Dareskizb LTD împotriva Armeniei (II)

Comunicat la 17 ianuarie 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 6404/11 DARESKIZB LTD împotriva Armenia depusă la 2 februarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Dareskizb, este o societate de răspundere limitată cu sediul social în Erevan. Este reprezentat în fața Curții de către dl Grigoryan, un avocat care practică în Erevan. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă publică Haykan Zhamanak , ziarul zilnic. La 14 octombrie 2010, un articol a fost publicat în ediția nr. 188 cu titlul „Sapte din Opt sunt în listă”. Se citește după cum urmează: „În cunoștința noastră, Serviciul de Securitate Națională, Procurorul și alte organe de aplicare a legii Federației Ruse au dezvăluit, în cursul unei anchete privind o serie de cazuri penale legate în principal de traficul de droguri și traficul de oameni și spălarea de bani, că [anumitor] oficiali armeni sunt implicați și în aceste crime.

Oficialii ruși de aplicare a legii au dezvăluit că bandele criminale ruse au legături strânse cu diferite oficiali armeni și au compilat o listă a oficialilor armeni, inclusiv 32 de nume legate de diferite cazuri penale și au legături cu bandele criminale ruse. Pentru a ne cunoaște, reprezentanții Biroului Procurorului Federației Ruse au vorbit despre această listă cu președintele Clubului Național Armenian Miabanutyun [S.K.]. Directorul superior al Procurorului Federației Ruse a împărtășit neoficial această listă cu Procurorul General al Armeniai [A.G.] și cu șeful Serviciului de Securitate Națională al Armeniai [G.H.]. Rușii au pus întrebarea de a deține persoanele menționate în lista responsabilă.

Totuși, oficialii armeni menționati mai sus au răspuns colegilor lor ruși că nu au puterea de a rezolva problema.

În cunoștințele noastre, primele șapte nume de pe lista compilate de oficialii de aplicare a legii ruși includ Sashik Sargsyan, deputatul și fratele președintelui; Ruben Hayrapetyan (aka Nemets Rubo) și Levon Sargsyan (aka Flourmill Lyovik), deputați; Gagik Khachatryan, șef al Comitetului de venit al statului Armenia; Samvel Aleksanyan (aka Lfik Samo), deputat; Hovik Abrahamyan, președinte al Parlamentului; și Gagik Tsarukyan, șef al facției parlamentare Bargavatch Hayastan . Pentru cunostinta noastra, oficialii rusi din domeniul legii nu au inclus [președinte] numele Serzh Sargsyan din moment ce au exclus de la inceput posibilitatea de a ridica problema de a-l considera responsabil.” La 26 octombrie 2010, trei dintre membrii parlamentului menționate mai sus, Ruben Hayrapetyan, Levon Sargsyan și Samvel Aleksanyan (denumit în continuare „trei deputați”), au adresat societății reclamante o scrisoare ce solicită o retragere a întregii articole.

Ei au susținut că informațiile conținute nu corespund realității și au fost publicate fără verificare prealabilă. Atașat la scrisoarea lor a fost un text de retragere. Prin scrisoarea sa din 1 noiembrie 2010, redactorul-șef a refuzat să elibereze o retragere din cauza faptului că cele trei deputați nu au indicat presupusele inexactări factuale. În plus, el a negat că informațiile în cauză au fost publicate fără verificare prealabilă, susținând că aceaceasta a fost confirmată de președintele Clubului Național Armeni al Moscovei, Miabanutyun , S.K., care a fost informat cu privire la faptele conținute în articolul de ofițeri ruși de aplicare a legii care au avut o discuție cu el pentru a avea o imagine mai completă cu privire la activitățile unui număr de armeni.

S.K. a văzut în prima mână lista în cauză, care a inclus numele lor. La 2 noiembrie 2010, societatea reclamantă a publicat un alt articol intitulat “Moscow este dupa „Serzhs”, care a prezentat un interviu cu S.K. care conține aceste afirmații și detalii suplimentare. S.K. a afirmat, în special, că Clubul Național Armeni a înființat un centru anti-corupție la Moscova care se ocupă de revelații de practici corupte între funcționarii armeni. De mult timp studiase corupția și dezbarasarea în Armenia, precum și alte tipuri de scheme criminale care implică oficiali armeni, și publicase ocazional articole în presă rusă. În acest sens, o serie de agenții de aplicare a legii ruse au căutat consultări cu aceasta, în timpul cărora au fost informate că mai multe cazuri penale sunt în așteptare implicate oficialilor menționați.

Majoritatea acestor informații sunt confidențiale și au semnat o angajare de a menține secretul anchetei. S.K. a adăugat că lista includea inițial treizeci și două nume, dar a fost mai târziu extinsă la treizeci și șase. La 8 noiembrie 2010, cei trei deputați au instituit o procedură civilă împotriva societății reclamante, susținând că articolele menționate mai sus conțin informații care nu corespundeau la realitate și le-au respins onoarea și demnitatea și că doresc retragerea și plata daunelor pentru difamare. , că societatea reclamantă nu a verificat informațiile înainte de a-l publica. Atașat la cererea lor era textul retragerii solicitate. La 2 decembrie 2010, societatea reclamantă a depus observațiile sale în răspuns, opunând reclamației și susținând că articolele în cauză nu au încălcat în niciun fel drepturile reclamanților.

La 7 februarie 2011, Curtea de District Kentron și Nork-Marash din Yerevan au permis cererea, ordonând societății reclamante să publice o retragere și să compenseze fiecare reclamant pentru prejudiciu moral în valoare de 2.000.000 de drame armeni (AMD) și costuri juridice în valoare de 44.000 AMD. Curtea de district a susținut că o declarație a fost considerată difamabilă în cazul în care îndeplinește următoarele criterii: (a) a respins onoarea, demnitatea sau reputația unei persoane; (b) nu corespunde la realitate; și (c) a fost făcută public. În cazul în cauză, declarația susținând implicarea reclamanților în „traficul de droguri și traficul de persoane și spălarea de bani” se referă la acte de natură criminală periculoasă pentru societate și, prin urmare, la efectul acesteia a fost respinsă, iar în ceea ce privește veracitatea sa, în conformitate cu art. 1087.1 din Codul civil, sarcina dovezii a fost asupra societății reclamante.

Cu toate acestea, societatea reclamantă nu a reușit să prezinte nicio dovadă care să demonstreze că declarația în cauză corespunde realității. În plus, reclamanții au prezentat o scrisoare de la Procuratura Generală a Rusiei din 19 octombrie 2010, în care se afirma că, după examinarea unei anchete prezentate de Procuratura Generală a Armenia cu privire la ancheta privind cazurile penale menționate în art. 14 octombrie 2010, Procuratura Generală a Rusiei nu a găsit niciun material care să confirme implicarea reclamanților în actele penale din Federația Rusă.

În urma faptului că declarația a fost fictivă și nu corespunde la realitate, Curtea de District a concluzionat că, în lumina celor de mai sus, declarația contestată a constituit difamarea și a ordonat publicarea următorului text de retragere: „Informațiile au fost publicate pe prima pagină a ediției nr. 188 din 14 octombrie 2010 a ziarului zilnic Haykakan Zhamanak, în cadrul căruia au existat fotografii de opt persoane, inclusiv deputații Parlamentului Armenian, Samvel Aleksanyan, Ruben Hayrapetyan și Levon Sargsyan. Articolul se referă la implicarea anumitor oficiali publici armeni în cazurile penale instituite în Federația Rusă din cauza traficului de droguri, traficului de persoane și spălării de bani.

Declarațiile prezentate în acest articol nu corespund realității și au fost prezentate fără a verifica veracitatea lor.” La 11 aprilie 2011, societatea reclamantă a depus un recurs. La 9 iunie 2011, Curtea Civilă de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea Curții de District. La 9 iulie 2011, societatea reclamantă a depus un recurs asupra punctelor de drept. La 3 august 2011, Curtea de Casație a declarat recursul asupra punctelor de drept inadmisibil pentru lipsa de merit. Reclamantul a susținut că suma pe care a fost ordonată să o plătească în daune este de mai mult de trei ori mai mare decât venitul său lunar (aproximativ 1.800.000 AMD). Prin urmare, a trebuit să ridice fonduri între cititorii săi pentru a se conforma hotărârii.

art. 1087.1 din Codul civil prevede că o persoană a cărei onoare, demnitate sau reputație comercială a fost închisă prin insult sau difamă poate iniția o procedură judiciară împotriva persoanei care au făcut declarația insultantă sau difamatorie. O insultă este o declarație publică făcută prin cuvinte, imagini, sunete, semne sau alte mijloace cu scopul de a strânge onoare, demnitate sau reputație de afaceri a cuiva. O declarație publică poate fi considerată nu un insult dacă se bazează pe fapte precise (cu excepția defectelor congenitale) sau urmărește un interes public primordial. Difamația este o declarație publică de fapt despre o persoană care nu corespunde realității și îi închide onoarea, demnitatea sau reputația de afaceri.

În cazurile de difamație, obligația de a dovedi existența sau absența circumstanțelor factuale relevante este pusă pe acuzat. Această obligație va fi mutată către reclamant în cazul în care prezentarea unei astfel de probe impune inculpatului să realizeze acțiuni sau eforturi necorespunzătoare, în timp ce reclamantul deține dovezile necesare. O persoană trebuie să fie absorbită de răspundere pentru difamarea sau insultul în cazul în care declarațiile de fapt exprimate sau prezentate de el sunt o reproducere a informațiilor difuzate de un media, sau de informații conținute într-un discurs public, documente oficiale, alte mass media sau orice lucrare creativă, și dacă el sau ea face o trimitere la sursă (sau să spună autorul).

COMPLAINTA Societatea reclamantă se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că dreptul său la libertatea de exprimare a fost încălcat. Întrebare către părți A existat o încălcare a dreptului societății reclamante la libertatea de exprimare în temeiul articolului 10 din Convenție, în special dreptul său de a transmite informații și idei?

Communicated on 17 January 2017

FIRST SECTION

Application no. 64004/11

DARESKIZB LTD

against Armenia lodged on 2 February 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Dareskizb, is a limited liability company with its registered office in Yerevan. It is represented before the Court by Mr V. Grigoryan, a lawyer practising in Yerevan. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows. The applicant company publishes Haykakan Zhamanak , a daily newspaper. On 14 October 2010 an article was published in issue no. 188 with the headline “Seven out of Eight are in the List”. It read as follows: “To our knowledge, the National Security Service, the Prosecutor’s Office and other law-enforcement bodies of the Russian Federation, in the course of an investigation into a number of criminal cases related mostly to drug and human trafficking and money laundering, have disclosed that [certain] Armenian officials are also involved in these crimes.

Russian law-enforcement officials have disclosed that Russian criminal gangs have close ties with various Armenian officials and have compiled a list of Armenian officials, including 32 names linked to various criminal cases and having ties with Russian criminal gangs. To our knowledge, the representatives of the Prosecutor’s Office of the Russian Federation have spoken about this list with the President of the Armenian National Club Miabanutyun , [S.K.]. The top management of the Prosecutor’s Office of the Russian Federation has unofficially shared this list with the Prosecutor General of Armenia, [A.G.], and the Chief of the National Security Service of Armenia, [G.H.]. The Russians have raised the question of holding the persons mentioned in the list liable.

However, the above-mentioned Armenian officials have replied to their Russian colleagues that they do not have the power to solve the problem.

To our knowledge, the first seven names on the list compiled by the Russian law-enforcement officials include Sashik Sargsyan, MP and brother of the President; Ruben Hayrapetyan (aka Nemets Rubo) and Levon Sargsyan (aka Flourmill Lyovik), MPs; Gagik Khachatryan, Chief of the State Revenue Committee of Armenia; Samvel Aleksanyan (aka Lfik Samo), MP; Hovik Abrahamyan, Speaker of Parliament; and Gagik Tsarukyan, head of the parliamentary faction Bargavatch Hayastan . To our knowledge, the Russian law-enforcement officials have not included [President] Serzh Sargsyan’s name since they excluded from the very beginning the possibility of raising the question of holding him liable.” On 26 October 2010 three of the above-mentioned members of parliament, Ruben Hayrapetyan, Levon Sargsyan and Samvel Aleksanyan (hereinafter, “the three MPs”), addressed a letter to the applicant company demanding a retraction of the entire article.

They argued that the information it contained did not correspond to reality and had been published without prior verification. Attached to their letter was a text of retraction. By his letter of 1 November 2010, the editor-in-chief declined to issue a retraction on the grounds that the three MPs had failed to specify the alleged factual inaccuracies. Furthermore, he denied that the information in question had been published without prior verification, alleging that it had been confirmed by the president of the Moscow-based Armenian National Club, Miabanutyun , S.K., who had been informed about the facts contained in the article by Russian law-enforcement officers who had had a discussion with him in order to have a fuller picture regarding the activities of a number of Armenians.

S.K. had seen at first hand the list in question, which had included their names. On 2 November 2010 the applicant company published another article entitled “Moscow is after the ‘Serzhs’”, which featured an interview with S.K. containing the above allegations and further details. S.K. stated, in particular, that the Armenian National Club had established an anti-corruption centre in Moscow dealing with revelations of corrupt practices among Armenian officials. It had for a long time been studying corruption and embezzlement in Armenia, as well as various other types of criminal schemes involving Armenian officials, and had occasionally published articles in the Russian press. In this connection, a number of Russian law-enforcement agencies had sought consultations with it, during which they had been informed that various criminal cases were pending involving the mentioned officials.

Most of that information was confidential and it had signed an undertaking to uphold the secrecy of the investigation. S.K. added that the list had initially included thirty-two names, but had later been extended to thirty-six. On 8 November 2010 the three MPs instituted civil proceedings against the applicant company, claiming that the above-mentioned articles contained information that did not correspond to reality and tarnished their honour and dignity, and seeking its retraction and payment of damages for defamation. They argued, inter alia , that the applicant company had failed to verify the information before publishing it. Attached to their claim was the text of the requested retraction.

On 2 December 2010 the applicant company filed its observations in reply, objecting to the claim and arguing that the articles in question did not in any way violate the plaintiffs’ rights. On 7 February 2011 the Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan allowed the claim, ordering the applicant company to publish a retraction and to compensate each plaintiff for non-pecuniary damage in the amount of 2,000,000 Armenian drams (AMD) and legal costs in the amount of AMD 44,000.The District Court held that a statement was considered to be defamatory if it met the following criteria: (a) it tarnished a person’s honour, dignity or business reputation; (b) it did not correspond to reality; and (c) it was made publicly.

In the present case, the statement alleging the plaintiffs’ involvement in “drug and human trafficking and money laundering” concerned acts of a criminal nature that were dangerous for society, and its effect was therefore tarnishing. The statement had also been made publicly. As regards its veracity, pursuant to Article 1087.1 of the Civil Code the burden of proof was on the applicant company. However, the applicant company had failed to produce any evidence demonstrating that the statement in question corresponded to reality.

Moreover, the plaintiffs had produced a letter from the General Prosecutor’s Office of Russia dated 19 October 2010, stating that having studied an enquiry submitted by the General Prosecutor’s Office of Armenia regarding the investigation into the criminal cases mentioned in the article of 14 October 2010, the General Prosecutor’s Office of Russia had found no material confirming the plaintiffs’ involvement in criminal acts within the Russian Federation. It followed that the statement was fictitious and did not correspond to reality. The District Court concluded that, in the light of the above, the contested statement amounted to defamation.

It ordered that the following text of retraction be published: “Information was published on the front page of issue no. 188 of 14 October 2010 of the Haykakan Zhamanak daily newspaper, under which there were photos of eight persons, including Members of the Armenian Parliament, Samvel Aleksanyan, Ruben Hayrapetyan and Levon Sargsyan. The article concerned the involvement of certain Armenian public officials in criminal cases instituted in the Russian Federation on account of drug trafficking, human trafficking and money laundering. The statements presented in the article do not correspond to reality and were presented without checking their veracity.” On 11 April 2011 the applicant company lodged an appeal.

On 9 June 2011 the Civil Court of Appeal dismissed the appeal and upheld the judgment of the District Court. On 9 July 2011 the applicant company lodged an appeal on points of law. On 3 August 2011 the Court of Cassation declared the appeal on points of law inadmissible for lack of merit. The applicant alleged that the amount it had been ordered to pay in damages was more than three times as much as its monthly income (about AMD 1,800,000). It had therefore had to raise funds among its readers in order to comply with the judgment. B. Relevant domestic law Article 1087.1 of the Civil Code provides that a person whose honour, dignity or business reputation has been tarnished through insult or defamation may institute court proceedings against the person who made the insulting or defamatory statement.

An insult is a public statement made through words, images, sounds, signs or other means with the aim of tarnishing someone’s honour, dignity or business reputation. A public statement may be considered not an insult if it is based on precise facts (except congenital defects) or pursues a paramount public interest. Defamation is a public statement of fact about a person which does not correspond to reality and tarnishes his or her honour, dignity or business reputation. In cases of defamation, the obligation to prove the existence or absence of the relevant factual circumstances is placed on the defendant. This obligation will be shifted to the claimant if presenting such proof requires the defendant to perform unreasonable actions or efforts, whereas the claimant possesses the necessary evidence.

A person shall be absolved of liability for defamation or insult if the statements of fact expressed or presented by him are a verbatim or bona fide reproduction of information disseminated by a media outlet, or of information contained in a public speech, official documents, other mass media or any creative work, and if he or she makes a reference to the source (that is to say the author). COMPLAINT The applicant company complains under Article 10 of the Convention that its right to freedom of expression was breached.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant company’s right to freedom of expression under Article 10 of the Convention, in particular its right to impart information and ideas?