ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO
Sursă originală
CtEDO 28.11.2023 RO

CASE OF ASSOCIATION OF COMMUNALLY-OWNED FORESTRY PROPRIETORS 'PORCENI PLEȘA' v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
28.11.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions);Pecuniary and non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Pecuniary damage;Just satisfaction)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
CASE OF ASSOCIATION OF COMMUNALLY-OWNED FORESTRY PROPRIETORS 'PORCENI PLEȘA' v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2023)

Tradus și revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro/

)

(Cererile nr. 46201/16

ș

i 47379/16)

Art. 1 P1 • Respectarea bunurilor • Neacordarea de compensații asociațiilor

reclamante de proprietari de păduri, în pofida unui drept recunoscut de lege, pentru

a compensa imposibilitatea acestora de a-

și exploata pădurile clasifica

te drept zone

naturale protejate în cadrul rețelei europene „Natura 2000” • Inacțiunea prelungită

din partea statului în ceea ce privește adoptarea și publicarea de norme metodologice

pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând cos

turil

e

gestionării durabile a terenurilor forestiere aparținând asociațiilor reclamante,

precum și contravaloarea lemnului nerecoltat de părțile interesate din cauza

cerințelor de protecție impuse de reglementările administrative silvice care au

împiedicat

punerea în aplicare a Ordonanței

Guvernului nr. 14 din 29 ianuarie 2010

privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate

producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, și a art. 99 din Legea nr. 46/2008

privind Codul silvic • Ingerință în litigiu care nu este „legală” în sensul ju

risprudenței

Curții • Lipsa unui scop legitim

28 noiembrie 2023

Hotărârea va rămâne definitivă în condițiile prevăzute la art.

44 § 2 din

Convenție. Poate suferi modificări de formă.

În cauza Asociațiile de coproprietate forestieră Porceni Pleșa și

Piciorul Bătrân Banciu (Obștea de Pădure Porceni Pleșa și

Composesoratul Piciorul Bătrân Banciu) împotriva Români

ei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Gabriele Kucsko-Stadlmaye

r

,

președinte

,

Tim Eicke,

Branko Lubard

a,

Anja Seibert-Fohr,

Ana Maria Guerra Martins,

Anne Louise Bormann,

Sebastian Rădulețu

, j

udecători

,

ș

i Andrea Tamietti,

grefier de secție

,

având în vedere cererile (nr. 46201/16 și 47379/18) îndreptate împotriva

României, prin care două persoane juridice de drept român, asociații de

coprop

rietari indivizibili de păduri montane situate în Pleșa și Recea,

Obștea

de Pădure Porceni Pleșa

(de asemenea, denumită în anumite documente

Obștea de Pădure Porceni Bîrnici Pleș

a

) și

Composesoratul Piciorul Bătrâ

n

Banciu

(„asociațiile reclamante”), au ses

izat Curtea la 22 iulie 2016, respectiv

la 24 august 2018, în temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale („Convenția”),

având în vedere decizia de a aduce prezentele cereri la cunoștința

guvernului român

(„Guvernul”),

având în vedere observațiile părților,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 7 noiembrie 2023,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

RE

1.

În prezentele cereri, asociațiile reclamante

de proprietari forestieri s-au

plâns, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că, în pofida unui

drept recunoscut de lege, nu au primit compensații pentru faptul că nu au

putut să exploateze pădurile deținute din cauza clasificării acestora ca

zone

naturale protejate în cadrul rețelei europene „Natura 2000”.

2.

Asociațiile reclamante sunt două asociații de drept român. Prima

reclamantă,

Obștea de Pădure Porceni Pleșa

, a fost înființată în anul 2000 și

are sediul

social în Pleșa, în județul Gorj. Aceasta a fost reprezentată de

doamna Cristina Duvlea, avocat în Târgu-

Jiu. A doua reclamantă,

Composesoratul Piciorul Bătrân Banciu

, a fost înființată în anul 2002 și are

sediul social în Recea, în județul Brașov. A fost reprezentată de domnul Carol

Vlad Gyergyai, avocat în București.

1

3.

Guvernul a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna O.F.

Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

4.

Prima reclamantă deține un titlu de proprietate asupra unei păduri de

3 636,43

ha aflată în Pleșa, în Munții Carpați, din care 2

407,43 ha situate în

Defileul Jiului și care fac parte din Parcul Național

Defileul Jiului, fiind

clasificate în 2005 drept zon

ă naturală protejată.

5.

A doua reclamantă deține un titlu de proprietate asupra unei păduri de

429

ha situată, de asemenea, în Munții Carpați, în Recea, din care 258,4

ha,

ș

i, ulterior,

o suprafață mai mare de 358,7

ha, au fost clasificate în 2005,

respectiv în 2008,

drept zonă naturală protejată.

6.

Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, terenurile celor două

reclamante au fost incluse în rețeaua „Natura 2000”, care reuneșt

e situri din

toate statele membre ale Uniunii Europene care prezintă o mare valoare din

punct de vedere al patrimoniului natural datorită faunei și florei excepțional

e

pe care o conțin (

infra,

pc

t. 26).

7.

În conformitate cu dispozițiile aplicabile zonelor forestiere clasificate,

proprietarii acestora au obligația de a întreține pădurile în cauză, dar nu le pot

exploata în niciun fel. Potrivit Legii nr. 46/2008 privind Codul silvic (Legea

nr. 46/2008 privind Codul silvic,

infra

, pct

. 18)

, au dreptul, în compens

ație,

la despăgubiri

.

8.

Odată ce au fost clasificate terenurile împădurite care le aparțineau, cele

două asociații reclamante au încheiat contracte de întreținere cu birourile

silvice regionale, pe cheltuiala proprie

, pentru pădurile respective.

I.

9.

Înainte de a iniția procedura care face obiectul prezentei cereri, prima

reclamantă a introdus o primă acțiune în justiție, soluționată, la 8

noiembrie

2013, prin hotărârea definitivă a Curții de Apel Craiova prin care a obținut o

despăgubire în valoare de 1

112

924,3 lei românești (RON), datorată de stat

pentru anul 2012. Ministerul Mediului, care era parte pârâtă în cadrul acestei

proceduri, n

u a formulat recurs împotriva hotărârii menționate.

10.

De asemenea, prima reclamantă a inițiat o procedură administrativă

prealabilă, în cadrul căreia i

-

a fost adusă la cunoștință, prin intermediul unui

document inti

tulat „decont justificativ” emis de Inspectoratul Teritorial de

Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, care era subordonat

Ministerului Mediului, că avea dreptul în 2013 la o compensație în valoare de

1 306

174 RON corespunzătoare, în principal, cont

ravalorii recoltei de lemn

pe care nu a putut să o producă în anul 2013.

11.

La 14 mai 2014, prima reclamantă a introdus împotriva Ministerului

Mediului o acțiune în contencios administrativ prin care solicita suma de

1 306 174

RON cu titlu de despăgubire datorată pentru anul 2013, în

compensație pentru clasificarea terenurilor forestiere care îi aparțineau.

Ministerul s-

a opus, pe motiv că Guvernul nu adoptase încă hotărârea

2

„privind normele metodologice” de stabilire a modalităților de aplicare a

dispozițiilor în materie de despăgubiri prevăzute de Legea nr. 46/2008.

12.

Prin hotărârea din 5 septembrie 2014, Curtea de Apel Craiova a admis

acțiunea reclamantei, considerând că neadoptarea de către Guvern a hotărârii

menționate nu era de natură să justifice refuzul de a acorda reclamantei

despăgubirile solicitate.

13.

Ministerul a formulat recurs în casație. Prin decizia din 3 februarie

2016, În

alta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a respins cererea

reclamantei. A constatat că, în temeiul Legii nr. 46/2008, partea interesată

avea dreptul la despăgubiri, că Comisia Europeană validase sistemul de

despăgubiri propus de Guvern, dar acesta nu adoptase încă proiectul de

hotărâre elaborat în acest scop. Prin urmare, Înalta Curte a hotărât că

reclamanta nu putea beneficia încă de despăgubirea prevăzută de Legea nr.

46/2008, adăugând că exista o „altă cale de atac” de natură să remedieze

pr

ejudiciul adus proprietarilor de păduri clasificate, fără a indica totuși care

era acesta. Decizia Înaltei Curți este redactată după cum urmează în părțile

sale relevante:

„Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din decizia Comisiei

Eu

ropene în care se precizează faptul că «schema, care va expira la data de 31

decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și

publicată în M.[onitorul] Of.[icial] al României [...

]».

Ca atare, schema de ajutor de stat, avân

d ca temei legal proiectul de hotărâre a

Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia

Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act

normativ intern

.

[...]

Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat

vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost

adoptată și publicată în M.[onitorul] Of.[icial] al României H.G. [hotărârea de guvern]

pentru aprobarea Norm

elor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului

de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care

proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție [decurgând din reglementarea

administrativă privind folosința suprafețelor forestiere (

protecția amenajărilor

forestiere

)] stabilite prin amenajamente silvice, [și fiind, de asemenea, considerate

drept] necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor

situate în siturile de imp

ortanță comunitară Natura 2000 [(cf. pct. 18 din prezenta

hotărâre)]

.

Ca atare, în prezent nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, [în lipsa

hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare mai sus arătat].

[...]

În altă ordine de idei este real faptul că situația decurgând din neîndeplinirea

obligațiilor în cauză [situația juridică determinată de neîndeplinirea acestei condiții

suspensive], respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuție, este aptă să

lezeze dreptul la compensații pe care îl au proprietarii suprafețelor forest

iere cu funcție

de protecție de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000,

însă, pentru aceasta există un alt remediu judiciar.”

3

II.

RECL

14.

Cea de-

a doua reclamantă a inițiat o procedură administrativă

prealabilă, în cadrul căreia, la 30 septembrie 2015, i

-

a fost adusă la cunoștință,

prin intermediul unui document „centralizator” întocmit de Regia publică

locală Ocolul Silvic Pădurile Făgărașului R.A., că avea dreptul, cu titlu de

compensație corespunzătoare în principal contravalorii recoltelor de lemn

neproduse, la următoare

le

despăgubiri:

– două sume în valoare de 60

499,05 RON, respectiv de 17 689,03 RON

raportate respectiv la perioadele 1 ianuarie - 30 septembrie 2010, pe de o

parte, și de la această dată până la sfârșitul anului 2010, pe de altă parte,

calculate pe baza prețului pe metru cub de lemn stabilit prin ordin al

ministrului la

u

n nivel diferit pentru fiecare dintre cele două perioade;

– două sume în valoare de 63

respectiv 6

raportate la două perioade separate din 2011;

–

suma de 69 837,26 RON pentru anul 2012;

–

suma de 80 611,35 RON pentru 2013,

–

suma de 80 611,35 RON pentru 2014.

15.

Prin urmare, printr-

o acțiune introdusă la 17 noiembrie 2015, a doua

reclamantă a solicitat, între altele, suma de 379

car

e

corespundea totalului acestor c

ompensații, suma fiind datorată

pentru anii

2010-

2014 drept compensație pentru clasificarea parcelelor forestiere pe care

le deținea.

16.

Prin hotărârea din 8 decembrie 2017, notificată la 27 februarie 2018,

Curtea de Apel Brașov, confirmând hotărârea pronunțată în primă instanță la

13 aprilie 2017 de Tribunalul Brașov, a respins cererea pe motiv că, în pofida

acordului Comisiei Europene din 19 iulie 2012 de validare a sistemului de

despăgubiri, Guvernul nu adoptase încă normele metodol

ogice care

reglementau acordarea despăgubirilor

.

17.

Decizia citată anterior a Curții de Apel Brașov este redactată după cum

urmează în părțile sale relevante în speță:

„Cea de

-

a doua critică vizează greșita admitere a excepției prematurității cererii de

chemare în judecată [pentru a obține despăgubiri] pe

ntru anii 2010

-2014, motiv care se

circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, dar care, de

asemenea, nu este fondat.

Curtea reține că,

prin Decizia «C (2012)5166 final» din 19 iulie 2012, Comisia

Europeană a avizat propunerea privind ajutoarele de stat pentru persoanele fizice și

juridice pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2013.

Prin Decizia C(2013)9369 s-a avizat prelu

ngirea

schemei de ajutoare pană la 30 iunie

2014

.

[...]

În acest context se reține că ajutoarele de stat pentru persoanele fizice și juridice,

începând cu anul 2010 se pot acorda în baza Deciziilor C(2012) 5166 final/19.07.2012

4

L

ș

i C(2013)9369 final/18.12.2013 num

ai după publicarea proiectului de hotărâre de

Guvern pentru aprobarea normelor metodologice, act care nu a fost încă publicat în

Monitorul Oficial.

Curtea validează raționamentul primei instanțe reținând, din chiar cuprinsul deciziilor

menționate, faptul că acestea nu au efect direct ci reprezintă avize de conformitate ale

unor scheme de acordare de ajutoare de stat în sensul compatibilității cu piața internă,

însă proiectele de hotărâre de guvern de aprobare a normelor metodologice pentru

acordarea ajutoarelor de stat nu au intrat în vigoare nefiind publicate în monitorul

oficial, condiție explicit menționată în deciziile invocate [de recla

mantă].

Prin Decizia C(2012)5166 final din 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat

favorabil acordarea ajutoarelor pe

rsoanelor fizice și juridice pentru pădurile incluse în

TI și T2 [care fac parte] din cadrul siturilor Natura 2000, această decizie având ro

lul de

a aviza favorabil schema de ajutor de stat propusă de statul român, prin autoritatea

centrală competentă, pentru persoanele cărora le este limitată [prin reglementări

administrative] folosința asupra terenurilor afectate de amenajamente silvice,

propunerea astfel avizată producând efecte numai după publicarea în Monitorul Ofic

ial

al României a actului normativ re

spectiv (hotărâre a Guvernului).

Ulterior primirii acestei decizii [de la Comisia Europeană] ministerul de resort a

elaborat un proiect de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice

de acordare, utilizare și control al acestor compensații, însă respectivul proiect nu a mai

fost publicat în Monitorul Oficial al României, fiind retras de la publicare din

considerente care nu fac obiectul prezentei

cauze.

Prin urmare, nici la momentul promovării acțiunii și nici în prezent, nu există norme

metodologice, ulterioare deciziei favorabile a Comisiei Europene, de acordare, utilizare

și control al acestor compensații, astfel cum au fost propuse de către statul roman prin

autoritatea competentă și avizate de Comisia Europeană.

Faptul că reclamanții se află în situația de a nu se putea folosi în niciun fel de atributul

dreptului de proprietate pentru un interval considerabil de timp, în condițiile în care

statul roman, prin autoritățile de resort, nu a rezolvat această chestiune și nici nu a

prezentat

d

ovezi că este pe cale sa finalizeze un asemenea proces, nu justifică demersul

judiciar al acestora în condițiile normelor speciale invocate, ci, eventual, în condițiile

dreptului comun.

[...]

În al treilea rând reclamanta critică greșita respingere a petit

ului având ca obiect

angajarea răspunderii Statului Român în solidar cu Ministerul Apelor și Păduril

or, sens

în care se invocă prevederile art. 1382 Cod civil, art. 288 alin. 1 și art. 291 TFUE,

respectiv obligația Statului Român, în temeiul art. 288 alin. 4 TFUE de a adopta și

publica în Monitorul Oficial normele metodologice de aplicarea a Deciziilor

C(2012)5166 final/19.07.2012 și C(2013)9369 final/18.12.2013.

Prima instanță a respins acest petit apreciind că încălcarea invocată de reclamantă nu

este suf

icient de gravă iar reclamanta are posibilitatea formulării unei noi cereri de

despăgubire după adoptarea normelor metodologice arătate.

[...]

Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat

vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost

adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentr

u

aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat

pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu

5

o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvic

e, necesare

acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de

importanță comunitară Natura 2000.”

I.

CA

în vigoare la data introducerii cererilor

18.

Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, care a intrat în vigoare la 30

martie 2008, după publicarea în Monitorul Oficial nr. 238 din 27 martie 2008,

este redactată după cum urmează în pasajele relevante în speță:

Articolul 97

„(1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a

persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților

administrativ

-

teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităț

ii publice

centrale care răspunde de silvicultură, sume pent

ru:

[...]

b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care

proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin ame

najamente

silvice care det

ermină restricții în recoltarea de masă lemn

oasă;

[...

]

”

Articolul 98

„Sumele prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), c), d) și e) se pun la dispoziția ocolului

silvic care asigură serviciile silvice, cele prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b), f)

și g) ș

i la

art. 101 se pun la dispoziția proprietarilor, iar cele prevăzute la art. 21 alin. (4) se pun

la dispoziția structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care

răspunde de silvicultură [...]”

Articolul 99

„(1) Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale

prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității

publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la

data intrării

în vigoare a prezen

tu

lui cod.”

19.

Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007

privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de

importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice e

uropen

e

Natura 2000 (

infra,

pc

t. 26

)

în România a intrat în vigoare la data publicării

sale în Monitorul Oficial nr. 98 din 7 februarie 2008. Acest ordin include la

anexa nr.1, la numărul de referință ROSCI0063, Defileul Jiului din județul

Gorj, iar la numărul de referință ROSCI0122, Munții Făgăraș, care cuprind

un teritoriu care aparține de comuna Recea, în județul Brașov.

6

20.

Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind

regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și

faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011,

orice formă de exploatare și utilizare a resurselor naturale este interzisă în

ariile naturale în cauză, precum și orice formă de utilizare a terenurilor care

ar fi incompatibilă cu scopul de conservare care le

-a fost atribuit.

21.

Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 din 29 ianuarie 2010 privind măsuri

financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor

agricoli, începând cu anul 2010 este formulată după cum urmează, în părțile

sale relevante în speță:

Articolul 4

„(1) Guvernul este abilitat să acorde forme de ajutor de stat permise conform

art. 1 în

următoarele domenii:

[...]

s) activi

tăți de dezvoltare rurală [...]

[...]

4.

plăți Natura 2000 și plăți aferente Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European

ș

i a C

onsiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară

în domeniul apei [..

.];

[...

]

”

Articolul 5

„(1) Normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute

la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernul

ui, cu respectarea prevederilor comunitare

și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata,

cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în lei,

fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate,

procedurile de implementare, supraveghere și control.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale transmite Comisiei Europene notificările

formelor de ajutor de stat prevăzute la art. 4, în conformitate cu dispozițiile

Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare

a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare

a

articolului 93 din Tratatul CE.”

Articolul 6

„Ajutoarele de stat care pot fi acordate din cele prevăzute la art. 4 și suma totală

alocată fiecărei forme de ajutor de stat se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului,

care

va fi comunicată Comisiei Europene prin Raportul anual, în conformitate cu art. 6 din

Regulamentul (CE

) nr. 794/2004.”

22.

Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 din 22 iulie 2009 pentru aprobarea

Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale

destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a

persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a

7

unităților administrati

v

-

teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare

a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond este formulată după

cum urmează, în părțile sale relevante în speță:

Articolul 6

„(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b)

pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 –

Codul silvic

,

cu mo

dificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei

favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

(2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și

completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după

primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.”

B.

Jurisprudența internă

23.

În decizia interpretativă nr. 36 din 23 noiembrie 2015, Înalta

Curte de

Casație și Justiție

- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a

hotărât că acordarea compensației prevăzute la art. 97 alin. 1 lit. b) din Legea

nr. 46/2008 privind Codul silvic (

supra,

pc

t. 18

)

și la art. 4 lit. s) pct. 4 din

Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru

reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând

cu 2010 (

supra,

pc

t. 21

)

era subordonată unei decizii favorabile a Comisiei

Europene privind ajutoarele de stat și adoptarea ulterioară a normelor

metodologice, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/

2

010.

24.

Decizia Înaltei Curți menționează, de asemenea, existența a două

orientări contrare în practica instanțelor naționale, în special a curților de apel,

cu privire la despăgubirile în discuție. Părțile relevant

e din decizie sunt

redactate după cum urmează:

„V. Jurisprudența instanțelor naționale

43.

În cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat curților de apel să

comunice

jurisprudența identificată la nivelul circumscripției lor teritoriale cu privi

re la

chestiunea de drept ce formează obiectul sesiză

rii.

44.

Din analiza jurisprudenței transmise de curțile de apel, cu referire la chestiunea de

drept ce formează obiectul sesizării, au fost constatate aspectele arătate în co

ntinuare:

45.

Într-o orienta

re jurisprudențială, instanțele au dispus obligarea pârâților Ministerul

Mediului, Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură și/sau Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare la plata compensațiilor cuvenite începând cu

data de 1 ianuarie 2010, reprezentând contravaloarea produselor pe care pro

prietarii nu

le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care

determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă [Regulamentul administrativ

forestier].

46

. Pentru a pronunța această soluție, instanțele au avut în vedere următoarele

argumente:

– pentru acordarea compensațiilor a fost emisă decizia Comisiei Europene prin car

e a

fost acordat aviz favorabi

l;

8

– faptul că statul român, prin autoritățile de resort

, nu a emis Normele metodologice

prevăzute de art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 nu conferă caracter

justificat refuzului de acordare a compensațiilor, în condițiile în care persoanele

îndreptățite nu se pot folosi în niciun fel

de drept

ul lor de proprietate pentru un interv

al

considerabil de timp;

– neacordarea compensațiilor nu poate fi justificată prin lipsa adoptării normelor

metodologice ori prin lipsa fondurilor bugetare, deoarece, în caz contrar, ar însemna

să

se admită că actul normativ a stabilit drepturi afectate de o condiție pur potestativ

ă. De

altfel, la nivel național, există Normele metodologice aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 861/2009;

– dreptul la compensații este echivalent cu dreptul de proprietate,

iar reclamanți

i sun

t

îngrădiți în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, în sensul art. 1 din

Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

47.

Într-

o altă orientare jurisprudențială, instanțele

au respins cererea de acordare a

compensațiilor, reținând că:

– în cuprinsul Deciziei Comisiei Europene, la capitolul «Durată și buget» s

-a

menționat faptul că schema nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de

Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României. Ca urmare, odată cu emiterea

deciziei respective a fost îndeplinită condiția prealabilă prevăzută de Hotărârea

Guvernului nr. 861/2009, respectiv aceea de primire a deciziei favorabile a Comisiei

Europene privind ajutoarele de stat. Pr

in urmare, trebuie îndeplinite și celelalte condiții.

Astfel cum este reglementat de legiuitor, art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009

nu acordă,

de plano

, odată cu primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene,

măsurile de sprijin

;

[...]

–

împre

j

urarea că schema de ajutor sub forma proiectului de hotărâre a Guvernului nu

a fost publicată în Monitorul Oficial al României face ca ajutorul de stat privind plăți

Natura 2000 să nu poată fi acordat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și de

decizia Comisiei Europene.

[...]

În altă ordine de idei este real faptul că situația juridică determinată de neîndep

linirea

acestei condiții suspensive, respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuție,

este aptă să lezeze dreptul la compensații pe care îl au proprietarii suprafețelor forestiere

cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanță comunitară

Natura 2000, însă, pentru aceasta există un alt remediu judiciar.”

C.

Cele mai recente evoluții în dreptul intern releva

nt

25.

Hotărârea Guvernului nr. 447/2017 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea

Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor

reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le r

ecoltează

,

datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care

determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă privește plățile pentru

perioada care începe odată cu intrarea sa în vigoare în iulie 2017. Potrivit art.

9

17, această hotărâre abrogă Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 din 22 iulie

2009 (

supra,

pc

t. 22).

A.

Directiva „Habitate

”

26.

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind

conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică este

citată parțial în cauzele

Karin Andersson și alții împotriva Suediei

(nr

.

29878/09, pct. 33, 25 septembrie 2014) și

O’Sullivan

McCarthy Mussel

Development Ltd împotriva Irlandei

(nr. 44460/16, pct. 66, 7 iunie 2018).

Partea din directivă referitoare la instituirea rețelei Natura 2000 este

formulată după cum urmează, în părțile sale relevante în speță:

Definiții

Articolul 1

„În sensul prezentei directive

:

[...]

k) sit de importanță comunitară înseamnă un sit care, în cadrul regiunii sau

regiunilor

biogeografice cărora le aparține, contribuie în mod semnificativ la menținerea sau

readucerea unui habitat din anexa I sau a unei specii din anexa II la un stadiu

corespunzător de conservare și, în același timp, la coerența sistemului Natura 2000

menționat la articolul 3, precum și/sau la menținerea diversității biologice a regiunii sau

regiunilor biogeografice respective.”

Articolul 2

„(1) Obiectul prezentei directive este să contribuie la menținerea biodiversității prin

conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de pe teri

toriul

statelor membre în care

s

e aplică tratatul.

(2) În temeiul prezentei directive, se adoptă măsuri de menținere sau readucere la un

stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de floră și fau

nă

sălbatică de importanță comunitară.

(3) Măsurile adoptate în temeiul prezentei directive trebuie să țină seama de condițiile

economice, sociale și culturale, precum și de caracteristicile regionale și locale.”

Articolul 3

„(1) Se instituie o rețea ecologică europeană coerentă, care să reunească ariile speciale

de c

onservare, cu denumirea de Natura 2000. Compusă din situri care adăpostesc

tipurile de habitate naturale enumerate în anexa I și habitatele speciilor enumerate în

anexa II, această rețea permite menținerea sau, după caz, readucerea la un stadiu

corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală a tipurilor de habitate

naturale și a habitatelor speciilor respectiv

e.

Sistemul Natura 2000 va include arii speciale de protejare clasificate de statele

membre în temeiul Directivei 79/409/CEE.

10

(2) Fiecare stat membru contribuie la punerea în aplicare a sistemului Natura 2000

proporțional cu gradul de reprezentare a tipurilor de habitate naturale sau a habitatelor

speciilor prevăzute la alineatul (1) pe teritoriul său. În acest sens, fiecare stat membru

de

semnează anumite situri, în conformitate cu articolul 4, ca arii speciale de conservare,

ț

inând seama de obiectivele stabilite la alineatul (1).

[...]

”

Articolul 6

„(1) Pentru ariile speciale de conservare, statele membre adoptă măsurile de

conservare ne

cesare, inclusiv, după caz, planuri de gestionare adecvate, speciale sau

incluse în alte planuri de dezvoltare, precum și actele administrative sau clauzele

contractuale adecvate în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate

naturale din anexa I sau ale speciilor din anexa II prezente pe teritoriul respectivelor

situri.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale

de conservare, deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și

perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care

perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei dir

ective.”

Comisiei Europene

27.

Prin Decizia Comisiei Europene C(2012) 5166 final/19.07.2012,

publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C/276/2012 din 13

septembrie 2012, Ministerul Mediului din România a primit un aviz în

favoarea acordării de ajutoare de stat persoanelor fizice sau juridice care dețin

păduri din categoriile T1 și T2 în cadrul siturilor Natura 2000. Potrivit acestei

decizii, ajutorul de stat nu putea fi acordat decât după publicarea în Monitorul

Oficial al României a normelor metodologice pentru acordarea,

utilizarea și

controlul ajutoarelor de stat pentru astfel de compensații.

„Obiectiv: Ajutor de stat/România

[...]

Acordarea de ajutoare pentru compensații reprezentând contravaloarea masei

lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite

prin amenajamente silvice și a costurilor [suportate de aceștia în vederea] gestionării

durabile a pădurilor.

Domnule ministru,

1.

Prin e-

mailul din 29 august 2011, Reprezentanța Permanentă a României pe lângă

Uniunea Europeană a notificat Comisiei schema menționată în obiectul prezentei

scrisori, în temeiul articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii

Europene (TFUE).

[...]

3.

Am onoarea să vă informez că, în ceea ce privește schema menționată în obiectul

pr

ezentei scrisori, Comisia nu are de formulat nicio obiecție.

11

L

4.

Pentru luarea acestei decizii, Comisia s-

a bazat pe următoarele considerente:

Temeiul juridic

5.

Temeiul juridic al schemei este proiectul de Hotărâre a Guvernului de aprobare a

normelor

metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații

reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează

datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor

gestionării durabile a pădurilor.

Forma și modalitățile de acordare a acestuia

6.

Ajutorul compensatoriu vizat variază între 40 și 200 EUR pe hectar pe an.

Acesta

se calculează pe baza următorilor parametri: suprafața (în hectare) pentru care se solicită

compensația, prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, indicele de creștere al

arborilor, indicele de corecție al prețului în funcție de tipul de arbore (fagul servind ca

referință) și indicele de corecție a compensației în raport cu funcția de protecție a

pădurii.

Acest

e date provin din lucrările Institutului Național de Statistică și ale

Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice din București, fiind extrase mai exact din

lucrarea «Statistica activităților din silvicultură în 2010».

7.

Ajutorul se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2

situate în întregime în zona Natura 2000 (dacă o suprafață forestieră de tip T1 sau T2

se găsește în afara unei zone Natura 2000, ajutorul se acordă în cadrul unei scheme de

ajutoare de minimis în confo

rmitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr.

1998/2006

al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat

ajutoarelor

de minimis

; de asemenea, ajutorul se va acorda în cadrul aceleiași scheme

de ajutoare

de minimis

dacă beneficiarii sunt entități administrative sau teritoriale).

Beneficiarii ajutorului

8.

Beneficiarii, al căror număr este estimat la peste 1 000, sunt proprietari de păduri

(persoane fizice și juridice), asociațiile ale acestora înscrise în registrul specif

ic, precum

și unități administrative/teritoriale care dețin în proprietate publică sau privată suprafețe

forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta mas

a lemnoasă

de pe aceste suprafețe din acest motiv.

[...]

Durată și buget

11.

Schema, care va expira la 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după

ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României. Aceasta va

fi finanțată cu un buget total de 258 de milioane de RON (aproximativ 60 de milioane

EUR)

.

[...]

19.

Plățile Natura 2000 pentru sectorul forestier sunt reglementate de dispozițiile

articolului 46 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, care prevede acordarea de ajutoare

persoanelor fizice sau asociațiilor care au păduri în proprietate pentru a

compensa

costurile suportate și pierderile de venituri suferite având în vedere restricțiile la

utilizarea pădurilor și a altor suprafețe împădurite rezultate în urma punerii în aplicare

a directivelor 79/409/CEE și 92/43/CEE în zona în cauză. Acest se situează între 40

EUR și 200 EUR pe hectar și plățile sunt anual

e.

20.

Comisia constată că ajutorul avut în vedere se înscrie în limitele permise,

deoarece, așa cum se precizează la punctul 6, acesta variază între 40 și 200 EUR pe

12

hectar, în funcție de aplicarea parametrilor menționați la același punct, și se acordă

anual.

[...]

În consecință, Comisia poate concluziona că ajutoarele avute în vedere în cadrul

schemei notificate îndeplinesc condițiile aplicabile pentru a putea beneficia de

derogarea prevăzută

la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE în calitate de

ajutoare destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni

economice fără a aduce modificări condițiilor schimburilor comerciale într

-

o măsură

care contravine interesului comun.

Decizie

25.

Având în vedere analiza de mai sus, Comisia a decis să considere ajutoarele

prevăzute în cadrul schemei notificate ca fiind compatibile cu piața in

ternă.

[...

]

”

28.

Prin Decizia Comisiei Europene C(2013) 9369 final/18.12.2013,

schema menționată în Decizia Comisiei C(2012) 5166/19.7.2012, care urma

să expire la 31 decembrie 2013, a fost prelungită până la 30 iunie 2014.

R

29.

Având în vedere similaritatea obiectului cererilor, Curtea consideră

oportun să le conexeze și să le examineze împreună într

-

o hotărâre unică (art.

42 § 1 din Regulamentul Curții).

1 DIN

E

30.

Reclamantele se plâng de o încălcare a dreptului lor de proprietate.

Fără a contesta clasificarea terenurilor forestiere care le aparțin drept zonă

naturală protejată, consideră că, în lipsa unei compensații pentru neadoptarea

de către Guvern a unor normelor metodologice de acordare a compensațiilor,

interzicerea oricărei forme de exploatare însoțită de obligația de a întreține

pădurea pe cheltuiala lor constituie o sarcină disproporționată. Acestea invocă

art. 1 din Protocolul

nr. 1 la Convenție, redactat după cum urmează:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale.

Nimeni

nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile

prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care

le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului

general sau pentru a asigura pl

ata imp

ozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzi

lor.”

13

privire la admisibilitat

e

1.

Cu privire la aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție

31.

Curtea observă că, în speță, întrucât Guvernul nu a ridicat o excepție

referitoare la aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, părțile au

considerat implicit că această dispoziție era aplicabilă faptelor care au stat la

baza prezentelor cereri.

32.

Curtea reami

ntește că problema aplicabilității ține de competența sa

ratione materiae

și consideră că ar trebui o examineze în speță din oficiu

(

Studio Monitori și alții împotriva Georgiei

, nr. 44920/09 și 8942/10, pct. 32,

30 ianuarie 2020).

33.

Curtea subliniază că noțiunea „bunuri” poate acoperi atât „bunuri

actuale”, cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine definite,

creanțe. Pentru ca o creanță să fie considerată o „valoare patrimonială” care

intră în domeniul de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1, titularul creanței

trebuie să demonstreze că are un temei suficient în dreptul intern. Odată

dobândită, noțiunea de „speranță legitimă” poate intra în vigoare (

Maurice

împotriva

Franței

, nr. 11810/03, pct. 63, CEDO 2005-

IX, și

Agrati și alții

împotriva Italiei

, nr. 43549/08, 6107/09 et 5087/09, pct. 73-74, 7 iunie 2011).

34.

În speță, Guvernul nu contestă dreptul de proprietate al reclamantelor

asupra terenurilor forestiere clasifica

te drept zonă naturală protejată și nici

dreptul corespunzător pe care îl aveau de a li se acorda, în temeiul art. 97

-99

din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic și al OG nr. 14/2010 (

supra,

pct.

18

și

2

1

,

și

infra,

pct.

6

3

),

despăgubiri reprezentând contravaloarea lemnul

ui

pe care nu au

putut să îl recolteze din cauza clasificării pădurilor pe care le

dețineau drept zone protejate Natura 2000 și a costurilor suportate de aces

tea

pentru gestionarea durabilă a pădurilor în discuție. În plus, instanțele

naționale, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul primei

reclamante (

supra,

pc

t.13

)

și Curtea de Apel Brașov în cazul celei de

-a doua

reclamante (

supra,

pct.

17),

au recunoscut, de asemenea, dreptul la

despăgubire al părților interesate, dar au considerat că acestea nu puteau

beneficia în

că de despăgubirea în cauză în lipsa publicării în Monitorul

Oficial a normelor metodologice care reglementau plata acestora.

35.

În sfârșit, Curtea reține că sumele despăgubirilor datorate

reclamantelor au fost aduse

la cunoștința acestora prin intermediul unor

documente administrative necontestate întocmite, în cazul primei reclaman

te,

de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea,

subordonat Ministerului Mediului (

supra,

pc

t. 1

0

)

și, în cazul celei de

-a do

ua

reclamante, de Ocolul Silvic Pădurile Făgărașului (

supra,

pc

t. 14).

36.

Ținând seama de aceste elemente, Curtea consideră că nu dreptul

reclamantelor de a pr

imi despăgubiri, în sine, este pus în discuție de Guvern

– și nu a fost pus în discuție nici de instanțele naționale –, ci doar modalitățile

practice de plată a acestor despăgubiri, care nu au fost încă stabilite printr

-o

hotărâre

de

Guvern. Rezultă că acest drept la despăgubiri poate fi calificat

14

drept „bun”, din moment ce face obiectul unei creanțe certe, având o bază

legală (

supra,

pct.

18

și

2

1

),

valoarea fiind stabilită de autoritățile

administrative competente (

supra,

pc

t. 10

și

14

) și

că nu a fost contestat, nici

cu privir

e la existența sa, nici în ceea ce privește întinderea sa, în cadrul

procedurilor judiciare interne referitoare la cauză [a se vedea,

mutatis

mutandis

,

Văleanu și alții împotriva României

, nr. 59012/17 și alte 27 de

cereri, pct. 230, 8 noiembrie 2022, și,

a contrario

,

Denisov împotriva

Ucrainei

, nr. 76639/11, pct. 137, 25 septembrie 2018, și

Marčan împotriv

a

Croației

(dec.), nr. 67390/10,pct. 32-42, 20 octombrie 2016].

37.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consid

eră că reclamanții

puteau cel puțin să se întemeieze pe o speranță legitimă,

în baza acestor

dispoziții legislative și a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale în

cauzele lor, de a li se plăti despăgubiri pentru că nu au avut posibilitatea să

își e

xploateze terenurile forestiere (a se vedea,

mutatis mutandis,

Arhiepiscopia Romano-

Catolică Alba Iulia împotriva României

, nr.

33003/03, pct. 88, 25 septembrie 2012).

38.

Rezultă că art. 1 din Protocolul nr. 1 este aplicabil în speță.

2.

Cu privire la epuizarea căilor de recurs interne

a)

i. Guvernul

39.

Guvernul invocă neepuizarea căilor de recurs interne. Acesta consideră

că reclamantele ar fi trebuit să inițieze o acțiune în fața instanțelor civile, în

temeiul dispozițiilor care reglementează răspunderea civilă delictuală, pen

tru

a obține obligarea autorităților competente la plata prejudiciilor pe care

reclamantele considerau că le

-

au suferit și reprezentând contravaloarea

rec

oltei de lemn pe care nu au putut să o colecteze. Cu privire la acest aspect,

Guvernul arată, citând ultimul paragraf din decizia interpretativă nr. 36 din

23 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (

supra,

pct.

24),

precum și ultimul paragraf din decizia din 3 februarie 2016 a Înaltei Curți d

e

Casație și Justiție pronunțată cu privire la prima reclamantă (

supra,

pct.

13)

că se face trimitere la „alte căi de atac” de care puteau beneficia reclamantele

potrivit acestei instanțe.

40.

Guvernul face trimitere, de asemenea, la o hotărâre pronunțată la 22

mai 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție într

-

o cauză similară. Aceasta

arată că, în hotărârea respectivă, Înalta Curte a considerat că criticile

referitoare

la protecția proprietății private erau de natură civilă și că nu puteau

fi ridicate în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ întemeiate pe

caracterul nejustificat al refuzului autorității administrative de a admite

cererea.

41.

Guvernul susține că practica internă include exemple care arată că

această cale de atac avea perspective rezonabile de succes. În această privință,

face trimitere, pe de o parte, la o hotărâre din 6 iunie 2017 prin care Tribunalul

15

Arge

ș a admis acțiunea introdusă de o persoană proprietară de terenuri

forestiere pe motiv că nu a obținut despăgubiri reprezentând contravaloarea

produselor pe care nu le-a putut recolta pentru anul 2007, ca urmare a

dispozițiilor de protecție ale reglementărilor administrative forestiere, și, pe

de altă parte, la o decizie din 13 iunie 2017 prin care Curtea de Apel Suceava

a obligat Ministerul Mediului la plata către o persoană aflată într

-

o situație

similară cu cea a reclamanților a sumei de 140

941,78 lei pentru anul 2009,

reprezentând contravaloarea lemnului pe care persoana respectivă nu a putut

să îl recolteze dintr

-

o pădure pe care o deținea într

-

o zonă protejată Natura

2

000.

42.

Potrivit Guvernului, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene

(CJUE) a consacrat, de asemenea, diferența de natură juridică dintre

ajutoarele de stat și despăgubirile, în sensul civil, pentru restrângerile aduse

dreptului de proprietate. În această privință, Guvernul susține că CJ

UE a

hotărât că „ajutoarele publice,

fiind

măsuri ale autorității publice

car

e

favorizează

anumite întreprinderi sau produse, au un statut juridic

fundamental diferit de despăgubirile pe care autoritățile naționale pot fi

eventual obligate să le plătească

persoanelor particulare pentru repararea unui

prejudiciu pe care l-

au cauzat” (a se vedea cauzele conexate 106/87

-120/87

Asteris AE împotriva Greciei

din 26 aprilie 1988).

ii. Reclamantele

43.

Reclamantele invită Curtea să respingă obiecția ridicată de Guvern și

contestă teza potrivit căreia o acțiune civilă de drept comun ar fi avut șanse

de succes în ceea ce privește capetele lor de cerere specifice referitoare la

acordarea de despăgubiri ca urmare a clasificării terenur

ilor lor forestiere

drept zonă protejată.

44.

Prima reclamantă susține că a introdus o acțiune în fața instanței de

contencios administrativ la indicația Tribunalului Gorj, care, prin hotărârea

din 5 noiembrie 2009, a

considerat adecvată această cale, și nu cea a acțiunii

civile. În această privință, reclamanta explică faptul că, în 2009, a inițiat o

acțiune civilă pentru a obține despăgubiri din partea statului pentru

clasificarea pădurii sale drept zonă protejată pentru anii 2008 și 2009, acțiune

care, potrivit acesteia, a fost soluționată prin hotărârea menționată din 5

noiembrie 2009, prin care Tribunalul Gorj și

-

a declinat competența în

favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova

.

45.

În același sens, reclamanta arată că mai multe hotărâri favorabile au

fost pronunțate de Curtea de Apel Craiova în cadrul unor acțiuni în contencios

administrativ al căror obiect era similar cu acțiunea introdusă de aceasta în

prezenta cauză. Unele dintre aceste hotărâri au devenit definitive prin

neapelare, iar altele au fost confirmate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Aceasta citează, în special, cinci, și anume, pe de o parte,

deciziile Înaltei

Curți de Casație și Justiție din 13 septembrie 2013, 24 iunie și 21 octombrie

16

2014 privind Obștea Bumbești și, pe de altă parte,

deciziile din 31 octombrie

și 12 noiembrie 2014 care au fost pronunțate în favoarea sa.

46.

Adau

gă că, mai recent, în cadrul unei acțiuni în contencios

administrativ pe care a introdus-

o, Curtea de Apel Craiova, prin hotărârea din

18 mai 2020, a admis cererea sa de acordare de despăgubiri corespunzătoare,

pentru anul 2019, în

urma clasificării pădurii sale drept zonă protejată.

Susține că, în cadrul acestei proceduri, Ministerul Mediului nu a ridicat nicio

excepție de necompetență, ci a susținut că nu dispunea de fondurile necesare

pentru a plăti despăgubirile în cauză.

47.

În consecință, prima reclamantă susține că creanța sa împotriva statului

nu este de natură civilă și că, prin urmare, o acțiune civilă nu constituie o cale

de atac adecvată. În plus, este de părere că decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pe care Guvernul o invocă, potrivit

căreia nicio despăgubire nu poate fi acordată până la adoptarea de către

autoritățile naționale a normelor metodologice relevante, este chiar

obligatorie pentru instanțele civile, nu numai pentru instanțele administrative,

ceea ce face ca orice acțiune, indiferent de natura ei, să fie respinsă.

48.

A doua reclamantă, explicând motivele pentru care a considerat că

Legea nr. 554/2004 a contenciosului admi

nistrativ era aplicabilă în speță,

indică, în special, faptul că a introdus o acțiune în contencios administrativ

întrucât se considera vătămată ca urmare a unei inacțiuni care era contrară

legii și imputabilă unei autorități administrative.

49.

Pe de altă parte, aceasta susține că, în cadrul căilor de atac pe care le

-a

exercitat în cadrul procedurii privind cererea sa, a invocat, de asemenea, art.

1357 din Codul civil privind răspunderea delictuală coroborat cu legea

specială care prevedea un drept la despăgubiri corespunzător clasificării

terenului său forestier drept zonă protejată și că nu a obținut câștig de cauză.

50.

În sfârșit, aceasta susține că, întrucât a exercitat calea de atac prevăzută

în mod expres de legea specială, nu i se poate reproșa că nu a utilizat în plus

celelalte căi de atac de care dispunea în mod teoretic.

b)

Motivarea Curții

51.

Curtea reamintește principiile generale referitoare la epuizarea căilor

de atac interne, astfel cum sunt enunțate în hotărârea

Vučković și alții

împotriva Serbiei

[(excepție preliminară), nr. 17153/11 și alte 29 de cereri,

pct. 69-77, 25 martie 2014]

.

52.

Guvernul susține, în special, că reclamantele ar fi trebuit să introducă

o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru a obține repararea

prejudiciului pe care considerau că l

-au suferit.

Curtea observă, în primul

rând, că statul pârât se prevalează pe hotărâri judecătorești care sunt lipsite de

relevanță în speță, în măsura în care, în timp ce prezenta cauză se referă la

despăgubiri care țineau de regimul în vigoare după 2010, deciziile în cauză

vizează despăgubiri pentru anii 2007 și 2009 (

supra,

pc

t. 41).

În plus, după

ce a luat act de aceste decizii, Curtea reține că au fost pronunțate în cadrul

17

unor acțiuni în contencios administrativ, nu în cadrul unor căi de atac de drept

comun întemeiate pe răspunderea delictuală reglementată de Codul civil.

În

această privință, Curtea observă, de altfel similar celei

de

-a doua reclamante

,

că aceasta din urmă a invocat răspunderea civilă delictuală în susținerea căilor

de atac introduse la nivel național, fără să fi avut câștig de cauză (

supra,

pct.

17).

În ceea ce privește hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție citată de

statul pârât (

supra,

pc

t. 40

),

constată că datează din 2019 și că, prin urmar

e,

a fost pronunțată după depunerea prezentelor cereri (a se vedea,

mutatis

mutandis, Brudan împotriva României

, nr. 75717/14, pct. 89-90, 10 aprilie

2018).

53.

În plus, Curtea reține că, formulând o acțiune în

contencios

administrativ, reclamantele au recurs la o modalitate care, la momentul

introducerii sale, nu era lipsită de șanse de succes, întrucât acestea au introdus

acțiunile înaintea deciziei interpretative nr. 36 din 23 noiembrie 2015 (

supra

,

pc

t. 23-

n plus,

prima reclamantă obținuse anterior o despăgubire pentr

u

anul 2012, în urma unei prime acțiuni de același tip (

supra,

pc

t. 9).

În ceea ce

o privește pe cea de

-

a doua reclamantă, aceasta a invocat, de asemenea,

dispozițiile de drept civil în scopul angajării răspunderii statului pentru

neadoptarea și nepublicarea normelor metodologice în cauză, fără a obține

însă câștig de cauză, întrucât Curtea de Apel Brașov a considerat că această

neîndeplinire a obligației nu era suficient de gravă și că partea interesată avea

posibilitatea de a formula ulterior o nouă cerere de despăgubire, după

adoptarea normelor metodologice (

supra,

pc

t. 17).

54.

În speță, Curtea nu este convinsă că acțiunea în răspundere civilă

delictuală era o cale de atac efectivă la momentul faptelor. În consecință, este

necesar să se respingă excepția de neepuizare a căilor de atac interne ridicată

de Guvern.

3.

Concluzie

55.

Constatând că cererile nu sunt în mod vădit nefondate, nici

inadmisibil

e pentru vreun alt motiv prevăzut de art. 35 din Convenție, Curtea

le declară admisibile.

privire la fon

d

1.

a) Reclamantele

56.

Reclamantele consideră că situația denunțată constituie o ingerință

nejustificată și disproporționată în dreptul lor la respectarea bunurilor, astfel

cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

57.

Acestea nu contestă legalitatea clasificării terenurilor lor forestiere

drept zone

protejate Natura 2000 și recunosc necesitatea acesteia în scopul

conservării și protejării zonelor reprezentative pentru toate tipurile de

18

ecosisteme forestiere și care prezintă un interes ecologic specific. Pe de altă

parte, critică pasivitatea Guvernului în ceea ce privește despăgubirile la care

aveau dreptul ca urmare a imposibilității de a exploata pădurile pe care le

dețin.

58.

Acestea susțin că neplata timp de mai mulți ani a despăgubirilor la care

aveau dreptul

în temeiul Legii nr. 46/2008 și care reprezentau contravaloarea

volumului de lemn pe care nu l-

au putut recolta ca urmare a cerințelor de

protecție necesare pentru gestionarea durabilă a pădurilor care fac parte din

siturile Natura 2000 le-

a impus limitări excesive în ceea ce privește dreptul

de a beneficia și de a dispune liber de bunurile lor. Consideră că dreptul lor

de proprietate a fost golit de substanța sa.

59.

Adaugă că, în urma deciziei Comisiei Europene (

supra,

pc

t. 27)

de a

valida modalitățile de calcul al despăgubirilor pe care ar fi trebuit să le

primească, au trecut cel puțin nouă ani fără ca Guvernul să fi plătit efectiv

sumele datorate și consideră că o astfel de perioadă atât de lungă nu poate fi

considerată o simplă restrângere temporară a dreptului lor la respectarea

bunurilor.

60.

Prima reclamantă susține că

Guvernul nu se poate prevala de propria

turpitudine, precum și că pasivitatea statului, care a fost recunoscută dar nu

și sancționată de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia interpretativă

din 23 noiembrie 2015 (

supra,

pc

t. 24),

de a lua o decizie privind normele

metodologice care reglementează procedura de despăgubire, nu poate fi

imputată persoanei îndreptățite la despăgubiri. Susține că in

certitudinea

prelungită cu privire la data publicării proiectului de hotărâre de Guvern cu

privire la normele metodologice, proiect care, potrivit acestuia din urmă,

fusese deja redactat, era de natură să aducă atingere exercitării de către

reclamantă a dreptului său de proprietate, chiar dacă Guvernul nu a contest

at

faptul că terenurile în litigiu erau situate într

-

o zonă protejată și că, prin

urmare, exploatarea acestora era interzisă. În sfârșit, afirmă că

și

-a îndeplinit

într-

adevăr obligația de a asigura întreținerea și protecția pădurii în cauză și

că a avansat în acest scop fondurile necesare, care au reprezentat o sumă mare

pe care s-

a străduit să o acopere (și anume 103

1

pentru anul 2013).

61.

Cea de-a

doua reclamantă consideră că inerția Guvernului este cu atât

mai inexplicabilă cu cât a adoptat norme metodologice de acordare a

despăgubirilor pentru perioada 2017

-2020 (

supra,

pct.

25)

, chiar dacă

perioada în litigiu, pentru care nu și

-

a îndeplinit obligația de a adopta astfel

de norme, era anterioară.

b) Guvernul

62.

Potrivit Guvernului, măsurile în cauză sunt similare cu o „reglementare

a folosinței” bunurilor, decisă în interesul general al protecției mediului, care

ocupă un loc proeminent, și, prin urmare, trebuie să li se acorde autorităților

1

Aproximativ 21 000 EUR.

19

naționale o marjă amplă de apreciere atât în ceea ce privește alegerea

modalităților de punere în aplicare a măsurilor considerate necesare, cât și

pentru a evalua caracterul justificat al consecințelor acestora.

63.

Guvernul susține că legea prevedea despăgubirea, sub forma unui

ajutor de stat, pentru restrângerea dreptului de proprietate al reclamantelor și

susține că neplata despăgubirii denunțată de părțile interesate este doar

temporară. În această privință, susține că acordarea despăgubirii în cauză a

fost supusă a două condiții cumulative, și anume, pe de o parte, o decizie

favorabilă a Comisiei Europene de autorizare a ajutoarelor de stat și, pe de

altă parte, adoptarea hotărârii de Guvern de aprobare a normelor

metodologice necesare

și publicarea acesteia în Monitorul Oficial al

României. Adaugă că, astfel cum au arătat instanțele care au pronunțat

hotărârile naționale definitive în prezenta cauză, a doua condiție nu era

îndeplinită în speță.

64.

Guvernul face trimitere la OG nr. 14/2010 care stabilește, în

conformitate cu Orientările comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul

agricol și forestier pentru perioada 2007

-

2013, cadrul juridic al condițiilor

generale de acordare a ajutoarelor d

e stat în sectorul agricol român și indică

faptul că, în temeiul acestui act legislativ, Guvernul este competent să acorde

astfel de ajutoare de stat, inclusiv plățile Natura 2000. Explică faptul că, în

ceea ce privește despăgubirile care corespund foloaselor nerealizate și

costurilor rezultate din clasificarea terenurilor ca situri Natura 2000, proiectul

de hotărâre de Guvern privind normele metodologice pentru acordarea,

utilizarea și controlul ajutoarelor de stat a fost elaborat pe baza dispozițiilor

normative sus-

menționate și că a fost notificat ulterior Comisiei Europene de

către Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană.

Adaugă că, prin Decizia C(2012) 5166 final din 19 iulie 2012, Comisia

Europeană a emis un aviz favorabil cu pri

vire la schema ajutoarelor de stat

prevăzută în acest proiect de decizie, considerând că ajutorul preconizat era

compatibil cu piața internă.

65.

Guvernul confirmă, de asemenea, că, având în vedere pct. 11 din

această

decizie, acordarea ajutoarelor de stat pentru anul 2013 a primit

aprobarea Comisiei Europene.

66.

Susține însă că aceste norme metodologice, care, în circumstanțele

cauzei, trebuiau să fie adoptate, joacă un rol deci

siv în individualizare

a

dreptului la despăgubiri pentru fiecare beneficiar, întrucât au ca obiect

reglementarea atât a metodei de calcul, cât și a criteriilor de eligibilitate.

Susține că, în speță, a fost elaborat proiectul de hotărâre de Guvern privind

n

ormele metodologice relevante pentru prezenta cauză și că au fost inițiate

procedurile naționale de aprobare care îl priveau.

67.

În ceea ce privește rezultatul procedurii judiciare inițiate de

reclamante, Guvernul ob

servă că, „având în vedere divergența de poziție a

instanțelor naționale cu privire la aspectul dacă plata acestor despăgubiri era

sau nu era condiționată de adoptarea normelor metodologice”, instanțele care

20

au pronunțat hotărârile definitive în prezenta cauză și

-

au aliniat jurisprudența

cu decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

(

supra,

pc

t. 24).

68.

În sfârșit, Guvernul invită Curtea să recunoască importanța

obiectivelor urmărite în speță, precum și importanța, pentru societate în

ansamblul său, a respectării obligațiilor de protecție care decurg din legislaț

ia

Uniunii Europene în domeniul mediului și din normele legislative interne. În

această privință, consideră că a fost asigurat un just echilibru între cerințele

interesului general al comunității și imperativul protecției drepturilor

reclamantelor.

2.

Motivar

ea Curții

69.

Curtea reamintește că art. 1 din Protocolul nr. 1 impune ca ingerința

autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie

legală: a doua teză a primului paragraf al acestui

articol nu permite privarea

de proprietate decât „în condițiile prevăzute de lege”; paragraful al doilea

acordă statelor dreptul de a reglementa folosința bunurilor prin punerea în

aplicare a unor „legi”. Rezultă că necesitatea de a examina dacă a fost asi

gura

t

un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și

imperativul protejării drepturilor fundamentale ale persoanei nu poate fi

resimțită decât atunci când s

-

a constatat că ingerința în cauză respecta

principiul legalității și nu era arbitrară [ (

Iatridis împotriva Greciei

(MC), nr.

31107/96, pct. 58, CEDO 1999‑II, și

Spasov împotriva României

, nr.

27122/14, pct. 115, 6 decembrie 2022].

70.

Curtea constat[ că reclamantele nu se plâng de o acțiun

e a statului, ci

de inacțiunea acestuia, în special neadoptarea normelor metodologice pentru

acordarea despăgubirilor la care au dreptul (

supra,

pc

t. 36

).

În circumstanțe

le

cauzei, consideră că este necesar să examineze cauza în lumina normei

generale cuprinse în prima teză a primului paragraf, care prevede dreptul la

respectarea bunurilor. În această privință, Curtea reafirmă principiu

l potrivit

căruia exercitarea reală și efectivă a dreptului garantat de această dispoziție

nu poate depinde numai de obligația statului de a se abține de la orice

ingerință, ci și că poate impune, de asemenea, măsuri de protecție pozitive, în

special atun

c

i când există o legătură directă între măsurile pe care un

reclamant le-

ar putea aștepta în mod legitim din partea autorităților și dreptul

de a se bucura de bunurile sale [

Öneryıldız împotriva Turciei

(MC), nr.

48939/99, pct. 134, CEDO 2004-XII].

71.

În speță, nu există nicio îndoială cu privire la existența unei legături de

cauzalitate între întârzierea legiferării imputabile statului și lipsa

despăgubirilor acordate reclamantelor pentru imposibilitatea exploată

rii

p

ădurilor lor clasificate drept zone protejate Natura 2000. Părțile nu și

-au

exprimat o opinie clară cu privire la faptul dacă prejudiciul rezultat este

analizat ca o „ingerință” sau o încălcare a unei obligații pozitive care rezultă

din incapacitatea autor

ităților statului de a face tot ce le stă în putință pentru

21

a proteja interesele patrimoniale ale reclamantelor (a se vedea,

mutatis

mutandis

,

Öneryıldız

, citată anterior, pct. 135).

72.

Astfel cum a indicat deja

Curtea, limita dintre obligațiile pozitive și

cele negative ale statului în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 nu se pretează

unei definiții precise. Principiile aplicabile sunt totuși comparabile în ambele

cazuri. Cu alte cuvinte, indiferent dacă se analizează cauza din punctul de

vedere al unei obligații pozitive a statului sau al unei ingerințe din partea

autorităților publice care solicită o justificare, criteriile care trebuie aplicate

nu diferă pe fond [

Broniowski împotriva Poloniei

(MC), nr. 31443/96,

pct. 144, CEDO 2004

-

V, și trimiterile citate,

Ališić și alții împotriva Bosniei

și Herțegovinei, Croației, Serbiei, Sloveniei și Fostei Republici Iugoslave a

Macedoniei

(MC), nr. 60642/08, pct. 101, CEDO 2014, și

Zelenciuk și Țițiura

împotriva Ucrainei

,

nr. 846/16 și 1075/16, pct. 104, 22

mai 2018].

73.

În speță, neadoptarea și nepublicarea de către Guvern a normelor

metodologice necesare pentru acordarea despăgubirilor la care au dreptul

reclamantele, despăgubiri r

ecunoscute de Guvern (

supra,

pct.

66),

poate fi

considerată un obstacol în calea exercitării efective a dreptului protejat de art.

1 din Protocolul nr. 1 sau o neaplicare a acestui drept. Prin urmare, Curtea va

stabili dacă comportamentul statului pârât – caracterizat drept ingerință sau

inacțiune – este justificat în raport cu principiile legalității, legitimității

scopului urmărit și, dacă este necesar, celui al proporționalității

(

Broniowski

,

citată anterior, pct. 146, și

Ališić și alții

, citată anterior, pct. 102).

74.

Curtea observă, în primul rând, că Legea nr. 46/2008 privind Codul

silvic și Ordonanța Guvernului nr. 14 din 29 ianuarie 2010 privind măsuri

financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor

agricoli, începând cu anul 2010, încă în vigoare până în prezent, impun

acordarea de „ajutoare de stat permise” în domeniul plăților legate de

clasificarea siturilor Natura 2000 (

supra,

pc

t. 18

și

21).

75.

După cum rezultă din observațiile Guvernului (

supra,

pc

t. 65

)

și din

Decizia Comisiei Europene C(2012) 5166 final/19.07.2012 (

supra,

pc

t. 27),

un proiect de hotărâre de Guvern de stabilire a normelor metodologice pentru

acordarea de ajutoare de stat pentru compensarea contravalorii lemnului

nerecoltat de către proprietari ca urmare a cerințelor de protecție a

reglementărilor administrative forestiere și a costului gestionării durabile a

pădurilor a fost prezentat Comisiei Europene și validat de către aceasta.

Potrivit termenilor acestui proiect, ajutoarele în cauză trebuiau să fie cuprins

e

între 40

EUR și 200 EUR (EUR) pe hectar și trebuiau să fie plătite anual. În

pofida validării sale de către Comisia Europeană, proiectul de hotărâre nu a

fost publicat în Monitorul Oficial, potrivit Curții de Apel Brașov, din cauza

retragerii sale de la publicare (

supra,

pc

t. 17).

76.

Curtea constată că, până în prezent, la mai mult de zece ani de la

decizia Comisiei Europene de validare a propunerilor Guvernului de

calculare a

acestor despăgubiri, proiectul de hotărâre care conține normele

metodologice nu a fost încă publicat și nu

s

-

a efectuat nicio plată către prim

a

22

reclamantă pentru anul 2013, nici către cea de

-

a doua reclamantă pentru

perioada 2010-2014, în pofida faptului

că asociațiile reclamante, deși legal au

interdicție să își exploateze pădurile ca urmare a clasificării lor drept zonă

naturală protejată, au asigurat pe cheltuiala proprie, în aceste perioade,

întreținerea lor obligatorie.

D

eși anumite întârzieri pot fi totuși

justificate în

circumstanțe excepționale

(Ališić și alții

, citată anterior, pct. 124),

Guvernul

nu a prezentat nicio explicație în speță cu privire la omiterea publicării

normelor metodologice

.

77.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că inacțiunea

prelungită a statului în ceea ce privește adoptarea și publicarea normelor

metodologice de acordare a ajutoarelor de stat în vederea compensării

costului gestionării durabile a terenurilor forestiere aparținând reclamantelor

și a contravalorii lemnului necolectat pe acestea de către părțile interesate ca

urmare a cerințelor de protecție prevăzute de normele administrative

forestiere a împiedicat punerea în aplicare a OG nr. 14

/2010 privind măsu

ri

financiare referitoare la ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli,

începând cu anul 2010, și a art. 99 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic

(a se compara cu

Volokitin

și alții împotriva Rusiei

, nr. 74087/10 și alte 13

cereri, pct. 24-27, 3

iulie 2018). Prin urmare, concluzionează că principiul

legalității nu a fost respectat. În plus, Guvernul nu a susținut că omisiunea de

a publica normele metodologice și neplata despăgubirilor rezultate ar fi

urmărit un scop legitim, iar Curtea nu ved

e care ar fi putut fi un astfel de scop.

Întrucât a constatat că ingerința în cauză nu era „legală” în sensul

jurisprudenței sale citate

supra

la pc

t. 69

și că nu urmărea un scop legitim,

Curtea nu trebuie să examineze dacă a fost asigurat un just echilibru între

cerințele interesului general al comunității și imperativele protejării

drepturilor individuale.

78.

În consecință, a fost încălcat art.

1 din Protocolul nr.

1 la Convenție.

ENȚIE

79.

În conformitate cu art. 41 din Convenție:

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenți

ei sau a

protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite decât o

înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții le

zate, dacă

este cazul, o reparație echitabilă

.”

80.

Prima reclamantă solicită 282

000

euro (EUR) cu titlu de reparație

pentru prejudiciul material pe care consideră că l

-a suferit, pe care îl împarte

după cum urmează: (i) 250

reprezentând contravaloarea

despăgubirilor datorate pentru lemnul nerecoltat în 2013 pentru pădurea

situată în zona de protecție Natura 2000 din categoria T1 [1

247 469

lei

23

românești (RON), potrivit ocolului silvic local], (ii) 11

(58 704

RON) reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru lemnul

nerecoltat în 2013 în

pădurea situată zona de protecție Natura 2000 din

categoria T2

– sumele menționate la lit. (i) și (ii) care rezultă din calculul

efectuat de autoritatea administrativă competentă (

supra,

pct.

1

0

)

și (iii)

RON) corespunzând sumei plătite de partea interesată

ocolului silvic local cu titlu de servicii de securitate și protecție a pădurilor

pentru anul 2013.

81.

A doua reclamantă solicită 8

5

393 EUR (379 146,72 RON) cu titlu de

reparație pentru prejudiciul material, ceea ce, potrivit acesteia, corespunde

sumei care rezultă din calculul efectuat de autoritatea administrativă

competen

tă (

supra,

pct.

1

4

)

privind despăgubirile datorate pentru lemnul

nerecoltat, în perioada 2010-

2014, în pădurea care îi aparține în zo

na de

protecție Natura 2000 din categoria T1.

82.

Prima reclamantă solicită, de asemenea, 2

000 EUR cu titlu de

reparație pentru prejudiciul moral pe care consideră că l

-a suferit ca urmare a

inconvenientelor rezultate din numeroasele demersuri pe care le-a întreprins

în zadar timp de ani de zile în fața autorităților.

83.

Cea de-

a doua reclamantă solicită, de asemenea, 10 000 EUR cu titlu

de reparație pentru prejudiciul moral.

84.

Guvernul se opune acordării de către Curte a unor sume de bani

reclamantelor pentru prejudiciul material, susținând că, în speță, deficiențele

în materie de despăgubire la care se referă cererile sunt doar temporare și că,

în orice caz, acordarea despăgubirilor în cauză ar fi supusă unor condiții

.

85.

În opinia Guvernului, este, de asemenea, clar că o asociație nu poate

invoca decât în mod excepțional existența unui prejudiciu moral și că treb

uie

să demonstreze întotdeauna prejudiciul pe care pretinde că l

-a suferit.

Apreciază,

in fine

, că o constatare a încălcării ar constitui în sine o reparație

echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral eventual suferit de către

reclamante.

86.

În ceea ce privește cererile formulate cu titlu de despăgubire materială,

Curtea reține că sumele de 250 000 EUR și 11

000 EUR solicitate de prima

reclamantă și suma de 85 393 EUR solicitată de cea de

-

a doua reclamantă n

u

au fost

contestate după ce au fost stabilite de autoritățile administrative

competente în comunicările adresate reclamantelor (

supra,

pc

t. 76).

Aceste

sume co

respund cuantumurilor despăgubirilor prevăzute pentru 2013, în

cazul primei reclamante, și pentru perioada 2010

-2014, în cazul celei de-a

doua reclamante.

87.

Observă că reclamantele au suferit în mod incontestabil un prejudiciu

mat

erial în legătură directă cu încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 și cu

consecințele acesteia asupra exercitării dreptului lor de proprietate (

Sabin

Popescu împotriva României

, nr. 48102/99, pct. 91, 2 martie 2004).

88.

Curtea reamintește că o hotărâre prin care constată o încălcare impune

statului pârât obligația de a pune capăt respectivei încălcări și de a înlătura

24

consecințele acesteia astfel încât să restabilească pe cât posibil situația

existentă înainte de încălcare [

Iatridis împotriva Greciei

(reparație echitabilă)

(MC), nr. 31107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI].

89.

Prin urmare, având în vedere elementele de probă de care dispune,

Curtea consideră că este rezonabil să i se acorde primei rec

lamante suma de

261 000 EUR, iar celei de-a doua reclamante suma de 85 393 EUR cu titlu de

reparații pentru prejudiciul material

.

În ceea ce privește suma de 21

000 EUR (103 864 RON) care corespunde

sumei plătite de primul reclamant ocolului silvic local p

entru serviciile de

securitate și protecție a pădurilor pentru anul 2013, Curtea consideră că

aceasta este acoperită de compensația datorată pentru lemnul nerecoltat în

2013 și, prin urmare, nu poate accepta această pretenție.

90.

În speță, este cert că incertitudinea suferită de reclamante timp de ma

i

mulți ani trebuie să le fi cauzat inconveniente considerabile, în special având

în vedere implicarea lor în protecția mediului european prin întreținerea

pădurilor în cauză pe cheltuiala proprie. Având în vedere cele de mai sus, în

mod echitabil, astfel cum prevede art. 41, Curtea acordă fiecăreia dintre

reclamante sumele solicitate de acestea cu titlu de reparație pentru prejudiciul

moral.

B.

Cheltuieli de judecată

91.

Prima reclamantă solicită 5 900 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată

pe care afirmă că le

-

a efectuat în cadrul procedurii în fața instanțelor

naționale, și anume valoarea taxei de timbru (29

048 RON) pe care a

p

lătit

-o

la 8 octombrie 2009 în fața instanței civile sesizate cu acțiunea sa în vede

rea

obținerii de despăgubiri. De asemenea, solicită 1 000 EUR pentru

rambursarea onorariilor avocatului pe care afirmă că le

-a suportat în cadrul

procedurii în fața Curții.

92.

Cea de-

a doua reclamantă solicită 2

680 EUR (13 200 RON) pentru

cheltuielile de judecată pe care afirmă că le

-

a efectuat în fața instanțelor

interne și a Curții.

93.

Guvernul contestă pretențiile reclamantelor, considerând că realitate

a

și necesitatea cheltuielilor de judecată pe care pretind că le

-au suportat nu

sunt demonstrate.

94.

În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține

rambursarea

cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește

caracterul lor real și necesar, precum și caracterul rezonabil al cuantumului

acestora. În speță, ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de

criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabil să acorde primei

reclamante suma de 1

000 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată pentru

procedura în fața Curții, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de

impozit de prima reclamantă.

25

95.

D

e asemenea, Curtea consideră că este rezonabil să acorde celei de

-a

doua reclamante suma de 2

680 EUR pentru toate cheltuielile, plus orice

sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de cea de

-

a doua reclamantă.

1.

Decide

să conexeze cererile și să le declare admisibile

;

2.

Hotărăște

că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție;

3.

Hotărăște

a)

că statul pârât trebuie să plătească primei reclamante, în termen de trei

luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu

art. 44 §

2 din Convenție, următoarele sume, care trebuie convertite în

moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:

i.

261 000 EUR (două sute șaizeci și una de mii de euro), plus orice

sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul

material;

ii.

2 000 EUR (două mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată

cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

iii. 1 000

EUR (una mie euro), plus orice sumă ce poate fi datorată

pentru acest cuantum de

prima reclamantă cu titlu de impozit,

pentru cheltuielile de judecată,

b)

că statul pârât trebuie să plătească celei de

-a doua reclamante, în

termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în

conformitate cu art.

44 §

2 din Convenție, următo

arele sume, care

trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă

la data plății:

i. 85 393

EUR (optzeci și cinci de mii trei sute nouăzeci și trei de

euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe

această sumă, p

entru prejudiciul material;

ii.

10 000 EUR (zece mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată

cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

iii. 2 680

EUR (două mii șase sute optzeci de euro), plus orice sumă

ce poate fi datorată pentru acest cuantum de cea

de-a doua

reclamantă cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de judecată;

c)

că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,

aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu

rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca

Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și

majorată cu trei puncte procentuale;

4.

Respinge

cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

26

L

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 28 noiembrie

2023, în temeiul art. 77 § 2 și 3 din Regulament.

Andrea Tamietti

Grefier

Gabriele Kucsko-Stadlmaye

r

Președinte

27

I

ANEXĂ

Lista cererilor

Reclamantă

Nr. Nr.

cerere

Denumirea cauze

i

Introdusă de

Anul înființări

i

Reprezentată d

e

Sediul social

1

.

46201/16

Obștea de Pădure

Porceni Pleșa

împotriva României

22/07/2016

Cristina

NI

PLEȘA

2

000

Pleșa (Gorj)

România

Asociație de drept

român

2

.

47379/18

Asociație de

coproprietate

forestieră

24/08/2018

Carol Vlad

Gyergya

i

N

(

Composesoratul

)

Piciorul Bătrâ

n

Banciu împotriva

României

2

002

Recea (Brașov

)

Asociație de drept

român

28

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-01-07
0,92
CASE OF FOUNDATION HOSTEL FOR STUDENTS OF THE REFORMED CHURCH AND STANOMIRESCU v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER
atul teritorial nu avea calitatea de a sta în justiţie şi a dispus ca Direcţia Silvică Mehedinţi („direcţia silvică”) să procedeze la evaluarea şi marcarea copacilor corespunzători cotelor pentru anii 2001 şi 2002 şi să plătească reclamantu
CtEDO 2020-06-25
0,92
OBȘTEA DE PĂDURE PORCENI PLEȘA c. ROUMANIE
Communiquée le 25 juin 2020 Publiée le 15 juillet 2020 QUATRIÈME SECTION Requête n o 46201/16 OBȘTEA DE PĂDURE PORCENI PLEȘA contre la Roumanie introduite le 22 juillet 2016 EXPOSÉ DES FAITS La requérante est une association de propriétaire
CtEDO 2020-03-24
0,91
CASE OF MARIUS ALEXANDRU AND MARINELA ȘTEFAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania
că acești angajați considerau că nu le r evenea sarcina de a verifica acest aspect, dar susțineau că, în orice caz, nu dispuneau nici de mijloace tehnice, nici de formare specializată care le -ar fi permis să depisteze viciile ascunse ale a
CtEDO 2022-12-06
0,91
CASE OF SPASOV v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania
că legislația națională care impunea obținerea unei licențe de pescuit emisă de statul român și prevedea o dimensiune minimă a ochiurilor de plasă (pentru pescuitul de calcan) în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră era cont
CtEDO 2008-02-21
0,91
CASE OF STRACHINARU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
din 19 august 2004, Guvernul a fixat valoarea despăgubirilor pecuniare care trebuie acordate în caz de lipsă a terenului la 15 640 000 ROL pe hectar de teren. ÎN DREPT I. ASUPRA PRESUPUSEI ÎNCĂLCĂRI A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENŢIE 22. Rec
Sursă