funcționare (cinci zile pe săptămână, de la 6 ore la 22 ore), prevenirea riscurilor pentru mediu, precum și obligația de a lua probe sistematice pentru analiza calității aerului și a apei reziduale. Centrul asigură, de asemenea, autorizația sanitară necesară pentru demararea exploatării amplasamentului. Conform informațiilor furnizate de autoritățile locale, centrul tratează anual 6 Potrivit autorităților locale, 566 de tone de deșeuri menajere sunt separate de drumul național printr-o gardă vegetală, iar casele reclamanților se află pe cealaltă parte a drumului, la o distanță de 220, 240, respectiv 600 de metri de centru. În cele din urmă, potrivit acelorași autorități, instanțele nu au depus plângere cu privire la funcționarea centrului de la punerea sa în funcțiune. GRIEF 15. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții susțin că construcția centrului și daunele provocate de funcționarea acestuia le afectează habitatul și prezintă un risc pentru sănătatea lor. Reclamanții susțin că, prin autorizarea amplasării centrului, autoritățile locale nu au respectat obligațiile care le-ar decurge din dreptul lor la respectarea vieții private și familiale și a domiciliului lor. În special, ei consideră că construcția este ilegală pe motiv că este prea apropiată de casele lor și că nu a făcut obiectul unui studiu de impact și de evaluare a mediului. Ei: art. 8 din Convenție, care, în părțile sale relevante în acest caz, se citește după cum urmează Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului său (...). O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile care decurg din aceasta 17. Guvernul consideră că instanțele nu au suferit nici o încălcare a drepturilor lor protejate prin art. 8 din Convenție și consideră că autoritățile interne au adoptat măsuri adecvate pentru a proteja mediul înconjurător și pentru a se asigura că funcționarea centrului nu aduce prejudicii sănătății și bunăstării reclamanților. 18. Curtea amintește că art. 8 protejează dreptul persoanei fizice de respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale și că, în cazul în care Convenia nu recunoaște în mod expres dreptul la un mediu sănătos și liniștit, se poate pune totuși o întrebare la unghiul articolului 8 atunci când o persoană suferă direct și grav de zgomot sau de alte forme de poluare ( Prin urmare, Curtea a hotărât că prejudiciile grave aduse mediului pot afecta bunăstarea persoanelor și le pot priva de dreptul de proprietate asupra domiciliului lor astfel încât să le afecteze viața privată și de familie (a se vedea, de exemplu, situația reclamanților care locuiesc în Regatul Unit). : (a) la 12 metri distanță de o stație de epurare a gazelor și mirosurilor pestilentiale care cauzează contaminarea (López Ostra c. Spania , 9 decembrie 1994, seria A n 303 ; (b) la 30 de metri de o fabrică de depozitare și de tratare a deșeurilor periculoase Giacomelli c. Italia , n 59909/00, CEDH 2006 XII) sau, (c) în apropiere de uzină înalt poluante Guerra și altele, Italia , 19 În februarie 1998, Curtea reamintește, de asemenea, că, potrivit jurisprudenței sale relevante, consecințele negative ale poluării mediului trebuie să atingă un minim de gravitate pentru a cădea sub incidența articolului 8 din Convenție. La aprecierea acestui minim este relativă și depinde de ansamblul datelor cauzei, în special de intensitatea și durata neplăcerilor, precum și de efectele fizice sau mentale ale acestora. De asemenea, trebuie să se țină seama de situația generală a mediului. Nu poate exista nici un motiv de apărare din perspectiva articolului 8 din tratat, în cazul în care prejudiciul invocat este neglijabil raportat la riscurile ecologice inerente vieții în orice oraș modern (Fadeïeva, citată anterior, § 69). 20. Curtea reamintește încă că, în cazul unei activități periculoase, există o obligație pozitivă pentru statul membru de a institui o Această obligație trebuie să reglementeze autorizarea, punerea în funcțiune, exploatarea, siguranța și controlul activității în cauză, precum și obligația oricărei persoane vizate de aceasta de a adopta măsuri de ordin practic specifice să asigure protecția efectivă a cetățenilor a căror viață riscă să fie expusă pericolelor inerente domeniului în cauză (Öneryildiz c. Turcia [GC], nr. 48939/99, § 90, CEDH 2004-XII și Băcilă, citată anterior, § 61 21. În acest sens, procesul decizional menționat anterior trebuie să includă efectuarea anchetelor și studiilor corespunzătoare, astfel încât să se prevină și să se evalueze în prealabil efectele activităților care pot aduce atingere mediului înconjurător și drepturilor persoanelor fizice, permițând astfel realizarea unui echilibru corect între diferitele interese concurente implicate. Importanța accesului public la concluziile acestor studii, precum și la informații care să permită evaluarea pericolului la care este expus nu există nici o îndoială. În cele din urmă, persoanele vizate trebuie, de asemenea, să poată introduce o cale de atac împotriva oricărei decizii, a oricărui act sau a oricărei omisiuni în fața instanțelor judecătorești, în cazul în care consideră că interesele sau observațiile lor nu au fost suficient luate în considerare în procesul decizional (Giacomelli, citată anterior, punctul 83 22. În speță, Curtea constată că locuințele reclamanților sunt situate, în conformitate cu informațiile furnizate de autoritățile locale, la o distanță mai mare de 200 de metri de centru și că acestea sunt separate de acesta din urmă printr-un drum național și un gard vegetal (punctul 14 litera (c). (a se vedea, de asemenea, art. 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și art. 4 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. România, nr. 6586/03, § 66, 7 aprilie 2009 și Băcila, citată anterior, § 63. Pe de altă parte, de la deschiderea centrului, ei nu au formulat nicio plângere cu privire la modul în care funcționează (punctul 14 de mai sus). Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu poate concluziona că locul unde se află centrul a afectat calitatea vieții și bunăstarea acestora într-un mod care le-ar fi afectat viața privată și familială și domiciliul (a se vedea, mutatis mutandis Marchis și alții c. România (dec.), nr. 38197/03, § 38 și 39, 28 iunie 2011 24. În ceea ce privește procesul decizional, Curtea constată că construcția centrului a fost precedată de realizarea unui studiu de fezabilitate care includea aspecte legate de integrarea centrului în mediu (punctul 5 de mai sus). Comisia observă, de asemenea, că acest studiu, precum și celelalte documente din dosar au fost aduse la cunoștința publicului, care a fost invitat să prezinte observații (punctul 5 fin de mai sus) și observă apoi că proiectul a făcut obiectul unei analize de către o comisie tehnică a agenției pentru mediu, care și-a dat acordul la sediul centrului (punctul 6 litera (c). sus). Alte autorități publice cu competențe în domeniul protecției mediului și al sănătății publice au aprobat, de asemenea, proiectul (punctul 7 de mai sus). În ceea ce îi privește pe reclamanți, Curtea constată că au putut contesta actele administrative în cadrul unei proceduri contradictorii cu două grade de jurisdicție (punctele 9-12 de mai sus), ale căror hotărâri au fost motivate în mod corespunzător atât în fapt, cât și în drept și fără orice arbitrar. Curtea nu poate înlocui propria apreciere cu cea a instanțelor interne în ceea ce privește aplicarea normelor legale privind distanța de amplasare a centrului și obligația de a efectua un studiu specific de impact și de evaluare a mediului. Comisia consideră că aceste instanțe erau cele mai în măsură să se pronunțe cu privire la aceste chestiuni, cu atât mai mult cu cât au efectuat un studiu tehnic de fezabilitate și că magistrații au putut să verifice personal aceste date în timpul transportului pe locurile pe care le-au efectuat (punctul 10 de mai sus). 26. Prin urmare, reclamanții nu pot fi îndreptățiți să susțină că procedura care a condus la decizia de înființare a centrului nu era transparentă sau că au fost privați de posibilitatea de a formula o cale de atac eficientă împotriva deciziilor pe care le-ar fi considerat contrare intereselor lor. 27. În cele din urmă, Curtea constată că: deschiderea centrului a fost reglementată strict de agenia pentru mediu, care a stabilit criterii precise de exploatare și a instituit controale regulate ale calităii aerului și apei (punctul 13 de mai sus). Având în vedere cele de mai sus și marja de apreciere recunoscută statului, Curtea consideră că autoritățile interne au stabilit un echilibru corect între interesul comunei Fârtățești și al localităților învecinate de a dispune de un sistem eficient și modern de colectare și tratare a deșeurilor menajere, precum și dreptul efectiv al reclamanților de a-și respecta domiciliul și viața privată și familială. 29. Prin urmare, rezultă că cererea este în mod clar greșit întemeiată și că trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 iunie 2017. Andrea Tamietti Vincent A. De Gaetano Director Adjunct Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-05-07
0,96
FIEROIU ET AUTRES c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION Requête n o 65175/10 Nicolae FIEROIU et autres contre la Roumanie introduite le 1 er novembre 2010 EXPOSÉ DES FAITS Les requérants, MM. Nicolae Fieroiu, Jan Păunescu et Alexandru Popescu, sont des ressortissants roumains,
CtEDO 2017-04-25
0,95
GABREA ET AUTRES c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 51157/10 Nicolae-Cătălin GABREA et autres contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 25 avril 2017 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albuquerque
CtEDO 2017-01-24
0,94
LĂZĂRESCU ET NEAGU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requêtes n os 10245/05 et 57369/09 Dan Valentin LĂZĂRESCU contre la Roumanie et Eugen Dan NEAGU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 24 janvier 2017 en un co
CtEDO 2017-09-05
0,94
TĂTARU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22600/16 Andrei TĂTARU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 5 septembre 2017 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albuquerque, président, Egi
CtEDO 2017-09-05
0,94
DIACONIȚĂ c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 18492/14 Nicolae-Corneliu DIACONIŢĂ contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 5 septembre 2017 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albuquerque, p
Sursă