DOO VIO-MARK IN BANKRUPTCY v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

Comunicat la 5 ianuarie 2017 PRIMEI SECȚIUNI Cerere nr. 50520/15 DOO VIO-MARK-IN BANKRUPTCY împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 7 octombrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Societatea reclamantă, DOO Vio-Mark, este o societate de răspundere limitată încorporată în temeiul legii macedonene, care are sediul social în Resen. Societatea este în prezent examinată prin proceduri de insolvență și este reprezentată de administratorul său în insolvență. Înainte de Curte, este reprezentată de dl I. Spirovski, un avocat practicant în Skopje. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 octombrie 2005, diocesismul Debar-Kičevo al Bisericii Ortodoxe macedonene a depus o acțiune civilă împotriva companiei reclamante în fața Tribunalului Ohrid. Scopul acțiunii a fost stabilirea drepturilor de proprietate în legătură cu o clădire situată în complexul mănăstirii St. Naum, lângă Ohrid. Valoarea proprietății a fost stabilită la 40 000 de denari macedoneni (MKD). La 17 octombrie 2005, societatea reclamantă a depus o reclamație de contrafacere, care urmărește stabilirea drepturilor de proprietate în raport cu același proprietate. La o audiere în fața Tribunalului de Primă Instanță Ohrid, deținută la 3 iulie 2009, părțile au formulat o propunere comună de a spori valoarea litigiului la 2.000.000 MKD. Curtea a acceptat acest lucru și a suspendat audierea pentru a schimba formarea instanței de la o formare de un singur judecător la un comitet judecător. Prin o hotărâre pronunțată la 20 iulie 2011, instanța a permis cererea. Valoarea cererii reflectate în hotărâre a fost de 2.000.000 MKD. Cheltuielile juridice determinate în hotărâre au fost calculate în funcție de această valoare. În urma unui recurs depus de societatea reclamantă, la 21 mai 2012, Curtea de Apel Bitola a trimis cazul. Valoarea cererii reflectate în această hotărâre a fost de 2 000 000 de MKD. Cererea a fost permisă de către Tribunalul de Primă Instanță de la Ohrid și, respectiv, la 29 octombrie 2012 și, respectiv, la 16 septembrie 2013. Ambele hotărâri reflectă valoarea cererii ca fiind de 2 000 000 de MKD. La 4 decembrie 2013, societatea reclamantă a depus un recurs în fața Curții Supreme. La 11 martie 2015, Curtea Supremă a respins recursul în fața punctelor de drept ca fiind inadmisibilă ratione valoris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Societatea reclamantă se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că respingerea recursului său asupra punctelor de drept constituie o negare a dreptului său de acces la Curtea Supremă. Societatea reclamantă a fost refuzată „dreptul către o instanță” în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție? În special, refuzul Curții Supreme de a lua în considerare recursul său privind punctele de drept constituie o încălcare a acestei dispoziții?

Communicated on 5 January 2017

FIRST SECTION

Application no. 50520/15

DOO VIO-MARK-IN BANKRUPTCY

against the former Yugoslav Republic of Macedonia

lodged on 7 October 2015

STATEMENT OF FACTS

The applicant company, DOO Vio-Mark, is a limited liability company incorporated under Macedonian law, which has its registered office in Resen. The company is currently going through insolvency proceedings and is represented by its trustee in insolvency. Before the Court, it is represented by Mr I. Spirovski, a lawyer practising in Skopje.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows.

On 24 October 2005 the Debar-Kičevo diocese of the Macedonian Orthodox Church lodged a civil action against the applicant company before the Ohrid Court of First Instance. The aim of the action was to establish property rights in respect of a building situated in the monastery complex of St Naum, near Ohrid. The value of the property was set at 40,000 Macedonian denars (MKD).

On 17 October 2005 the applicant company lodged a counterclaim, seeking to establish property rights in relation to the same property.

At a hearing before the Ohrid Court of First Instance, held on 3 July 2009, the parties made a joint proposal to increase the value in the dispute to MKD 2,000,000. The court accepted this and adjourned the hearing in order to change the formation of the court from a single-judge formation to a judicial panel.

By a judgment delivered on 20 July 2011 the court allowed the claim. The value of the claim reflected in the judgment was MKD 2,000,000. The legal expenses determined in the judgment were calculated according to this value.

Following an appeal lodged by the applicant company, on 21 May 2012 the Bitola Court of Appeal remitted the case. The value of the claim reflected in that judgement was MKD 2,000,000.

The claim was allowed by the Ohrid Court of First Instance and the Bitola Court of Appeal on 29 October 2012 and 16 September 2013 respectively. Both judgements reflect the value of the claim as being MKD 2,000,000.

On 4 December 2013 the applicant company lodged an appeal on points of law with the Supreme Court.

On 11 March 2015 the Supreme Court rejected the appeal on points of law as inadmissible

ratione valoris

. It stated that it could not accept the value of the dispute as being MKD 2,000,000, because the value had been changed “at an inappropriate stage of the proceedings”, and the initial value of MKD 40,000 fell short of the statutory threshold for a review of the merits by that court.

COMPLAINTS

The applicant company complains under Article 6 of the Convention that the rejection of its appeal on points of law amounted to a denial of its right of access to the Supreme Court.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has the applicant company been denied its “right to a court” in the determination of its civil rights and obligations, in breach of Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the refusal of the Supreme Court to consider its appeal on points of law amount to a violation of this provision?