Publicat la 16 iunie 2025 CINCEA SECȚIUNE Cererea n 35308/24 M.A.T. împotriva Elveției introdusă la 25 noiembrie 2024, comunicată la 28 mai 2025 CEAI DE LA LEFFAR Cererea se referă la cererea de reîntregire familială a unui resortisant Eritreean. Acesta din urmă a intrat în Elveția în 2014. El este orb cu un ochi și prezintă limitări cognitive, lingvistice și fizice. Calitatea de refugiat i-a fost recunoscută și admiterea provizorie pronunțată, din cauza faptului că a fost exmatriculată. Cu toate acestea, autoritățile au considerat că azilul nu i se putea acorda, din moment ce acest statut nu era acordat unei persoane care a devenit refugiat, prin părăsirea țării sale de origine sau din cauza comportamentului său ulterior (art. 54 din Legea federală privind azilul). În 2018, familia sa a plecat în Etiopia, unde a putut să - l viziteze de câteva ori de atunci. Familia a fost recunoscută ca refugiată și locuiește în prezent în afara taberei. La 6 martie 2020, reclamantul a depus o cerere de reîntregire a familiei pentru soția și cei patru copii ai săi, în vârstă de 18, 14, 12 și 5 ani, care a fost respinsă de Secretariatul de Stat pentru Migrație (SEM) la 26 mai 2020 din cauza dependenței de asistența socială a reclamantului și a lipsei de eforturi pe piața forței de muncă. Din 2022, reclamantul are un loc de muncă, pentru care primește un salariu de 50% din cauza handicapului său și continuă să beneficieze de ajutor social pentru surplus. La data de 2 august 2024, Tribunalul Administrativ Federal (TAF) a respins acțiunea reclamantului, concluzionând totuși că nu a aplicat criteriul non-dependenței față de ajutorul social în aprecierea globală a cazului, în conformitate cu jurisprudența Curții, în special hotărârea B.F. și alte cauze c. Elveția citată anterior. Cu toate acestea, membrii familiei sale care se află într-o țară terță, TAF a considerat că reclamantul poate cel puțin să-și continue viața de familie cu aceștia, mergând la fața locului așa cum a procedat în trecut. În plus, întrucât reclamantul nu a furnizat suficiente informații pentru a stabili condițiile economice și sociale ale familiei sale din Etiopia, TAF a concluzionat că reclamantul nu a demonstrat că există obstacole insurmontabile la întoarcerea sa în Etiopia. În fața Curții, reclamantul susține că TAF nu a efectuat o punere în balanță atentă a intereselor în prezența sa, în temeiul articolului 8. O viață de familie în Etiopia nu ar fi posibilă din cauza absenței ajutorului guvernamental, a incertitudinii în ceea ce privește autorizarea de a intra permanent în Etiopia, a incapacității sale de a lucra cu normă întreagă, a handicapului său și a situației în general dificile a țării, care ar trebui examinate în special în contextul bunăstării copilului. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Prin respingerea de către autoritățile elvețiene a cererii de reîntregire a familiei se încalcă dreptul la respectarea vieții private și de familie al reclamantului, în sensul articolului 8 din convenție De ce ingerința în viața privată și de familie a reclamantului a fost prevăzută de lege și constituie o măsură necesară pentru securitatea națională, securitatea publică sau bunăstarea economică a țării Lipsa de colaborare a reclamantului poate scuti autoritățile de la cântărirea intereselor în posibilitatea de a continua o viață de familie în străinătate ?Au fost luate suficient în considerare de către autorități handicapul reclamantului și capacitatea acestuia de a se reintegra într-o țară terță?
Publié le 16 juin 2025
Requête n
o
35308/24
contre la Suisse
introduite le 25 novembre 2024
communiquée le 28 mai 2025
La requête concerne la demande de regroupement familial d’un ressortissant érythréen.
Ce dernier est entré en Suisse en 2014. Il est aveugle d’un œil et présente des limitations cognitives, linguistiques et physiques. La qualité de réfugié lui fut reconnue et l’admission provisoire prononcée, en raison de l’illicéité de son renvoi. Les autorités considérèrent cependant que l’asile ne pouvait pas lui être octroyé, dès lors que ce statut n’était pas accordé à une personne qui n’était devenue un réfugié qu’en quittant son pays d’origine ou en raison de son comportement ultérieur (article 54 de la loi fédérale sur l’asile).
En 2018, sa famille a fui l’Érythrée pour l’Éthiopie, où il a pu lui rendre visite quelques fois depuis lors. La famille a été reconnue comme réfugiée et vit actuellement à l’extérieur d’un camp.
Le 6 mars 2020, le requérant a déposé une demande de regroupement familial pour son épouse et ses quatre enfants, âgés aujourd’hui de 18, 14, 12 et 5 ans. Cette demande a été rejetée par le Secrétariat d’État aux migrations (SEM) le 26 mai 2020 en raison de la dépendance à l’aide sociale du requérant et de l’insuffisance des efforts déployés s’insérer sur le marché du travail.
Depuis 2022, le requérant occupe un emploi, pour lequel il perçoit un salaire de 50
% en raison de son handicap et continue à bénéficier de l’aide sociale pour le surplus.
Le 2 août 2024, le Tribunal administratif fédéral (TAF) a rejeté le recours du requérant, en concluant toutefois que le SEM n’avait pas appliqué le critère de la non-dépendance à l’aide sociale dans l’appréciation globale du cas, conformément à la jurisprudence de la Cour, notamment l’arrêt
B.F. et autres c. Suisse
,
précité
, et que le requérant avait fait tout ce qui était en son pouvoir pour s’intégrer sur le marché du travail. Cependant, les membres de sa famille se trouvant dans un pays tiers, le TAF a considéré que le requérant pouvait à tout le moins continuer d’exercer sa vie familiale avec ces derniers en se rendant sur place comme il l’a fait par le passé. En outre, le requérant n’ayant pas fourni assez d’informations pour établir les conditions économiques et sociales de sa famille en Éthiopie, le TAF a conclu que le requérant n’avait pas prouvé qu’il existait des obstacles insurmontables à son retour en Éthiopie.
Devant la Cour, le requérant fait valoir que le TAF n’a pas procédé à une mise en balance minutieuse des intérêts en présence, en vertu de l’article 8. Une vie de famille en Éthiopie ne serait pas possible en raison de l’absence d’aide gouvernementale, de l’incertitude quant à l’autorisation d’entrer en Éthiopie de manière permanente, de son incapacité à travailler à temps plein, de son handicap et de la situation généralement difficile du pays, qui devrait être examinée en particulier dans le contexte du bien-être de l’enfant.
1.
Le rejet par les autorités suisses de la demande de regroupement familial emporte-t-il violation du droit au respect de la vie privée et familiale du requérant, au sens de l’article
8 de la Convention
? Est-ce que l’ingérence dans la vie privée et familiale du requérant était prévue par la loi et constitue une mesure nécessaire à la sécurité nationale, à la sûreté publique ou au bien-être économique du pays
?
2.
Le manque de collaboration du requérant peut-il dispenser les autorités d’examiner la pesée des intérêts dans la possibilité de poursuivre une vie familiale à l’étranger
? Les autorités ont-elles suffisamment pris en compte le handicap du requérant et sa capacité de réintégration dans un pays tiers
?