Lindstrand Partners Advokatbyrå AB împotriva Suediei

Începând cu 20 ianuarie 2006, Agenția Fiscală (Skatteverket) a efectuat audituri privind impozitul pe valoarea adăugată, contribuțiile de securitate socială angajatorilor (arbetsgivaravdoner) și impozitul pe venit la cele trei societăți suedeze Ergonia AB, SNS-LAN Trading AB (“SNS”) și Mouse Trapper Nordic AB. Auditul a acoperit perioada iunie 2001 – iunie 2005. La 4 martie 2008, Agenția fiscală a solicitat Curtei Administrative de Stat (länsrätten) la Stockholm pentru a adopta măsuri coercitive în ceea ce privește SNS în temeiul articolului 8 din Actul privind măsurile coercitive speciale în procedurile de impozitare (Lagen om särskilda tvångsåtgärder i beskattningsförfarandet, 1994:466 – în continuare „Legea privind măsurile coercitive”), în special căutarea și confiscarea anumitor documente și alte materiale.

Cererea Agenției Fiscale a conținut informații detaliate cu privire la ceea ce a fost în măsură să stabilească în ceea ce privește societățile menționate mai sus în cursul auditurilor. Agenția a declarat că a suspectat că sumele semnificative de bani au fost respinse de impozitare suedeză prin tranzacții neregulate între SNS și o societate elvețiană. Potrivit agenției, această ultimă societate a fost înființată numai pentru a evada impozitele pe unele dintre profiturile comerciale din societățile suedeze menționate mai sus. Deși s-a considerat foarte probabil ca persoanele care dețin sau au o influență decisivă în societățile suedeze, inclusiv un dl Toivo Jurik, să conducă, de asemenea, compania elvețiană, s-a dovedit imposibil să obțină informații cu privire la proprietatea și controlul acesteia din partea persoanelor implicate, care au afirmat că nu au avut cunoștințe despre aceste chestiuni.

După ce dl Jurik a fost arătat un extras al registrului societății elvețiene, în cazul în care el a fost înscris ca un executiv, el a recunoscut că el și o altă persoană implicată în societățile suedeze au fost prezente la înființarea companiei elvețiene, dar că el a fost înscris ca un executiv numai pentru motive formale. Celălalt persoană menționată de atunci a declarat că nu va mai fi asistent al Agenției Fiscale în cadrul auditului. Prin urmare, Agenția a considerat că nu ar putea continua să examineze problema proprietății și exactitatea anumitor costuri de afaceri, cu excepția cazului în care a obținut acces la documente care arătau relația societății elvețiene cu societățile suedeze și cu proprietarii și liderii acestora, precum și rolul societății elvețiene în activitățile de afaceri.

În opinia agenției, nu existau alte mijloace de revizuire. Nu consideră că este necesar să se ordone SNS să furnizeze documentele necesare, Agenția fiscală a solicitat în continuare ca cererea de măsuri coercitive să nu fie comunicată societății și că nu ar trebui notificată hotărârea instanței înainte de a fi luate măsurile, deoarece există un risc ca documentele care urmează să fie căutate și confiscate să poată fi reținute sau distruse. Întrucât SNS a fost recent lichidat și nu a avut propriile sale sedii de afaceri, cererea solicitată ar trebui efectuată la două adrese legate de dl Jurik, care a fost responsabil pentru contabilizarea în toate cele trei societăți auditate și reprezenta, de asemenea, SNS în contactele sale cu agenția fiscală și, prin urmare, ar putea fi așteptat să fie în posesia documentelor necesare.

Astfel, căutarea ar trebui să înceapă la sediile înregistrate ale societății-mamă, Draupner Universal AB („Draupner”), la adresa P.O. Hallmans gata 15, Stockholm. Acesta a fost un apartament care, în plus față de a fi deținut de Draupner și care servește ca adresă înregistrată, a fost închiriat de dl Jurik și folosit ca pied-à-terre. Draupner a fost deținut de copiii dlui Jurik, dar a fost reprezentat și condus de dl Jurik însuși. În cazul în care documentele necesare nu au fost găsite la prima adresă, căutarea ar trebui să continue la biroul dlui Jurik la firma de avocatură a reclamantului (al cărui nume era Hagenfeldt Advokatbyrå AB), la adresa Döbelnsgatan 15, Stockholm. 10. Prin hotărârea din 10 martie 2008, Curtea de Administrație a Județeanului a acordat cererea Agenției Fiscale și a ordonat ca hotărârea să fie imediat executabilă.

În conformitate cu Agenția fiscală, instanța a considerat că există un risc substanțial că documentele ar putea fi reținute, corupte sau distruse și că, având în vedere legătura dlui Jurik cu SNS și cele două adrese în cauză, au existat motive bune pentru a presupune că documentele relevante pentru auditul SNS au fost găsite la aceste adrese. În timp ce o căutare și o criză întreprinsă într-o locație diferită de sediul comercial al partidului auditat implică o amenințare deosebită a drepturilor de integritate, instanța a constatat că, în cazul în care se află, importanța măsurilor depășește intruzia cauzată. 11. Căutarea celor două sedii desemnate a avut loc la 14 martie 2008 și a fost condusă de funcționari ai Autorității de aplicare a măsurilor (kronofogdemyndigheten) la Stockholm și de mai mulți auditori ai agenției fiscale.

Apartamentul a fost căutat mai întâi. Prezentul a fost dl Carl Lindstrand, avocat al societății de avocatură solicitantă, reprezentând dl Jurik (care era la momentul respectiv în Elveția), și – spre sfârșitul căutării – dl Roland Möller, care, ca asociat al firmei de avocatură, a fost lichidator al SNS și care era și persoana desemnată care trebuia servită în numele Draupner în Suedia. Potrivit procesului-verbal al procedurii, elaborat de unul dintre ofițerii Autorității de Justiție, persoanele prezente au fost amintite de posibilitatea de a solicita scutirea documentelor. 12. În timpul căutării apartamentului, au fost găsite materiale de interes ale lui Draupner. Deoarece Draupner a fost implicat în tranzacții legate de activitățile SNS, o decizie de audit a societății a fost luată pe site de către directorul auditului agenției fiscale.

De asemenea, ea a luat o decizie intermediară de a utiliza măsuri coercitive împotriva Draupner, în conformitate cu art. 15 din Legea privind măsurile coercitive. S-a hotărât să caute și să utilizeze materiale legate de auditul lui Draupner atât la apartament, cât și la firma de avocatură a reclamantului. În acest sens, decizia a făcut referire la faptul că nu numai dl Jurik, ci și dl Möller, au avut birouri acolo. 13. Nevoia unei decizii imediate și a aplicării a fost explicată de riscul substanțial de corupție a materialelor. Decizia se referă la articolele 7-9 din Legea privind măsurile coercitive și la hotărârea Curții administrative de judecată din 10 martie 2008. 14. La fișiere plat 19 cu material de contabilitate, un disc hard extern și un document rupt au fost confiscate și hard disk-ul unui calculator, precum și un stick de memorie USB au fost copiate (mirrored).

Acest lucru a fost specificat într-un raport elaborat și prezentat părților în cauză în aceeași zi de către Autoritatea de punere în aplicare. 15. Instituțiile firmei de avocatură solicitanți – adică birourile dlui Jurik și dlui Möller – au fost căutate după aceea, din nou în prezența dlui Lindstrand și a dlui Möller. Asistarea a fost, de asemenea, un reprezentant juridic pe care reclamantul l-a desemnat. A fost discutată problema eventualei scutiri a documentelor, iar reprezentantul a primit o listă a ofițerilor care au participat. În cele două birouri au fost căutate panouri, rafturi și calculatoare, iar dl Möller a deschis un seif, monitorizat de reprezentantul reclamantului. Cu toate acestea, nu s-a găsit niciun material de relevanță în sediul.

La sfârșitul procedurii, reprezentantul reclamantului a solicitat scutirea de la audit a dispozitivului hard disk extern și a stickului de memorie USB – confiscat și copiat, respectiv, la apartamentul. 16. Reclamantul și SNS au apelat împotriva hotărârii Curții administrative de judecată din 10 martie 2008. La 7 aprilie 2008, Curtea Administrativă de Apel (kammarrätten) din Stockholm a respins recursul reclamantului și a anulat cazul în ceea ce privește SNS. În ceea ce privește reclamantul, acesta a afirmat că, deși hotărârea apelată permite într-adevăr utilizarea de măsuri coercitive în sediul firmei de avocatură solicitante, motivul nu a fost că firma de avocatură face obiectul măsurilor, dar că se poate presupune că documentele relevante pentru auditul SNS vor fi găsite acolo.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că reclamantul nu a fost afectat de hotărârea apelată astfel încât să aibă dreptul de a face apel împotriva acesteia. În ceea ce privește SNS, instanța a considerat că, pe măsură ce măsurile coercitive au fost deja aplicate, aceasta nu are un interes justificat de a le examina printr-o a doua instanță judiciară. 17. Prin decizia din 19 iunie 2008, Curtea Supremă de Administrație (Regeringsrätten) a refuzat reclamantul și permisul SNS de recurs. La 3 iulie 2008, instanța a respins un recurs în aceeași chestiune depusă de dl Jurik, menționând că el nu a fost anterior parte la caz și nu a putut, prin urmare, să se alăture procedurii la nivelul Curții Supreme de Administrație.

18. Hotărârea intermediară a Agenției fiscale din 14 martie 2008 de a utiliza măsuri coercitive împotriva Draupner a fost depusă în fața Curții administrative de județ, care a primit-o la 17 martie 2008, luni următoare. Agenția a declarat ca motive pentru decizia sa că Draupner avea tranzacții legate de SNS, societatea sa subsidiară, că au existat motive speciale de căutare a materialelor la firma de avocatură solicitantă ca doi dintre reprezentanții lui Draupner, dl Jurik și dl Möller, au avut birouri acolo și că riscul de corupție a materialelor este acut având în vedere faptul că, în timpul executării în curs, a devenit evident pentru persoanele implicate care trebuie examinate tranzacțiile și documentele conexe.

Draupner a solicitat ca decizia să fie anulată, referindu-se, printre altele, la privilegiul avocat-client în ceea ce privește reprezentanții săi. Prin hotărârea din 26 martie 2008, hotărârea interimar a fost confirmată de către instanță, care a constatat că confiscarea documentelor în cauză a fost justificată. În plus, instanța a considerat că există un risc substanțial că documentele ar fi reținute, corupte sau distruse în cazul în care acestea ar fi returnate. 19. Draupner și dl Jurik au apelat la Curtea Administrativă de Apel. La 22 august 2008, instanța a interzis apelul lui Draupner și a respins apelul dlui Jurik. Ca în cazul similar privind SNS (a se vedea punctul 16 de mai sus), instanța a luat în considerare faptul că măsurile coercitive au fost deja aplicate și a considerat, prin urmare, că Draupner nu are un interes justificat de a le examina printr-o a doua instanță judiciară.

În ceea ce privește dl Jurik, s-a remarcat că el nu a fost parte la cazul de la instanța de judecată. 20. La 28 ianuarie 2009, Curtea Administrativă Supremă a refuzat concediul de recurs al lui Draupner. 21. Draupner a apelat, de asemenea, împotriva deciziei agenției fiscale din 14 martie 2008 de a efectua un audit. La 18 iunie 2008, Agenția fiscală a respins recursul deoarece, în conformitate cu capitolul 6, secțiunea 2 din Legea privind evaluarea fiscală (Taxeringslagen; 1990:324), nu se impune niciun recurs împotriva unei astfel de decizii. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Administrativă a Județeanului la 11 iulie 2008. 22. La 19 septembrie 2008, Curtea Administrativă de Apel a anulat decizia Agenției Fiscale de a respinge recursul și hotărârea Curții Administrative de Conturi și a remis cazul la Curtea Administrativă de Conturi.

Curtea de apel a constatat că Agenția fiscală nu avea o bază juridică pentru decizia sa; în loc de a respinge recursul lui Draupner, ar fi trebuit să-l fi prezentat Curtea Administrativă a Județenului în vederea hotărârii. 23. După o nouă examinare a cauzei, Curtea de Administrație a Județeanului a respins recursul într-o hotărâre din 3 octombrie 2008, constatând că niciun recurs nu impune o decizie de efectuare a unui audit fiscal și că convenția europeană nu este aplicabilă unei astfel de decizii. În plus, a remarcat că, deși decizia de audit în sine nu implică nici un prejudiciu pentru Draupner, eventualul prejudiciu cauzat de procedura de audit ar putea fi eliminat sau atenuat printr-o cerere de scutire a documentelor de la audit.

O astfel de cerere a fost deja examinată de către instanță (a se vedea punctele 35-43 de mai jos). 24. La 15 ianuarie 2009, Curtea Administrativă de Apel a respins noul recurs al lui Draupner, de acord cu evaluarea instanței inferioare. 25. Prin scrisoarea din 14 martie 2008, zi de căutare a apartamentului și a biroului de drept, și primită de Curtea Administrativă a Județeanului la 17 martie 2008, reclamantul a solicitat ca acele părți ale materialului confiscat și copiat la apartamentul care ar putea avea legătură cu firma de avocatură să fie scutite de audit. Acesta a menționat, în special, hard disk-ul extern și stick-ul de memorie USB. Remarcand faptul că atât SNS cât și Draupner erau clienți ai firmei de avocatură, reclamantul a susținut că materialul pe care l-a căutat a fost scutit este protejat de privilegiul avocat-client.

26. Prin decizia din 26 martie 2008, Curtea de Administrație a Județeanului a respins cererea, constatând că reclamantul nu a avut încadrare în drept în această chestiune. Acesta a remarcat faptul că materialul a fost confiscat de Draupner și, prin urmare, nu se află sub dreptul de dispoziție al reclamantului. 27. Reclamantul a apelat la Curtea Administrativă de Apel, cerând ca toate materialele confiscate și copiate, cu excepția dosarelor cu materiale contabile, să fie scutite. Acesta a solicitat, de asemenea, să se țină o audiere orală cu privire la situația sa juridică în această chestiune. Dl Jurik se alătură recursului reclamantului. 28. La 18 aprilie 2008, Curtea Administrativă de Apel a refuzat cererea de audiere orală, considerând că aceasta nu este necesară.

29. Prin hotărârea din 22 august 2008, Curtea Administrativă de Apel a respins recursul reclamantului și a fost de acord cu instanța de judecată că reclamantul nu are o poziție legală în ceea ce privește scutirea solicitată a documentelor, deoarece măsurile coercitive nu au fost îndreptate împotriva firmei de avocatură. Apelul dlui Jurik a fost respins, deoarece nu a fost parte la cazul de la instanța de judecată. 30. Reclamantul a făcut un recurs suplimentar, declarând, printre altele, că hotărârea interimar inițială a Agenției fiscale din 14 martie 2008 privind Hotărârea Draupner și a Curții de Administrație a Consiliului din 26 martie 2008 de confirmare a acestei decizii a fost adresată firmei de avocatură deoarece au permis o căutare în birourile firmei.

În plus, măsurile coercitive utilizate au dus la confiscarea materialelor care se presupune că au aparținut reclamantului și ar putea conține informații acoperite de privilegiul avocat-client. În cele din urmă, reclamantul a susținut că hard disk-ul extern și stick-ul de memorie USB au fost utilizați de avocatul său asociat, dl Jurik, în activitatea sa pentru firma. 31. La 28 ianuarie 2009, Curtea Administrativă Supremă a refuzat concediul de recurs al reclamantului. 32. În hotărârea Curții de Apel administrative din 18 aprilie 2008 de a nu organiza o audiere orală (a se vedea punctul 28 de mai sus) au participat trei judecători, unul dintre care a fost un membru co-optat (adjungerad ledamot).

De asemenea, a fost funcționară publică la Agenția fiscală, deși formal în absență în timp ce a servit temporar cu instanța de judecată. Agenția fiscală fiind opoziția, reclamantul a contestat imparțialitatea ei și a solicitat dezqualificarea acesteia din acest caz. 33. La 14 mai 2008, Curtea Administrativă de Apel, care a stat într-o formație diferită, a respins obiecția, menționând că membrul cooperat a fost în concediu de la postul ei de la Agenția fiscală. 34. Prin hotărârea din 5 martie 2009, Curtea Administrativă Supremă, care a avut în vedere jurisprudența din Strasbourg, a respins recursul reclamantului, declarând că obiecția nu a fost justificată. Acesta a considerat că problema imparțialității obiective trebuie examinată în funcție de caracterul individual al cazului în cauză.

În acest sens, acesta a remarcat că sarcinile membrilor co-opționați la Agenția fiscală se referă la activități de alt tip decât cele relevante în acest caz și au fost îndeplinite într-o parte diferită a țării. În plus, ea a fost doar una dintre cele trei judecători care au participat la decizia în cauză, care a avut în vedere o cerere de audiere orală. Ea nu a participat la hotărârea cu privire la fondul cazului. 35. Draupner, reprezentat de dl Lindstrand, a solicitat scutirea tuturor materialelor confiscate sau copiate în cursul auditului, în special pentru că conține informații protejate de privilegiul avocat-client care are legătură cu firma de drept reclamant și cu clienții săi. 36. La 16 octombrie 2008, Curtea Administrativă a Județeanului a respins cererea.

Acesta a declarat că Draupner a făcut obiectul unui audit fiscal și că toate documentele electronice sau documentele legate de activitatea societății găsite în sediul său ar trebui să fie considerate aparținând acestuia și eligibile pentru examinarea în cadrul auditului. Curtea a remarcat că înregistrarea societății a fost listată de dl Jurik ca membru al consiliului de administrație și semnatar al Draupnerului. În plus, dovezile disponibile în acest caz au arătat că el este reprezentantul companiei și că apartamentul în care se desfășoară căutarea și confiscarea constituie sediul de afaceri al companiei. Având în vedere că documentele în cauză au fost găsite în acel apartament, ar trebui să fie considerate aparținând Draupnerului, să se ocupe de afacerile sale și, în general, să fie incluse în audit.

În timp ce măsurile coercitive utilizate nu ar putea fi considerate, prin urmare, contravenite Legea privind măsurile coercitive sau a Convenției, întrebarea rămâne dacă există motive pentru a scuti unele sau toate materialele. Remarcand că sarcina dobânzii rezultă din partea auditată, instanța a considerat că societatea nu a demonstrat că documentele sunt acoperite de nicio scutire în temeiul legii. 37. La apelul lui Draupner, Curtea Administrativă de Apel, la 5 martie 2009, a hotărât să anuleze hotărârea Curții Administrative de Conturi și să renunțe la această instanță. Curtea de apel a constatat că instanța inferioară nu a examinat conținutul tuturor documentelor, ceea ce constituie o cerință pentru evaluarea chestiunii de scutire.

38. Curtea Administrativă a Județeanului a îndreptat-o apoi pe Draupner să-și precizeze cererea cu mai multă detaliu, ceea ce a făcut compania. Prin hotărârea din 14 septembrie 2009, instanța a respins cererile societății de audiere orală și de inspecție a apartamentului, dar a acordat o scutire de la examinarea anumitor documente confiscate de către agenția fiscală, deoarece acestea au fost considerate documente private ale dlui Jurik. În plus, Comisia a considerat că dosarele șterse, care nu au fost legibile decât după reconstrucție, nu ar putea fi obiectul unei crize în temeiul Legii privind măsurile coercitive și, prin urmare, nu ar putea fi nici scutite și nici utilizate de Agenția fiscală.

39. Draupner și Agenția Fiscală au făcut apel. Draupner a convenit că 17 din cele 19 dosare deținute la 14 martie 2008 ar putea fi transmise Agenției Fiscale pentru examinare, în urma cărora cererea de scutire se referă la materialul rămas deținut și copiat în acea zi. Agenția fiscală a solicitat să fie autorizată să examineze fișierele de date șterse și reconstruite. 40. La 14 septembrie 2010, Curtea Administrativă de Apel a respins apelul lui Draupner, dar a acordat cea a Agenției Fiscale. Cerințele procedurale ale lui Draupner pentru o audiere orală și o inspecție au fost respinse, dar instanța a organizat o ședință pregătitoare cu părțile pentru a determina procedurile continue în acest caz, în special metoda de examinare a materialului contestat.

Curtea a constatat că, datorită materialelor de date extrem de ample – peste 300.000 de dosare și înregistrări – a fost imposibilă examinarea fiecărui dosar de date, iar Agenția Fiscală a fost însărcinată să înscrie documentele și dosarele considerate ca parte a examinării sale după care Draupner ar avea posibilitatea de a depune o nouă cerere de scutire. Curtea de apel a fost de acord cu evaluările Tribunalului Administrativ al Județeanului că materialul, inclusiv hard disk-ul și memoria USB-ul, au fost confiscate pe sediul de afaceri al lui Draupner, că, în consecință, exista o presupunere că a fost inclusă în audit și eligibilă pentru examinarea Agenției Fiscale și că sarcina dovezilor pentru scutiri a constă în societatea, chiar dacă un nivel modest de probe era suficient.

În ceea ce privește Draupner” 41. La 15 noiembrie 2010, Curtea Administrativă Supremă a refuzat concediul de recurs al lui Draupner. 42. După ce Agenția fiscală a enumerat documentele și dosarele pe care le dorește să le examineze, Draupner a formulat o nouă cerere de scutire a documentelor care a fost parțial aprobată de Curtea Administrativă a Județeanului la 24 noiembrie 2011 în ceea ce privește unele documente considerate de natură privată. Cu toate acestea, nu s-a constatat că niciuna dintre documentele pentru care s-a solicitat scutire nu are un astfel de conținut pe care l-a aplicat privilegiul avocat-client. 43. La 21 februarie 2012, Curtea Administrativă de Apel a susținut hotărârea instanței inferiore.

La 8 mai 2012, Curtea Supremă Administrativă (în prezent Högsta förvaltningsdomstolen) a refuzat concediul de recurs al lui Draupner. 44. Reclamantul și dl Jurik au depus o plângere Ombudsmanului Parlamentar (Justitieombudsmannen) împotriva gestionării cauzei de către Agenția Fiscală, Curtea Administrativă a Județenului și Curtea Administrativă de Apel și a evaluărilor efectuate de aceste cazuri. La 11 decembrie 2008, Ombudsmanul nu a găsit niciun motiv pentru a lua măsuri. 45. Reclamantul a solicitat, de asemenea, o reluare a hotărârii Curții Supreme de Administrație din 28 ianuarie 2009 de a nu acorda permisiunea de recurs în cazul în care reclamantul a solicitat scutirea documentelor. Această cerere a fost respinsă de Curtea Supremă Administrativă la 20 septembrie 2010. 46. Auditurile privind SNS și Draupner au fost în cele din urmă întrerupte și nu au fost luate decizii fiscale pe baza auditurilor.

Toate documentele au fost returnate la Draupner. Ca și SNS, Draupner a fost lichidat de atunci.

6. From 20 January 2006 onwards the Tax Agency (Skatteverket) conducted audits of value-added tax, employers’ social security contributions (arbetsgivaravgifter) and income tax at the three Swedish companies Ergonia Sweden AB, SNS-LAN Trading AB (“SNS”) and Mouse Trapper Nordic AB. The audit covered the period June 2001 – June 2005. On 4 March 2008 the Tax Agency applied to the County Administrative Court (länsrätten) in Stockholm for permission to take coercive measures in respect of SNS under section 8 of the Act on Special Coercive Measures in Taxation Procedures (Lagen om särskilda tvångsåtgärder i beskattningsförfarandet, 1994:466 – hereafter “the Coercive Measures Act”), in particular the search and seizure of certain documents and other material.

7. The Tax Agency’s application contained detailed information on what it had been able to establish in regard to the above-mentioned companies during the audits. The Agency stated that it suspected that significant amounts of money had been withheld from Swedish taxation through irregular transactions between SNS and a Swiss company. According to the Agency, the latter company had been established solely in order to evade taxes on some of the business profits in the above-mentioned Swedish companies. While it was considered highly likely that the persons owning or having a decisive influence in the Swedish companies, including a Mr Toivo Jurik, were also running the Swiss company, it had proved impossible to obtain information on ownership and control of the latter company from the persons involved, who claimed that they had no knowledge of these matters.

After Mr Jurik had been shown an extract of the Swiss company register, where he was listed as an executive, he had admitted that he and another person involved in the Swedish companies had been present at the establishment of the Swiss company but that he was listed as an executive only for formal reasons. The other person mentioned had since stated that he would not assist the Tax Agency any further in the audit. The Agency therefore considered that it could not continue to investigate the ownership issue and the accuracy of certain business costs unless it obtained access to documents that showed the Swiss company’s relationship to the Swedish companies and their owners and leaders as well as the Swiss company’s role in the business activities.

In the Agency’s view, there were no alternative means of review. 8. Not considering it appropriate to order SNS to provide the required documents, the Tax Agency further requested that the application for coercive measures should not be communicated to the company and that it should not be notified of the court’s decision before the measures had been undertaken, as there was a risk that the documents to be searched and seized could be withheld or destroyed. 9. As SNS had recently been liquidated and had not had its own business premises, the requested search should be made at two addresses connected to Mr Jurik, who had been responsible for the bookkeeping in all three audited companies and was also representing SNS in its contacts with the Tax Agency, and therefore could be expected to be in possession of the required documentation.

Thus, the search should start at the registered premises of the parent company, Draupner Universal AB (“Draupner”), at the address P.O. Hallmans gata 15, Stockholm. This was a flat which, in addition to being owned by Draupner and serving as its registered address, was rented by Mr Jurik and used as a pied-à-terre. Draupner was owned by Mr Jurik’s children but was represented and run by Mr Jurik himself. If the necessary documents were not found at the first address, the search should continue at the office of Mr Jurik at the applicant law firm (whose name at the time was Hagenfeldt Advokatbyrå AB), at the address Döbelnsgatan 15, Stockholm. 10. By a judgment of 10 March 2008 the County Administrative Court granted the Tax Agency’s application and ordered that the judgment was immediately enforceable.

Agreeing with the Tax Agency, the court considered that there was a substantial risk that documents could be withheld, corrupted or destroyed and that, having regard to Mr Jurik’s connection with SNS and the two addresses in question, there was good reason to assume that the documents relevant to the audit of SNS were to be found at those addresses. While a search and seizure undertaken at a location different from the audited party’s business premises involved a particular encroachment on rights of integrity, the court found that, in the case at hand, the importance of the measures outweighed the intrusion caused. 11. The search of the two designated premises took place on 14 March 2008 and was conducted by officials of the Enforcement Authority (kronofogdemyndigheten) in Stockholm and several auditors of the Tax Agency.

The flat was searched first. Present were Mr Carl Lindstrand, a lawyer of the applicant law firm, representing Mr Jurik (who was at the time in Switzerland), and – towards the end of the search – Mr Roland Möller, who, as an associate of the law firm, had been the liquidator of SNS and who was also the designated person to be served writs on behalf of Draupner in Sweden. According to the minutes of the proceedings, drawn up by one of the officers of the Enforcement Authority, the persons present were reminded of the possibility to request exemption of documents. 12. During the search of the flat, material of interest that belonged to Draupner was found. Since Draupner had been involved in transactions connected with the activities of SNS, a decision to audit the company was taken on site by the audit manager of the Tax Agency.

She also took an interim decision to use coercive measures against Draupner, in accordance with section 15 of the Coercive Measures Act. It was decided to search for and seize material relating to the audit of Draupner both at the flat and at the applicant law firm. In the latter respect, the decision referred to the fact that not only Mr Jurik but also Mr Möller had offices there. 13. The need for an immediate decision and enforcement was explained by the substantial risk of corruption of material. The decision referred to sections 7-9 of the Coercive Measures Act and to the County Administrative Court’s judgment of 10 March 2008. 14. At the flat 19 files with accounting material, an external hard disk drive and a torn document were seized and the hard disk drive of a computer as well as a USB memory stick were copied (mirrored).

This was specified in a report drawn up and submitted to the parties concerned the same day by the Enforcement Authority. 15. The premises of the applicant law firm – that is, the offices of Mr Jurik and Mr Möller – were searched thereafter, again in the presence of Mr Lindstrand and Mr Möller. Attending was also a legal representative whom the applicant had appointed. The issue of possible exemption of documents was discussed and the representative was given a list of the officers attending. Cupboards, shelves and computers in the two offices were searched and a safe was opened by Mr Möller, all monitored by the applicant’s representative. However, no material of relevance was found on the premises.

At the end of the proceedings, the applicant’s representative requested that the external hard disk drive and the USB memory stick – seized and copied, respectively, at the flat – be exempted from the audit. 16. The applicant and SNS appealed against the County Administrative Court’s judgment of 10 March 2008. On 7 April 2008 the Administrative Court of Appeal (kammarrätten) in Stockholm dismissed the applicant’s appeal and struck out the case in so far as it concerned SNS. In regard to the applicant, it stated that, while the appealed judgment did indeed allow the use of coercive measures on the premises of the applicant law firm, the reason for this was not that the law firm was the subject of the measures but that it could be assumed that documents relevant to the audit of SNS would be found there.

In these circumstances, the appellate court concluded that the applicant was not affected by the appealed judgment in such a way that it was entitled to appeal against it. With respect to SNS, the court considered that, as the coercive measures had already been enforced, it did not have a justified interest in having them examined by a second judicial instance. 17. By a decision of 19 June 2008 the Supreme Administrative Court (Regeringsrätten) refused the applicant and SNS leave to appeal. On 3 July 2008 the court dismissed an appeal in the same matter lodged by Mr Jurik, noting that he had not previously been a party to the case and could not therefore join the proceedings at the level of the Supreme Administrative Court.

18. The Tax Agency’s interim decision of 14 March 2008 to use coercive measures against Draupner was referred to the County Administrative Court, which received it on 17 March 2008, the following Monday. The Agency stated as reasons for its decision that Draupner had had transactions connected to SNS, its subsidiary company, that there had been special reasons to search for material at the applicant law firm as two of Draupner’s representatives, Mr Jurik and Mr Möller, had offices there and that the risk of corruption of material was acute in view of the fact that, during the ongoing enforcement, it had become apparent to persons involved which transactions and connected documents were to be examined.

Draupner requested that the decision be quashed, referring, inter alia, to attorney-client privilege pertaining to its representatives. By a judgment of 26 March 2008 the interim decision was confirmed by the court, which found that the seizure of the documents at issue had been justified. The court further considered that there was a substantial risk that the documents would be withheld, corrupted or destroyed if they were returned. 19. Draupner and Mr Jurik appealed to the Administrative Court of Appeal. On 22 August 2008 the court struck out Draupner’s appeal and dismissed that of Mr Jurik. As in the similar case concerning SNS (see paragraph 16 above), the court took into account that the coercive measures had already been enforced and considered therefore that Draupner did not have a justified interest in having them examined by a second judicial instance.

In regard to Mr Jurik, it was noted that he had not been a party to the case at the lower court. 20. On 28 January 2009 the Supreme Administrative Court refused Draupner leave to appeal. 21. Draupner also appealed against the Tax Agency’s decision of 14 March 2008 to conduct an audit. On 18 June 2008 the Tax Agency dismissed the appeal because, in accordance with Chapter 6, section 2 of the Tax Assessment Act (Taxeringslagen; 1990:324), no appeal lay against such a decision. This determination was upheld by the County Administrative Court on 11 July 2008. 22. On 19 September 2008 the Administrative Court of Appeal quashed the Tax Agency’s decision to dismiss the appeal and the County Administrative Court’s judgment and referred the case back to the County Administrative Court.

The appellate court found that the Tax Agency had lacked a legal basis for its decision; instead of dismissing Draupner’s appeal, it should have submitted it to the County Administrative Court for determination. 23. After a new examination of the case, the County Administrative Court dismissed the appeal in a decision of 3 October 2008, finding that no appeal lay against a decision to conduct a tax audit and that the European Convention was not applicable to such a decision. In addition, it noted that, while the audit decision itself did not involve any harm to Draupner, possible detriment caused by the audit procedure could be removed or mitigated through a request for the exemption of documents from the audit.

Such a request was at the time already under examination by the court (see paragraphs 35-43 below). 24. On 15 January 2009 the Administrative Court of Appeal rejected Draupner’s further appeal, agreeing with the lower court’s assessment. 25. By a letter dated 14 March 2008, the day of the search of the flat and the law office, and received by the County Administrative Court on 17 March 2008, the applicant requested that those parts of the material seized and copied at the flat that could concern the law firm be exempted from the audit. It mentioned, in particular, the external hard disk drive and the USB memory stick. Noting that both SNS and Draupner were clients of the law firm, the applicant argued that the material it sought to have exempted was protected by attorney-client privilege.

26. By a decision of 26 March 2008 the County Administrative Court dismissed the request, finding that the applicant lacked legal standing in the matter. It noted that the material had been seized from Draupner and was therefore not under the applicant’s right of disposition. 27. The applicant appealed to the Administrative Court of Appeal, demanding that all seized and copied material except for the files with accounting material be exempted. It also requested that an oral hearing be held on the question of its legal standing in the matter. Mr Jurik joined the applicant’s appeal. 28. On 18 April 2008 the Administrative Court of Appeal refused the request for an oral hearing, finding it unnecessary.

29. By a judgment of 22 August 2008 the Administrative Court of Appeal rejected the applicant’s appeal and agreed with the lower court that the applicant did not have legal standing concerning the requested exemption of documents, as the coercive measures had not been directed against the law firm. Mr Jurik’s appeal was dismissed, as he had not been a party to the case at the lower court. 30. The applicant made a further appeal, stating, among other things, that the Tax Agency’s original interim decision of 14 March 2008 concerning Draupner and the County Administrative Court’s judgment of 26 March 2008 confirming that decision had been directed against the law firm because they allowed a search in the firm’s offices.

Moreover, the coercive measures employed had led to the seizure of material which allegedly belonged to the applicant and could contain information covered by attorney-client privilege. In the latter respect, the applicant claimed that the external hard disk drive and the USB memory stick had been used by its associate lawyer Mr Jurik in his work for the firm. 31. On 28 January 2009 the Supreme Administrative Court refused the applicant leave to appeal. 32. In the decision of the Administrative Court of Appeal of 18 April 2008 not to hold an oral hearing (see paragraph 28 above) three judges participated, one of whom was a co-opted member (adjungerad ledamot). She was also a civil servant at the Tax Agency, albeit formally on leave of absence while temporarily serving with the court.

The Tax Agency being the opposing party, the applicant challenged her impartiality and called for her disqualification from the case. 33. On 14 May 2008 the Administrative Court of Appeal, sitting in a different formation, rejected the objection, noting that the co-opted member was on leave from her post at the Tax Agency. 34. By a judgment of 5 March 2009 the Supreme Administrative Court, which had regard to Strasbourg case-law, rejected the applicant’s appeal, declaring that the objection had not been justified. It considered that the issue of objective impartiality had to be examined in light of the individual character of the case at hand. In this respect, it noted that the co-opted member’s tasks at the Tax Agency had concerned activities of a different type than those relevant in the case and had been performed in a different part of the country.

Furthermore, she was only one of three judges participating in the decision in question, which had concerned a request for an oral hearing. She had not participated in the judgment on the merits of the case. 35. Draupner, represented by Mr Lindstrand, requested that all material seized or copied during the audit be exempted, in particular because it contained information protected by attorney-client privilege pertaining to the applicant law firm and its clients. 36. On 16 October 2008 the County Administrative Court rejected the request. It stated that Draupner was the subject of a tax audit and that all electronic or paper documents linked to the company’s business found on its premises should be considered as belonging to it and being eligible for examination in the audit.

The court noted that the company register listed Mr Jurik as a board member and signatory of Draupner. Furthermore, the available evidence in the case showed that he was the representative of the company and that the flat where the search and seizure had taken place constituted the company’s business premises. As the documents at issue had been found at that flat, they should be considered to belong to Draupner, concern its business and, as a rule, be included in the audit. While the coercive measures used could not therefore be considered to have contravened the Coercive Measures Act or the Convention, the question remained whether there were reasons to exempt some or all of the material. Noting that the burden of proof rested with the audited party, the court considered that the company had not demonstrated that the documents were covered by any of the exemptions under the Act.

37. Upon Draupner’s appeal, the Administrative Court of Appeal, on 5 March 2009, decided to quash the County Administrative Court’s judgment and refer the case back to that court. The appellate court found that the lower court had not examined the contents of all the documents, which was a requirement for the assessment of the question of exemption. 38. The County Administrative Court then directed Draupner to specify its request in greater detail, which the company did. By a judgment of 14 September 2009 the court rejected the company’s requests for an oral hearing and an inspection of the flat but granted that a few seized documents be exempted from examination by the Tax Agency, as they were considered to be Mr Jurik’s private documents.

It further considered that deleted files, which were readable only after reconstruction, could not be the object of a seizure under the Coercive Measures Act and could therefore neither be exempted nor used by the Tax Agency. 39. Draupner and the Tax Agency appealed. Draupner agreed that 17 of the 19 files seized on 14 March 2008 could be handed over to the Tax Agency for examination, following which the request for exemption concerned the remaining material seized and copied on that day. The Tax Agency requested that it be allowed to examine deleted and reconstructed data files. 40. On 14 September 2010 the Administrative Court of Appeal rejected Draupner’s appeal, but granted that of the Tax Agency.

Draupner’s procedural requests for an oral hearing and an inspection were rejected, but the court held a preparatory meeting with the parties to determine the continued proceedings in the case, notably the method for examining the disputed material. The court found that, due to the extremely extensive data material – more than 300,000 files and entries –, it was impossible to examine each and every data file, and the Tax Agency was therefore instructed to list the documents and files it considered as part of its examination after which Draupner would have an opportunity to lodge a new request for exemption.

The appellate court agreed with the County Administrative Court’s assessments that the material, including the hard disk drive and the USB memory stick, had been seized on Draupner’s business premises, that there was, accordingly, a presumption that it was included in the audit and eligible for the Tax Agency’s examination and that the burden of proof for exemptions rested with the company, even though a modest level of evidence was sufficient. With regard to Draupner’ 41. On 15 November 2010 the Supreme Administrative Court refused Draupner leave to appeal. 42. After the Tax Agency had listed the documents and files it wished to examine, Draupner made a new application for exemption of documents which was partially approved by the County Administrative Court on 24 November 2011 in regard to some documents which were considered to be of a private nature.

However, none of the documents for which exemption had been requested were found to have such content that attorney-client privilege applied. 43. On 21 February 2012 the Administrative Court of Appeal upheld the lower court’s judgment. On 8 May 2012 the Supreme Administrative Court (now Högsta förvaltningsdomstolen) refused Draupner leave to appeal. 44. The applicant and Mr Jurik made a complaint to the Parliamentary Ombudsman (Justitieombudsmannen) against the handling of the case by the Tax Agency, the County Administrative Court and the Administrative Court of Appeal and assessments made by these instances. On 11 December 2008 the Ombudsman found no reason to take action. 45. The applicant also petitioned for a re-opening of the Supreme Administrative Court’s decision of 28 January 2009 not to grant leave to appeal in the case concerning the applicant’s request for exemption of documents.

This petition was rejected by the Supreme Administrative Court on 20 September 2010. 46. The audits concerning SNS and Draupner were eventually discontinued and no taxation decisions were taken on the basis of the audits. All documents were returned to Draupner. Like SNS, Draupner has since been liquidated.