CASE OF LINDSTRAND PARTNERS ADVOKATBYRÅ AB v. SWEDEN

Începând cu 20 ianuarie 2006, Agenția Fiscală (Skatteverket) a efectuat audituri privind impozitul pe valoarea adăugată, contribuțiile de securitate socială angajatorilor (arbetsgivaravdoner) și impozitul pe venit la cele trei societăți suedeze Ergonia AB, SNS-LAN Trading AB (“SNS”) și Mouse Trapper Nordic AB. Auditul a acoperit perioada iunie 2001 – iunie 2005. La 4 martie 2008, Agenția fiscală a solicitat Curtei Administrative de Stat (länsrätten) la Stockholm pentru a adopta măsuri coercitive în ceea ce privește SNS în temeiul articolului 8 din Actul privind măsurile coercitive speciale în procedurile de impozitare (Lagen om särskilda tvångsåtgärder i beskattningsförfarandet, 1994:466 – în continuare „Legea privind măsurile coercitive”), în special căutarea și confiscarea anumitor documente și alte materiale. Cererea Agenției Fiscale a conținut informații detaliate cu privire la ceea ce a fost în măsură să stabilească în ceea ce privește societățile menționate mai sus în cursul auditurilor. Agenția a declarat că a suspectat că sumele semnificative de bani au fost respinse de impozitare suedeză prin tranzacții neregulate între SNS și o societate elvețiană. Potrivit agenției, această ultimă societate a fost înființată numai pentru a evada impozitele pe unele dintre profiturile comerciale din societățile suedeze menționate mai sus. Deși s-a considerat foarte probabil ca persoanele care dețin sau au o influență decisivă în societățile suedeze, inclusiv un dl Toivo Jurik, să conducă, de asemenea, compania elvețiană, s-a dovedit imposibil să obțină informații cu privire la proprietatea și controlul acesteia din partea persoanelor implicate, care au afirmat că nu au avut cunoștințe despre aceste chestiuni. După ce dl Jurik a fost arătat un extras al registrului societății elvețiene, în cazul în care el a fost înscris ca un executiv, el a recunoscut că el și o altă persoană implicată în societățile suedeze au fost prezente la înființarea companiei elvețiene, dar că el a fost înscris ca un executiv numai pentru motive formale. Celălalt persoană menționată de atunci a declarat că nu va mai fi asistent al Agenției Fiscale în cadrul auditului. Prin urmare, Agenția a considerat că nu ar putea continua să examineze problema proprietății și exactitatea anumitor costuri de afaceri, cu excepția cazului în care a obținut acces la documente care arătau relația societății elvețiene cu societățile suedeze și cu proprietarii și liderii acestora, precum și rolul societății elvețiene în activitățile de afaceri. În opinia agenției, nu existau alte mijloace de revizuire. Nu consideră că este necesar să se ordone SNS să furnizeze documentele necesare, Agenția fiscală a solicitat în continuare ca cererea de măsuri coercitive să nu fie comunicată societății și că nu ar trebui notificată hotărârea instanței înainte de a fi luate măsurile, deoarece există un risc ca documentele care urmează să fie căutate și confiscate să poată fi reținute sau distruse. Întrucât SNS a fost recent lichidat și nu a avut propriile sale sedii de afaceri, cererea solicitată ar trebui efectuată la două adrese legate de dl Jurik, care a fost responsabil pentru contabilizarea în toate cele trei societăți auditate și reprezenta, de asemenea, SNS în contactele sale cu agenția fiscală și, prin urmare, ar putea fi așteptat să fie în posesia documentelor necesare. Astfel, căutarea ar trebui să înceapă la sediile înregistrate ale societății-mamă, Draupner Universal AB („Draupner”), la adresa P.O. Hallmans gata 15, Stockholm. Acesta a fost un apartament care, în plus față de a fi deținut de Draupner și care servește ca adresă înregistrată, a fost închiriat de dl Jurik și folosit ca pied-à-terre. Draupner a fost deținut de copiii dlui Jurik, dar a fost reprezentat și condus de dl Jurik însuși. În cazul în care documentele necesare nu au fost găsite la prima adresă, căutarea ar trebui să continue la biroul dlui Jurik la firma de avocatură a reclamantului (al cărui nume era Hagenfeldt Advokatbyrå AB), la adresa Döbelnsgatan 15, Stockholm. 10. Prin hotărârea din 10 martie 2008, Curtea de Administrație a Județeanului a acordat cererea Agenției Fiscale și a ordonat ca hotărârea să fie imediat executabilă. În conformitate cu Agenția fiscală, instanța a considerat că există un risc substanțial că documentele ar putea fi reținute, corupte sau distruse și că, având în vedere legătura dlui Jurik cu SNS și cele două adrese în cauză, au existat motive bune pentru a presupune că documentele relevante pentru auditul SNS au fost găsite la aceste adrese. În timp ce o căutare și o criză întreprinsă într-o locație diferită de sediul comercial al partidului auditat implică o amenințare deosebită a drepturilor de integritate, instanța a constatat că, în cazul în care se află, importanța măsurilor depășește intruzia cauzată. 11. Căutarea celor două sedii desemnate a avut loc la 14 martie 2008 și a fost condusă de funcționari ai Autorității de aplicare a măsurilor (kronofogdemyndigheten) la Stockholm și de mai mulți auditori ai agenției fiscale. Apartamentul a fost căutat mai întâi. Prezentul a fost dl Carl Lindstrand, avocat al societății de avocatură solicitantă, reprezentând dl Jurik (care era la momentul respectiv în Elveția), și – spre sfârșitul căutării – dl Roland Möller, care, ca asociat al firmei de avocatură, a fost lichidator al SNS și care era și persoana desemnată care trebuia servită în numele Draupner în Suedia. Potrivit procesului-verbal al procedurii, elaborat de unul dintre ofițerii Autorității de Justiție, persoanele prezente au fost amintite de posibilitatea de a solicita scutirea documentelor. 12. În timpul căutării apartamentului, au fost găsite materiale de interes ale lui Draupner. Deoarece Draupner a fost implicat în tranzacții legate de activitățile SNS, o decizie de audit a societății a fost luată pe site de către directorul auditului agenției fiscale. De asemenea, ea a luat o decizie intermediară de a utiliza măsuri coercitive împotriva Draupner, în conformitate cu art. 15 din Legea privind măsurile coercitive. S-a hotărât să caute și să utilizeze materiale legate de auditul lui Draupner atât la apartament, cât și la firma de avocatură a reclamantului. În acest sens, decizia a făcut referire la faptul că nu numai dl Jurik, ci și dl Möller, au avut birouri acolo. 13. Nevoia unei decizii imediate și a aplicării a fost explicată de riscul substanțial de corupție a materialelor. Decizia se referă la articolele 7-9 din Legea privind măsurile coercitive și la hotărârea Curții administrative de judecată din 10 martie 2008. 14. La fișiere plat 19 cu material de contabilitate, un disc hard extern și un document rupt au fost confiscate și hard disk-ul unui calculator, precum și un stick de memorie USB au fost copiate (mirrored). Acest lucru a fost specificat într-un raport elaborat și prezentat părților în cauză în aceeași zi de către Autoritatea de punere în aplicare. 15. Instituțiile firmei de avocatură solicitanți – adică birourile dlui Jurik și dlui Möller – au fost căutate după aceea, din nou în prezența dlui Lindstrand și a dlui Möller. Asistarea a fost, de asemenea, un reprezentant juridic pe care reclamantul l-a desemnat. A fost discutată problema eventualei scutiri a documentelor, iar reprezentantul a primit o listă a ofițerilor care au participat. În cele două birouri au fost căutate panouri, rafturi și calculatoare, iar dl Möller a deschis un seif, monitorizat de reprezentantul reclamantului. Cu toate acestea, nu s-a găsit niciun material de relevanță în sediul. La sfârșitul procedurii, reprezentantul reclamantului a solicitat scutirea de la audit a dispozitivului hard disk extern și a stickului de memorie USB – confiscat și copiat, respectiv, la apartamentul. 16. Reclamantul și SNS au apelat împotriva hotărârii Curții administrative de judecată din 10 martie 2008. La 7 aprilie 2008, Curtea Administrativă de Apel (kammarrätten) din Stockholm a respins recursul reclamantului și a anulat cazul în ceea ce privește SNS. În ceea ce privește reclamantul, acesta a afirmat că, deși hotărârea apelată permite într-adevăr utilizarea de măsuri coercitive în sediul firmei de avocatură solicitante, motivul nu a fost că firma de avocatură face obiectul măsurilor, dar că se poate presupune că documentele relevante pentru auditul SNS vor fi găsite acolo. În aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că reclamantul nu a fost afectat de hotărârea apelată astfel încât să aibă dreptul de a face apel împotriva acesteia. În ceea ce privește SNS, instanța a considerat că, pe măsură ce măsurile coercitive au fost deja aplicate, aceasta nu are un interes justificat de a le examina printr-o a doua instanță judiciară. 17. Prin decizia din 19 iunie 2008, Curtea Supremă de Administrație (Regeringsrätten) a refuzat reclamantul și permisul SNS de recurs. La 3 iulie 2008, instanța a respins un recurs în aceeași chestiune depusă de dl Jurik, menționând că el nu a fost anterior parte la caz și nu a putut, prin urmare, să se alăture procedurii la nivelul Curții Supreme de Administrație. 18. Hotărârea intermediară a Agenției fiscale din 14 martie 2008 de a utiliza măsuri coercitive împotriva Draupner a fost depusă în fața Curții administrative de județ, care a primit-o la 17 martie 2008, luni următoare. Agenția a declarat ca motive pentru decizia sa că Draupner avea tranzacții legate de SNS, societatea sa subsidiară, că au existat motive speciale de căutare a materialelor la firma de avocatură solicitantă ca doi dintre reprezentanții lui Draupner, dl Jurik și dl Möller, au avut birouri acolo și că riscul de corupție a materialelor este acut având în vedere faptul că, în timpul executării în curs, a devenit evident pentru persoanele implicate care trebuie examinate tranzacțiile și documentele conexe. Draupner a solicitat ca decizia să fie anulată, referindu-se, printre altele, la privilegiul avocat-client în ceea ce privește reprezentanții săi. Prin hotărârea din 26 martie 2008, hotărârea interimar a fost confirmată de către instanță, care a constatat că confiscarea documentelor în cauză a fost justificată. În plus, instanța a considerat că există un risc substanțial că documentele ar fi reținute, corupte sau distruse în cazul în care acestea ar fi returnate. 19. Draupner și dl Jurik au apelat la Curtea Administrativă de Apel. La 22 august 2008, instanța a interzis apelul lui Draupner și a respins apelul dlui Jurik. Ca în cazul similar privind SNS (a se vedea punctul 16 de mai sus), instanța a luat în considerare faptul că măsurile coercitive au fost deja aplicate și a considerat, prin urmare, că Draupner nu are un interes justificat de a le examina printr-o a doua instanță judiciară. În ceea ce privește dl Jurik, s-a remarcat că el nu a fost parte la cazul de la instanța de judecată. 20. La 28 ianuarie 2009, Curtea Administrativă Supremă a refuzat concediul de recurs al lui Draupner. 21. Draupner a apelat, de asemenea, împotriva deciziei agenției fiscale din 14 martie 2008 de a efectua un audit. La 18 iunie 2008, Agenția fiscală a respins recursul deoarece, în conformitate cu capitolul 6, secțiunea 2 din Legea privind evaluarea fiscală (Taxeringslagen; 1990:324), nu se impune niciun recurs împotriva unei astfel de decizii. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Administrativă a Județeanului la 11 iulie 2008. 22. La 19 septembrie 2008, Curtea Administrativă de Apel a anulat decizia Agenției Fiscale de a respinge recursul și hotărârea Curții Administrative de Conturi și a remis cazul la Curtea Administrativă de Conturi. Curtea de apel a constatat că Agenția fiscală nu avea o bază juridică pentru decizia sa; în loc de a respinge recursul lui Draupner, ar fi trebuit să-l fi prezentat Curtea Administrativă a Județenului în vederea hotărârii. 23. După o nouă examinare a cauzei, Curtea de Administrație a Județeanului a respins recursul într-o hotărâre din 3 octombrie 2008, constatând că niciun recurs nu impune o decizie de efectuare a unui audit fiscal și că convenția europeană nu este aplicabilă unei astfel de decizii. În plus, a remarcat că, deși decizia de audit în sine nu implică nici un prejudiciu pentru Draupner, eventualul prejudiciu cauzat de procedura de audit ar putea fi eliminat sau atenuat printr-o cerere de scutire a documentelor de la audit. O astfel de cerere a fost deja examinată de către instanță (a se vedea punctele 35-43 de mai jos). 24. La 15 ianuarie 2009, Curtea Administrativă de Apel a respins noul recurs al lui Draupner, de acord cu evaluarea instanței inferioare. 25. Prin scrisoarea din 14 martie 2008, zi de căutare a apartamentului și a biroului de drept, și primită de Curtea Administrativă a Județeanului la 17 martie 2008, reclamantul a solicitat ca acele părți ale materialului confiscat și copiat la apartamentul care ar putea avea legătură cu firma de avocatură să fie scutite de audit. Acesta a menționat, în special, hard disk-ul extern și stick-ul de memorie USB. Remarcand faptul că atât SNS cât și Draupner erau clienți ai firmei de avocatură, reclamantul a susținut că materialul pe care l-a căutat a fost scutit este protejat de privilegiul avocat-client. 26. Prin decizia din 26 martie 2008, Curtea de Administrație a Județeanului a respins cererea, constatând că reclamantul nu a avut încadrare în drept în această chestiune. Acesta a remarcat faptul că materialul a fost confiscat de Draupner și, prin urmare, nu se află sub dreptul de dispoziție al reclamantului. 27. Reclamantul a apelat la Curtea Administrativă de Apel, cerând ca toate materialele confiscate și copiate, cu excepția dosarelor cu materiale contabile, să fie scutite. Acesta a solicitat, de asemenea, să se țină o audiere orală cu privire la situația sa juridică în această chestiune. Dl Jurik se alătură recursului reclamantului. 28. La 18 aprilie 2008, Curtea Administrativă de Apel a refuzat cererea de audiere orală, considerând că aceasta nu este necesară. 29. Prin hotărârea din 22 august 2008, Curtea Administrativă de Apel a respins recursul reclamantului și a fost de acord cu instanța de judecată că reclamantul nu are o poziție legală în ceea ce privește scutirea solicitată a documentelor, deoarece măsurile coercitive nu au fost îndreptate împotriva firmei de avocatură. Apelul dlui Jurik a fost respins, deoarece nu a fost parte la cazul de la instanța de judecată. 30. Reclamantul a făcut un recurs suplimentar, declarând, printre altele, că hotărârea interimar inițială a Agenției fiscale din 14 martie 2008 privind Hotărârea Draupner și a Curții de Administrație a Consiliului din 26 martie 2008 de confirmare a acestei decizii a fost adresată firmei de avocatură deoarece au permis o căutare în birourile firmei. În plus, măsurile coercitive utilizate au dus la confiscarea materialelor care se presupune că au aparținut reclamantului și ar putea conține informații acoperite de privilegiul avocat-client. În cele din urmă, reclamantul a susținut că hard disk-ul extern și stick-ul de memorie USB au fost utilizați de avocatul său asociat, dl Jurik, în activitatea sa pentru firma. 31. La 28 ianuarie 2009, Curtea Administrativă Supremă a refuzat concediul de recurs al reclamantului. 32. În hotărârea Curții de Apel administrative din 18 aprilie 2008 de a nu organiza o audiere orală (a se vedea punctul 28 de mai sus) au participat trei judecători, unul dintre care a fost un membru co-optat (adjungerad ledamot). De asemenea, a fost funcționară publică la Agenția fiscală, deși formal în absență în timp ce a servit temporar cu instanța de judecată. Agenția fiscală fiind opoziția, reclamantul a contestat imparțialitatea ei și a solicitat dezqualificarea acesteia din acest caz. 33. La 14 mai 2008, Curtea Administrativă de Apel, care a stat într-o formație diferită, a respins obiecția, menționând că membrul cooperat a fost în concediu de la postul ei de la Agenția fiscală. 34. Prin hotărârea din 5 martie 2009, Curtea Administrativă Supremă, care a avut în vedere jurisprudența din Strasbourg, a respins recursul reclamantului, declarând că obiecția nu a fost justificată. Acesta a considerat că problema imparțialității obiective trebuie examinată în funcție de caracterul individual al cazului în cauză. În acest sens, acesta a remarcat că sarcinile membrilor co-opționați la Agenția fiscală se referă la activități de alt tip decât cele relevante în acest caz și au fost îndeplinite într-o parte diferită a țării. În plus, ea a fost doar una dintre cele trei judecători care au participat la decizia în cauză, care a avut în vedere o cerere de audiere orală. Ea nu a participat la hotărârea cu privire la fondul cazului. 35. Draupner, reprezentat de dl Lindstrand, a solicitat scutirea tuturor materialelor confiscate sau copiate în cursul auditului, în special pentru că conține informații protejate de privilegiul avocat-client care are legătură cu firma de drept reclamant și cu clienții săi. 36. La 16 octombrie 2008, Curtea Administrativă a Județeanului a respins cererea. Acesta a declarat că Draupner a făcut obiectul unui audit fiscal și că toate documentele electronice sau documentele legate de activitatea societății găsite în sediul său ar trebui să fie considerate aparținând acestuia și eligibile pentru examinarea în cadrul auditului. Curtea a remarcat că înregistrarea societății a fost listată de dl Jurik ca membru al consiliului de administrație și semnatar al Draupnerului. În plus, dovezile disponibile în acest caz au arătat că el este reprezentantul companiei și că apartamentul în care se desfășoară căutarea și confiscarea constituie sediul de afaceri al companiei. Având în vedere că documentele în cauză au fost găsite în acel apartament, ar trebui să fie considerate aparținând Draupnerului, să se ocupe de afacerile sale și, în general, să fie incluse în audit. În timp ce măsurile coercitive utilizate nu ar putea fi considerate, prin urmare, contravenite Legea privind măsurile coercitive sau a Convenției, întrebarea rămâne dacă există motive pentru a scuti unele sau toate materialele. Remarcand că sarcina dobânzii rezultă din partea auditată, instanța a considerat că societatea nu a demonstrat că documentele sunt acoperite de nicio scutire în temeiul legii. 37. La apelul lui Draupner, Curtea Administrativă de Apel, la 5 martie 2009, a hotărât să anuleze hotărârea Curții Administrative de Conturi și să renunțe la această instanță. Curtea de apel a constatat că instanța inferioară nu a examinat conținutul tuturor documentelor, ceea ce constituie o cerință pentru evaluarea chestiunii de scutire. 38. Curtea Administrativă a Județeanului a îndreptat-o apoi pe Draupner să-și precizeze cererea cu mai multă detaliu, ceea ce a făcut compania. Prin hotărârea din 14 septembrie 2009, instanța a respins cererile societății de audiere orală și de inspecție a apartamentului, dar a acordat o scutire de la examinarea anumitor documente confiscate de către agenția fiscală, deoarece acestea au fost considerate documente private ale dlui Jurik. În plus, Comisia a considerat că dosarele șterse, care nu au fost legibile decât după reconstrucție, nu ar putea fi obiectul unei crize în temeiul Legii privind măsurile coercitive și, prin urmare, nu ar putea fi nici scutite și nici utilizate de Agenția fiscală. 39. Draupner și Agenția Fiscală au făcut apel. Draupner a convenit că 17 din cele 19 dosare deținute la 14 martie 2008 ar putea fi transmise Agenției Fiscale pentru examinare, în urma cărora cererea de scutire se referă la materialul rămas deținut și copiat în acea zi. Agenția fiscală a solicitat să fie autorizată să examineze fișierele de date șterse și reconstruite. 40. La 14 septembrie 2010, Curtea Administrativă de Apel a respins apelul lui Draupner, dar a acordat cea a Agenției Fiscale. Cerințele procedurale ale lui Draupner pentru o audiere orală și o inspecție au fost respinse, dar instanța a organizat o ședință pregătitoare cu părțile pentru a determina procedurile continue în acest caz, în special metoda de examinare a materialului contestat. Curtea a constatat că, datorită materialelor de date extrem de ample – peste 300.000 de dosare și înregistrări – a fost imposibilă examinarea fiecărui dosar de date, iar Agenția Fiscală a fost însărcinată să înscrie documentele și dosarele considerate ca parte a examinării sale după care Draupner ar avea posibilitatea de a depune o nouă cerere de scutire. Curtea de apel a fost de acord cu evaluările Tribunalului Administrativ al Județeanului că materialul, inclusiv hard disk-ul și memoria USB-ul, au fost confiscate pe sediul de afaceri al lui Draupner, că, în consecință, exista o presupunere că a fost inclusă în audit și eligibilă pentru examinarea Agenției Fiscale și că sarcina dovezilor pentru scutiri a constă în societatea, chiar dacă un nivel modest de probe era suficient. În ceea ce privește Draupner” 41. La 15 noiembrie 2010, Curtea Administrativă Supremă a refuzat concediul de recurs al lui Draupner. 42. După ce Agenția fiscală a enumerat documentele și dosarele pe care le dorește să le examineze, Draupner a formulat o nouă cerere de scutire a documentelor care a fost parțial aprobată de Curtea Administrativă a Județeanului la 24 noiembrie 2011 în ceea ce privește unele documente considerate de natură privată. Cu toate acestea, nu s-a constatat că niciuna dintre documentele pentru care s-a solicitat scutire nu are un astfel de conținut pe care l-a aplicat privilegiul avocat-client. 43. La 21 februarie 2012, Curtea Administrativă de Apel a susținut hotărârea instanței inferiore. La 8 mai 2012, Curtea Supremă Administrativă (în prezent Högsta förvaltningsdomstolen) a refuzat concediul de recurs al lui Draupner. 44. Reclamantul și dl Jurik au depus o plângere Ombudsmanului Parlamentar (Justitieombudsmannen) împotriva gestionării cauzei de către Agenția Fiscală, Curtea Administrativă a Județenului și Curtea Administrativă de Apel și a evaluărilor efectuate de aceste cazuri. La 11 decembrie 2008, Ombudsmanul nu a găsit niciun motiv pentru a lua măsuri. 45. Reclamantul a solicitat, de asemenea, o reluare a hotărârii Curții Supreme de Administrație din 28 ianuarie 2009 de a nu acorda permisiunea de recurs în cazul în care reclamantul a solicitat scutirea documentelor. Această cerere a fost respinsă de Curtea Supremă Administrativă la 20 septembrie 2010. 46. Auditurile privind SNS și Draupner au fost în cele din urmă întrerupte și nu au fost luate decizii fiscale pe baza auditurilor. Toate documentele au fost returnate la Draupner. Ca și SNS, Draupner a fost lichidat de atunci.