Goyens și Robben împotriva Belgiei

Comunicat la 19 ianuarie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 47739/08 Viviane Goyens și Paul ROBBEN împotriva Belgiei, introdusă la 25 septembrie 2008 EXPOSAT DE FĂCUT, Reclamanții, dl Viviane Goyens și dl Paul Robben, sunt resortisanți belgieni născuți în 1936 și rezidenți în Heusden-Zolder. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Denys și dl Krenc, avocați la Hooliaart și Bruxelles. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Al doilea reclamant deține o clădire situată în Uhsden Zolder, și prima reclamantă, soția acestuia din urmă, este la fel de pasionată de acest lucru. Amândoi au fost condamnați printr-o oprire a instanței de apel din 26 mai 2008 din cauza menținerii unei părți a locuinței lor într-o zonă naturală fără permis de a construi.

Reclamanții s-au ocupat de casare și au depus o memorie în sprijinul recursului lor la 15 februarie 2008. Locuind la 150 km de Bruxelles, M. B., avocat al reclamanților, a însărcinat o colegă M K.G. de a depune memoriul în casare în locul său, dat fiind faptul că nu a avut, la momentul respectiv, un sistem electronic de e-mail. Aceasta din urmă semnează memoriul în ziua în care acesta a fost depus la grefa Curții de Casație mai întâi în numele și în contul M. B., indicând numele său, dar fără a menționa în mod expres propria sa calitate de avocat. Memoria în Casație se încheie astfel [Traducerea grefei] Bruxelles, 14 februarie 2008 Respectuos, Pentru solicitanți, consiliul lor, Maestrul [B.] [semnătura] p.o.

[K.G.] Prin Hotărârea din 1 aprilie 2008, Curtea de Casație a declarat memoriul reclamanților inadmisibil pe motiv că [Traducerea grefei] Memoria este semnată Având în vedere că, ulterior, Curtea de Casație a respins recursul. În momentul faptelor, reprezentarea de către un avocat na .. nu era necesară în fața Curții de Casație în materie de aplicare a legii. Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală, astfel cum este în vigoare la momentul faptelor, se citeau după cum urmează art. 417 Declarația de recurs va fi făcută grefierului de către partea condamnată și semnată de către grefier și, dacă declarantul nu poate sau nu dorește să semneze, grefierul va menționa acest lucru. Această declarație poate fi făcută, în aceeași formă, de către avocat.

art. 420a Reclamantul în casare care dorește să pledeze cauza își indică motivele într-un memoriu care este comunicat în prealabil procuraturii publice cu cel puțin opt zile înainte de ședință. (...) art. 422 Condamnatul sau partea civilă, fie prin depunerea declarației sale, fie în cele cincisprezece în următoarele zile, poate depune, la grefa instanței sau a instanței care a pronunțat hotărârea sau hotărârea atacată, o cerere care conține mijloacele sale de casare. Grefierul îi va da recunoașterea și îi va da această cerere imediat magistratului însărcinat cu Parchetul. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții consideră că respingerea de către Curtea de Casație a memoriului lor în casare ca fiind inadmisibilă numai pe motiv că actul nu a menționat calitatea sa de avocat a constituit o formalitate excesivă și i-a privat de dreptul lor de a avea acces la o instanță.

Respingerea, de către Curtea de Casație, a memoriului în casarea reclamanților rezultă, în speță, dintr-o formalitate excesivă care a constituit o încălcare a dreptului de a avea acces la o instanță astfel cum este garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție

Communiquée le 19 janvier 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 47739/08 Viviane GOYENS et Paul ROBBEN contre la Belgique introduite le 25 septembre 2008

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, M me Viviane Goyens et M. Paul Robben, sont des ressortissants belges nés en 1936 et résidant à Heusden-Zolder. Ils sont représentés devant la Cour par M e M. Denys et M e F. Krenc, avocats à Hoeilaart et Bruxelles. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le deuxième requérant est propriétaire d’un immeuble situé à Heusden ‑ Zolder, et la première requérante, épouse de ce dernier, en est l’utilisatrice. Ils furent tous deux condamnés par un arrêt de la cour d’appel d’Anvers du 26 mai 2008 en raison du maintien d’une partie de leur habitation dans une zone naturelle sans permis de bâtir.

La cour d’appel ordonna la remise en pristin état. Les requérants se pourvurent en cassation et déposèrent un mémoire à l’appui de leur pourvoi le 15 février 2008. Habitant à 150 km de Bruxelles, M e B., l’avocate des requérants, chargea une consœur M e K.G. de déposer le mémoire en cassation à sa place étant donné qu’il n’y avait pas, à l’époque, de système d’envoi électronique. Cette dernière signa le mémoire le jour où celui-ci fut déposé au greffe de la Cour de cassation « au nom et pour le compte de » M e B., en indiquant son nom mais sans mentionner expressément sa propre qualité d’avocate. Le mémoire en cassation se conclut ainsi : [Traduction du greffe] « Bruxelles, le 14 février 2008 Respectueusement, Pour les demandeurs, leur conseil, Maître [B.] [signature] p.o.

[K.G.] » Par un arrêt du 1 er avril 2008, la Cour de cassation déclara le mémoire des requérants irrecevable au motif que : [Traduction du greffe] « Le mémoire est signé « p.o. » [K.G.], sans mention de la qualité du signataire. » Considérant ensuite d’office qu’aucune des formalités substantielles ou celles prescrites à peine de nullité n’avait été violée, la Cour de cassation rejeta le pourvoi. B. Le droit interne pertinent Au moment des faits, la représentation par un avocat n’était pas requise devant la Cour de cassation en matière répressive. Les dispositions pertinentes du Code d’instruction criminelle, tel qu’en vigueur au moment des faits, se lisaient comme suit : Article 417 « La déclaration de recours sera faite au greffier par la partie condamnée, et signée d’elle et du greffier; et si le déclarant ne peut ou ne veut signer, le greffier en fera mention.

Cette déclaration pourra être faite, dans la même forme par avocat. » Article 420bis « Le demandeur en cassation qui veut plaider l’affaire indique ses moyens dans un mémoire qui est préalablement communiqué au ministère public, huit jours au moins avant l’audience. (...) » Article 422 « Le condamné ou la partie civile, soit en faisant sa déclaration, soit dans les quinze jours suivants, pourra déposer, au greffe de la cour ou du tribunal qui aura rendu l’arrêt ou le jugement attaqué, une requête contenant ses moyens de cassation. Le greffier lui en donnera reconnaissance, et remettra sur-le-champ cette requête au magistrat chargé du ministère public.

» GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants estiment que le rejet, par la Cour de cassation, de leur mémoire en cassation comme étant irrecevable au seul motif que le signataire n’avait pas mentionné sa qualité d’avocat a constitué un formalisme excessif et les a privés de leur droit d’accès à un tribunal.

QUESTION AUX PARTIES

Le rejet, par la Cour de cassation, du mémoire en cassation des requérants résulte-t-il, en l’espèce, d’un formalisme excessif ayant constitué une violation du droit d’accès à un tribunal tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ?