LACUL TEI OFFICES S.A. v. ROMANIA

Publicat la 2 februarie 2026 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 53153/21 LACUL TEI OFFICILOR S.A. împotriva României depuse la 12 octombrie 2021 comunicat la 13 ianuarie 2026 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului de proprietate al societății reclamante în contextul unei hotărâri ale instanțelor interne de a nu rambursa o taxă de instanță impusă pentru o cerere care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. La 17 ianuarie 2019 societatea reclamantă a depus o acțiune civilă împotriva unei terțe părți, solicitând stabilirea cotelor de proprietate ale fiecărei părți la procedură și, în consecință, a partiției judiciare (partiaj judiciar ) a unei imobiliare în parcele de proprietate exclusivă a terenurilor.

Curtea a ordonat societății solicitanți să plătească taxe de judecată de 100 de persoane. Lei român (RON) (echivalentul de 20 euro (EUR) pentru reclamarea de stabilire a cotelor de proprietate corespunzătoare și RON 3.120.791 (echivalentul de 625.000 EUR) pentru reclamația ulterioară de a diviza proprietatea. Societatea reclamantă a depus o cerere de reexaminare a taxelor de judecată (cere de reexaminare a taxai judiciare de timbru ), dar a fost respinsă ca nefondată prin decizia interlocutivă finală din 5 aprilie 2018. Prin decizia din 31 iulie 2018, finală din 10 octombrie 2019, Curtea de district din București a respins reclamația de partiție ca fiind inadmisibilă după concluzia că societatea reclamantă a fost proprietarul exclusiv al bunurilor imobiliare în cauză.

La 15 noiembrie 2019 societatea reclamantă a solicitat rambursarea RON Prin decizia finală din 2 martie 2021 (depusă la 13 aprilie 2021), Curtea de judecată a București a respins cererea de rambursare a societății reclamante ca fiind nefondată din cauza faptului că dreptul intern nu prevedea dreptul la rambursare a taxei de ștampilă în această situație. În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, societatea reclamantă se plânge de o presupusă încălcare a dreptului său de proprietate, argumentând că decizia de a nu rambursa taxa de timbre impusă pentru o afirmație care nu a fost examinată de instanțe a supărat echilibrul echitabil care trebuie să fie atins între interesul general al comunității și drepturile fundamentale ale persoanei.

Întrebări către părți A existat o ingerință în dreptul de proprietate al societății reclamante, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Dacă este cazul, interferența a fost justificată în temeiul dispoziției respective (a se vedea Perdigão c. Portugalia [GC], nr. 24768/06, §§§ 61 et seq., 16 noiembrie 2010)? Guvernul este invitat să depună o copie a dosarului privind reexaminarea taxei de instanță care s-a încheiat cu decizia interlocutivă finală din 5 aprilie 2018.

Published on 2 February 2026

FOURTH SECTION

Application no. 53153/21

LACUL TEI OFFICES S.A.

against Romania lodged on 12 October 2021 communicated on 13 January 2026

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged breach of the applicant company’s right of property in the context of a decision of the domestic courts not to reimburse a court fee imposed for a claim that was dismissed as inadmissible. On 17 January 2019 the applicant company lodged a civil action against a third party, requesting the determination of the property quotas of each party to the proceedings and consequently the judicial partition ( partaj judiciar ) of a real estate into exclusive ownership plots of land. The court ordered the applicant company to pay court fees of 100 Romanian lei (RON) (the equivalent of 20 euros (EUR)) for the claim to determine the corresponding property quotas and RON 3,120,791 (the equivalent of EUR 625,000) for the subsequent claim to divide the property.

The applicant company lodged a request to have the court fees reconsidered ( cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru ), but it was dismissed as unfounded by a final interlocutory decision of 5 April 2018. By a decision of 31 July 2018, final on 10 October 2019, the Bucharest District Court dismissed the partition claim as inadmissible after concluding that the applicant company was the exclusive owner of the real estate at stake. On 15 November 2019 the applicant company sought reimbursement of RON 3,120,791(EUR 625,000) set as court fee for the judicial partition claim. By a final decision of 2 March 2021 (delivered on 13 April 2021), the Bucharest County Court dismissed the applicant company’s reimbursement request as unfounded on the ground that the domestic law did not provide for the right to reimbursement of the stamp duty in this situation.

Under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention the applicant company complains of an alleged breach of its right of property, arguing that the decision not to reimburse the stamp duty imposed for a claim that was not examined by the courts upsets the fair balance which must be struck between the general interest of the community and the fundamental rights of the individual.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant company’s right of property, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? If so, was the interference justified under the said provision (see Perdigão v. Portugal [GC], no. 24768/06, §§ 61 et seq., 16 November 2010)? 2. The Government are invited to submit a copy of the file concerning the re-examination of the court fee that ended with the final interlocutory decision of 5 April 2018.