Comunicat la 4 ianuarie 2017 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 43503/08 Aleksandar Asenov SABEV împotriva Bulgariei introdusă la 3 septembrie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Aleksandar Asenov Sabev, este un resortisant bulgar născut în 1967 și rezident în Sofia. Este reprezentat în fața Curții de către dl Petkova, avocată la Sofia. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la momentul faptelor, reclamantul era ofițer militar la gradul de maior și lucra pentru Serviciul de Informații Militare. El a arătat că, la 11 mai 2005, a cumpărat un computer personal pe care l-a luat cu el la locul său de muncă. Ulterior, computerul a fost controlat și a fost constatat că este în ambalajul original și că nu conține niciun program instalat sau date stocate în memoria sa. La 27 mai 2005, i s-a retras autorizația de acces la informații secrete la nivel național și a fost informat cu privire la aceasta. În aceeași zi, reclamantul a introdus o acțiune administrativă împotriva acestei decizii la Comisia de Stat pentru securitatea informațiilor (denumită în continuare "Comisia de Stat"), prin care nu a încălcat dispozițiile legale menționate anterior. La 22 iulie 2005, Comisia de stat l-a informat pe reclamant că acțiunea sa fusese respinsă. La 8 august 2005, reclamantul a fost eliberat din funcția sa în cadrul Serviciului de Informații Militare și, la 30 septembrie 2005, a fost transferat la conducerea departamentului de informații al statului major al armatei. Printr-o scrisoare din 29 august 2006, Comisia de Stat l-a informat pe șeful conducerii informațiilor din statul-major că a retras autorizația de acces a reclamantului la informații clasificate din NATO și că nu dispune nici de o autorizație de acces la informații clasificate la nivel național. Prin urmare, transferul său către conducerea informațiilor ar fi fost contrar articolului 59 alineatul (6) din Legea privind protecția informațiilor clasificate. Ca urmare a acestei scrisori, șeful conducerii informațiilor sesizează comisia pentru statutul ofițerilor în statul major care, în cadrul reuniunii sale din 11 iulie 2007, Septembrie 2006, a constatat că reclamantul nu a îndeplinit condițiile legale pentru a-și ocupa postul din cauza retragerii acestor autorizații de acces la informații clasificate și a emis propunerea de încheiere a contractului său profesional la expirarea unui preaviz de șase luni. La 12 septembrie 2006, reclamantul a luat cunoștință de această decizie. În perioada septembrie-decembrie 2006, reclamantul a informat mai multe organisme de stat cu privire la motivul exact pentru retragerea autorizațiilor sale. Comisia de Stat i-a răspuns că nu putea să îi furnizeze aceste informații și că nu va reveni la decizia sa. Ministrul Apărării i-a spus că plângerea sa era nefondată și Adunarea Națională i-a răspuns că problema nu era de competența sa. Prin ordonanța din 23 martie 2007, ministrul Apărării a pus capăt contractului profesional al reclamantului pentru neîndeplinirea condițiilor legale necesare pentru ocuparea postului. Reclamantul a contestat această ordonanță în fața Curții Administrative Supreme (denumită în continuare CAS), susținând lipsa motivării și mai multe vicii de procedură. Prin hotărârea din 19 noiembrie 2007, o formare de judecată a trei judecători din CAS a respins acțiunea sa. Instanța administrativă a considerat că ordonanța atacată era suficient de motivată, în special de celelalte documente din dosar. S-a stabilit că autorizațiile de acces la informațiile clasificate ale reclamantului fuseseră retrase, ceea ce fusese confirmat de Comisia de Stat. În conformitate cu legislația în vigoare, retragerea acestor autorizații nu a fost nici motivată, nici supusă controlului judiciar; formarea de judecată a CAS nu a constatat, de asemenea, niciun viciu de procedură; reclamantul s-a ocupat de casarea în fața unei formațiuni de judecată a cinci judecători din CAS. El își va reitera argumentul conform căruia concedierea sa era ilegală și nemotivată, dat fiind că nu fusese niciodată informată cu privire la motivul exact pentru care i-au fost retrase autorizațiile de acces la informații secrete. El a solicitat CAS să solicite autorităților militare să-i prezinte documentele care au servit drept probe în procedura de retragere a autorizațiilor sale. Printr-o hotărâre din 6 martie 2008, o formare a cinci judecători din CAS a confirmat hotărârea instanței din partea instanței inferioare. Înalta instanță a considerat în special că concedierea reclamantului era motivată de retragerea autorizațiilor sale. Retragerea în sine nu trebuia să fie motivată și nu era susceptibilă de recurs judiciar. Prin urmare, ministrul a fost obligat să respecte decizia autorităților administrative specializate și a dat: concedierea reclamantului, ceea ce a făcut el. Dreptul intern relevant la accesul la informații clasificate Legea privind protecția informațiilor clasificate reglementează protecția, stocarea și accesul la informații secrete. Comisia de Stat este autoritatea responsabilă cu aplicarea acestei legi. Accesul la informații clasificate este posibil numai dacă persoana vizată dispune de autorizație (articolele 36 și 38 din lege). În temeiul articolului 59 alineatul (1) punctul 2 din lege, autorizația de acces la informații clasificate este retrasă în cazul în care persoana vizată a încălcat legea sau actele luate pentru aplicarea legii, aducând atingere intereselor statului și ale autorităților care au acces la informații clasificate sau amenință să aducă un astfel de prejudiciu. În temeiul alineatului (3) din același articol, decizia de retragere a autorizației de acces nu este motivată. Persoana a cărei autorizație a fost retrasă nu are dreptul de a ocupa un post care îi permite să aibă acces la informații clasificate timp de trei ani de la retragere [art. 6 alineatul (6) ]. Retragerea autorizației poate fi contestată în fața Comisiei de Stat (art. 62 din lege). În temeiul articolului 68 din lege, în redactarea sa în vigoare până în 2016, decizia comisiei era definitivă. La 13 septembrie 2016, acest articol a fost modificat și, în prezent, permite persoanelor vizate să conteste decizia Comisiei de stat în fața Curții Administrative Supreme. În temeiul articolului 128b alineatul (1) punctul 1 din Legea privind apărarea și forțele armate, ministrul apărării poate concedia un militar de carieră dacă acesta nu îndeplinește condițiile pentru a ocupa postul respectiv. În conformitate cu art. 199 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul privind cariera militară, astfel cum a fost în vigoare la momentul faptelor, militarul nu a îndeplinit condițiile pentru a-și ocupa postul în cazul în care nu dispune de o autorizație de acces la informații clasificate. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că instanțele care au examinat acțiunea împotriva concedierii sale nu au avut suficientă competență pentru a se pronunța asupra cauzei aduse în fața lor, ceea ce nu le-a permis să examineze toate chestiunile decisive pentru rezolvarea cauzei. Reclamantul și-a prezentat cererea în termen de șase luni, astfel cum se prevede la art. 1 din convenție, contestația privind drepturile de caracter civil ale reclamantului a fost examinată de o instanță învestită cu o competență suficientă pentru a se pronunța cu privire la cauza pe care o are în fața sa
Communiquée le 4 janvier 2017
Requête n
o
43503/08
Aleksandar Asenov SABEV
contre la Bulgarie
introduite le 3 septembre 2008
Le requérant, M. Aleksandar Asenov Sabev, est un ressortissant bulgare né en 1967 et résidant à Sofia. Il est représenté devant la Cour par M
e
G.
Petkova, avocate à Sofia.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
À l’époque des faits, le requérant était officier de l’armée au grade de major et il travaillait pour le Service du renseignement militaire.
Il expose que, le 11 mai 2005, il acheta un ordinateur personnel qu’il emporta avec lui à son lieu de travail. Par la suite, l’ordinateur fut contrôlé et il fut constaté qu’il était dans son emballage d’origine et qu’il ne contenait aucun programme installé, ni aucune donnée stockée, dans sa mémoire.
Le 27 mai 2005, son autorisation d’accès à l’information secrète au niveau national fut retirée et il en fut informé. L’ordonnance précisait uniquement la disposition légale sur la base de laquelle elle était fondée, à savoir l’article 59, alinéa 1, point 2 de la loi sur la protection de l’information classifiée.
Le même jour, le requérant introduisit un recours administratif contre cette décision auprès de la Commission d’État pour la sécurité de l’information (ci-après la Commission d’État) en soutenant qu’il n’avait pas enfreint la disposition légale susmentionnée.
Le 22 juillet 2005, la Commission d’État informa le requérant que son recours avait été rejeté.
Le 8 août 2005, le requérant fut relevé de ses fonctions au sein du Service du renseignement militaire et, le 30 septembre 2005, il fut muté à la direction du renseignement de l’État-major de l’armée.
Par une lettre du 29 août 2006, la Commission d’État informa le chef de la direction du renseignement de l’État-major qu’elle avait retiré l’autorisation d’accès du requérant à l’information classifiée en provenance de l’OTAN et qu’il ne disposait pas non plus d’une autorisation d’accès à l’information classifiée au niveau national. Par conséquent, sa mutation à la direction du renseignement aurait été contraire à l’article 59, alinéa 6 de la loi sur la protection de l’information classifiée.
À la suite de cette lettre, le chef de la direction du renseignement saisit la commission du statut des officiers à l’État-major qui, lors de sa réunion du 11
septembre 2006, constata que le requérant ne répondait pas aux conditions légales pour occuper son poste à cause du retrait de ces autorisations d’accès à l’information classifiée. Elle émit la proposition de mettre fin à son contrat professionnel à l’expiration d’un préavis de six mois.
Le 12 septembre 2006, le requérant prit connaissance de cette décision.
Pendant la période comprise entre septembre et décembre 2006, le requérant s’adressa à plusieurs organes étatiques afin de connaître la raison exacte pour le retrait de ses autorisations. La Commission d’État lui répondit qu’elle ne pouvait pas lui fournir cette information et qu’elle ne reviendrait pas sur sa décision. Le ministre de la Défense lui indiqua que sa plainte était sans fondement et l’Assemblée nationale lui répondit que la question ne relevait pas de sa compétence.
Par une ordonnance du 23 mars 2007, le ministre de la Défense mit fin au contrat professionnel du requérant pour non-accomplissement des conditions légales requises pour occuper le poste.
Le requérant contesta cette ordonnance devant la Cour administrative suprême (ci-après, la CAS) en alléguant l’absence de motivation et plusieurs vices de procédure.
Par un jugement du 19 novembre 2007, une formation de jugement de trois juges de la CAS rejeta son recours. La juridiction administrative estima que l’ordonnance attaquée était suffisamment motivée, notamment par les autres pièces du dossier. Il était établi que les autorisations d’accès à l’information classifiées du requérant lui avaient été retirées, ce qui avait été confirmé par la Commission d’État. Conformément aux dispositions législatives en vigueur, le retrait de ces autorisations n’était ni motivé ni susceptible de contrôle judiciaire. La formation de jugement de la CAS ne constata par ailleurs aucun vice de procédure.
Le requérant se pourvut en cassation devant une formation de jugement de cinq juges de la CAS. Il réitéra son argument selon lequel son licenciement était illicite et non-motivé, étant donné qu’il n’avait jamais été informé de la raison exacte pour laquelle ses autorisations d’accès à l’information secrète lui avaient été retirées. Il demanda à la CAS d’obliger les autorités militaires à lui présenter les documents ayant servi de preuves dans la procédure de retrait de ses autorisations.
Par un arrêt du 6 mars 2008, une formation de cinq juges de la CAS confirma le jugement de l’instance inférieure. La haute juridiction estima en particulier que le licenciement du requérant était motivé par le retrait de ses autorisations. Le retrait lui-même ne devait pas être motivé et il n’était pas susceptible de recours judiciaire. Le ministre était donc tenu de respecter la décision des autorités administratives spécialisée et d’ordonner le licenciement du requérant, ce qu’il avait fait.
B.
Le droit interne pertinent
1.
L’accès à l’information classifiée
La loi sur la protection de l’information classifiée régit la protection, le stockage et l’accès à l’information secrète. La Commission d’État est l’autorité chargée de l’application de cette loi.
L’accès à l’information classifiée est possible uniquement si la personne concernée dispose d’une autorisation (articles 36 et 38 de la loi).
En vertu de l’article 59, alinéa 1, point 2 de la loi, l’autorisation d’accès à l’information classifiée est retirée si la personne concernée a enfreint la loi ou les actes pris pour son application en portant préjudice aux intérêts de l’État et des autorités ayant accès à l’information classifiée ou en menaçant de porter un tel préjudice. En vertu de l’alinéa 3 du même article, la décision de retrait de l’autorisation d’accès n’est pas motivée. La personne dont l’autorisation a été retirée n’a pas le droit d’occuper un poste lui permettant d’accéder à l’information classifiée pendant les trois ans suivant le retrait (alinéa
6 du même article).
Le retrait de l’autorisation peut être contesté devant la Commission d’État (article 62 de la loi). En vertu de l’article 68 de la loi, dans sa rédaction en vigueur jusqu’à 2016, la décision de la commission était définitive.
Le 13 septembre 2016, cet article fut modifié. Il permet désormais aux personnes concernées de contester la décision de la Commission d’État devant la Cour administrative suprême.
2.
Le licenciement des militaires de carrière
En vertu de l’article 128b, alinéa 1, point 1 de la loi sur la défense et des forces armées, le ministre de la Défense peut licencier un militaire de carrière si celui-ci ne remplit pas les conditions pour occuper le poste concerné.
En vertu de l’article 199, alinéa 1, point 2 du règlement relatif à la carrière militaire, tel qu’il était en vigueur à l’époque des faits, le militaire ne remplissait pas les conditions pour occuper son poste s’il ne disposait pas d’une autorisation d’accès à l’information classifiée.
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que les tribunaux qui ont examiné le recours contre son licenciement n’étaient pas investis d’une compétence suffisante pour statuer sur la cause portée devant eux, ce qui ne leur a pas permis d’examiner toutes les questions décisives pour l’issue de l’affaire.
QUESTIONs AUX PARTIES
1.
Le requérant a-t-il introduit sa requête dans le délai de six mois fixé à l’article
35
§
1 de la Convention
?
2.
La contestation sur les droits de caractère civil du requérant a-t-elle été examinée par un tribunal investi d’une compétence suffisante pour statuer sur la cause portée devant lui
?