Publicat la 27 ianuarie 2025 CINCEA SECȚIUNEA C: Cererea nr. 15346/22 G.L. împotriva Elveției, introdusă la 17 martie 2022, comunicată la 8 ianuarie 2025 CEA MAI ÎNTÂMPLARE Cererea se referă la refuzul redeschiderii unei proceduri privind acordarea prestațiilor de asigurare de invaliditate. Reclamantul se plângea de un deficit imun cronic și sistemic (cronisch systemische Immunstörung) și-a retras de mai multe ori cererea la oficiul competent din 23 martie 2010 și 19 mai 2016, ultima pe baza unei expertize din 30 martie 2016 declarantul apt să lucreze. La 31 decembrie 2018, reclamantul a depus o nouă cerere de prestații, susținând o deteriorare a stării sale de sănătate. Potrivit unei noi expertize bidisciplinare (4 septembrie 2020), reclamantul suferea de o tulburare de personalitate cu trăsături paranoice și narcisiste, precum și de tulburări psihosomatice. Din acest motiv, constatarea capacității de muncă care decurgea din competența din 30 martie 2016 a fost greșită. Pe baza acestei expertize, Tribunalul a considerat că starea sa de sănătate nu era afectată în mod semnificativ din 2016 și a respins cererea prin decizia din 18 februarie 2021. O acțiune a reclamantului împotriva acestei decizii a fost respinsă de Tribunal. pe baza expertizei disponibile, s-a estimat că starea de sănătate a reclamantului nu a fost afectată în mod semnificativ din 2016 și că a trebuit să se recunoască o tulburare de personalitate cu trăsături paranoice și narcisiste care exista deja înainte ca decizia din 19 mai 2016 să fie pronunțată. Prin urmare, reclamantul nu putea invoca un motiv de revizuire valabil. La 13 iulie 2021, reclamantul sesizează Tribunalul Federal cu privire la o acțiune în materie de drept public, invocând, printre altele, o formalitate excesivă și o încălcare a dreptului de acces la o instanță în sensul articolului 6 din convenție. Tribunalul Federal a respins această acțiune printr-o hotărâre din 27 septembrie 2021. Confirmând concluziile din partea organismului inferior, acesta a adăugat că reclamantul ar fi trebuit să atace decizia din 19 mai 2016 în cazul în care ar fi considerat că capacitatea sa de muncă era greșit evaluată. În ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe formamismul excesiv și pe dreptul de acces la o instanță judecătorească, instanța concluzionează că nu au fost suficient susținute. În fața Curții, reclamantul se plânge de o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza refuzului de a admite revizuirea deciziei din 19 mai 2016. În acest sens, a existat o încălcare a dreptului de acces la o instanță și/sau a dreptului de a fi ascultat în mod echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza refuzului autorităților de a resimți revizuirea deciziei din 19 mai 2016, deși organismele interne au recunoscut că competența pe care se baza decizia menționată (30 martie 2016) era greșită 2.2. Pe de altă parte, au fost examinate în mod corespunzător obiecțiunile întemeiate pe formalismul excesiv și pe încălcarea dreptului de acces la o instanță judecătorească de către organismele interne în lumina dreptului de acces la o instanță judecătorească, în special de către Tribunalul Federal, care a considerat că aceste obiecțiuni nu erau suficient de justificate?
Publié le 27 janvier 2025
Requête n
o
15346/22
G.L.
contre la Suisse
introduite le 17 mars 2022
communiquée le 8 janvier 2025
La requête concerne le refus de rouvrir une procédure relative à l’octroi des prestations de l’assurance-invalidité.
Le requérant se plaignait d’un déficit immunitaire chronique et systémique
(chronisch systemische Immunstörung)
et s’adressa à plusieurs reprises à l’office compétent de l’assurance-invalidité (ci-dessous «
l’office
») en vue de demander des prestations. L’office rejeta ses demandes par décisions du 23 mars 2010 et 19 mai 2016, la dernière sur la base d’une expertise du 30
mars 2016 le déclarant apte à travailler.
Le 31 décembre 2018, le requérant soumit une nouvelle demande de prestations, faisant valoir une détérioration de son état de santé. Selon une nouvelle expertise bi-disciplinaire (4 septembre 2020), le requérant souffrait d’un trouble de personnalité avec traits paranoïdes et narcissiques, ainsi que de troubles psychosomatiques. Il en ressortait que le constat de capacité de travail découlant de l’expertise du 30 mars 2016 était erroné.
Sur la base de cette expertise, l’office considérait que son état de santé ne s’était pas détérioré de manière significative depuis 2016 et rejeta la demande par décision du 18 février 2021.
Un recours du requérant contre cette décision fut rejeté par le tribunal
administratif du canton de Berne par jugement du 9 juin 2021. Sur la base des expertises disponibles, il estima que l’état de santé du requérant ne s’était pas détérioré de manière significative depuis 2016 et qu’il fallait admettre un trouble de personnalité avec traits paranoïdes et narcissiques qui existait déjà avant que la décision du 19 mai 2016 n’ait été rendue. Dès lors, le requérant ne pouvait pas se prévaloir d’un motif de révision valable.
Le 13 juillet 2021, le requérant saisit le Tribunal fédéral d’un recours en matière de droit public, invoquant, entre autres, un formalisme excessif et une atteinte au droit d’accès à un tribunal au sens de l’article 6 de la Convention.
Le Tribunal fédéral rejeta ce recours par un arrêt du 27 septembre 2021. Confirmant les conclusions de l’instance inférieure, il ajouta que le requérant aurait dû attaquer la décision du 19 mai 2016 s’il avait estimé que sa capacité de travail était mal évaluée. S’agissant des griefs tirés du formalisme excessif et de l’atteinte au droit d’accès à un tribunal, le tribunal conclut qu’ils n’étaient pas suffisamment étayés.
Devant la Cour, le requérant se plaint d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison du rejet d’admettre la révision de la décision du 19
mai 2016.
1.
Le volet civil de l’article 6 § 1 de la Convention s’applique-t-il à la procédure menée dans le cas d’espèce
?
2.1.
Dans l’affirmative, y a-t-il eu violation du droit d’accès à un tribunal et/ou du droit d’être entendu équitablement au sens de l’article 6 § 1 de la Convention
à cause du rejet des autorités d’admettre la révision de la décision du 19 mai 2016, bien que les instances internes aient reconnu que l’expertise sur laquelle se fondait ladite décision (30 mars 2016) était erronée
?
2.2.
Par ailleurs, les griefs tirés du formalisme excessif et d’une violation du droit d’accès à un tribunal ont-ils dûment été examinés par les instances internes à la lumière du droit d’accès à un tribunal, notamment par le Tribunal
fédéral, qui a considéré que ces griefs n’étaient pas suffisamment étayés
?