OBȘTEA DE PĂDURE PORCENI PLEȘA c. ROUMANIE

Comunicat la 25 iunie 2020 Publicată la 15 iulie 2020 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 46201/16 OBȘEA DE PĂDURE PLEȘA împotriva României, introdusă la 22 iulie 2016 EXPOSAT DE FAPTE Recurenta este o asociație de proprietari indivizi ai unei păduri situate în centrul României. Sediul asociației este în satul Plesa, departamentul Gorj. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Duvlea, avocat care exercită în Târgu-Jiu. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către asociația solicitantă, pot fi rezumate după cum urmează: În conformitate cu dispozițiile aplicabile zonelor împădurite clasificate, proprietarii au obligația de a împăduri pădurea, dar nu pot să-și desfășoare activitatea în nici un fel.

În vederea compensării, conform legii nr. 46/2008 privind protecția pădurilor, proprietarii a căror utilizare este restricționată, trebuie să primească despăgubiri. În fiecare an, asociația solicitantă a încheiat un contract de întreținere cu Oficiul Național al Pădurilor, al cărui cuantum este de aproximativ 10 EUR (EUR) pe hectar. Prin acțiunea în litigiu administrativ introdusă la 14 mai 2014 împotriva Ministerului Mediului, recurenta a acordat 1 306 174 de lei românești (RON Această sumă reprezenta în principal valoarea recoltei lemnului pe care asociația reclamantă nu putea să o mai efectueze din 2013. Ministerul saloanelor s-a opus, pe motiv că nu adoptase încă decretul de stabilire a modalităților de punere în aplicare a dispozițiilor privind despăgubirile prevăzute de Legea nr. 46/2008.

Printr-o hotărâre din 5 septembrie 2014, Curtea de apel din Craiova a acceptat acțiunea asociației solicitante și a considerat că lipsa unui decret nu a fost un motiv întemeiat pentru a justifica refuzul de a acorda despăgubiri. Prin hotărârea definitivă din 3 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a primit recursul Ministerului și a respins cererea asociației solicitante. Aceasta a constatat că, în temeiul Legii nr. 46/2008, aceasta ar fi avut dreptul la despăgubiri și Comisia Europeană a validat sistemul de compensații, dar proiectul de decret elaborat de Ön Õ nu a fost încă adoptat. Prin urmare, Curtea a hotărât că asociaia solicitantă nu putea beneficia de despăgubirile prevăzute de legea nr. 46/2008.

Pe de altă parte, Curtea Supremă a adăugat că există un alt remediu judiciar 46/2008 privind protecția pădurilor prevede acordarea de despăgubiri, reprezentând valoarea produselor pe care proprietarii nu le pot recolta din cauza măsurilor de protecție a pădurilor care impun restricții privind recoltarea lemnului. Printr-o hotărâre din 23 noiembrie 2015 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în lipsa decretului de stabilire a normelor de punere în aplicare a compensațiilor prevăzute de Legea nr. 46/2008, proprietarii pădurilor clasificate nu pot beneficia de aceste compensații. GRIEF Invochquor la: art. 1 din Protocolul nr. 1, asociația reclamantă se plânge de interdicția care i-a fost impusă de a exploata pădurea a cărei proprietară este, în absența oricărei compensații.

În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), nu există o obligație excesivă în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Communiquée le 25 juin 2020 Publiée le 15 juillet 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 46201/16

OBȘTEA DE PĂDURE PORCENI PLEȘA

contre la Roumanie introduite le 22 juillet 2016

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante est une association de propriétaires indivis d’une forêt située au centre de la Roumanie. Le siège de l’association est dans le village de Plesa, département de Gorj. Elle est représentée devant la Cour par M e C. Duvlea, avocate exerçant à Târgu-Jiu. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par l’association requérante, peuvent se résumer comme suit. L’association requérante détient un titre de propriété sur une forêt de 3636 hectares, dont 2407 hectares ont été classés en 2005 en zone naturelle protégée. En vertu des dispositions applicables aux zones forestières classées, les propriétaires ont l’obligation d’entretenir la forêt, mais ne peuvent l’exploiter d’aucune manière.

En compensation, en vertu de la loi n o 46/2008 sur la protection de la forêt, les propriétaires dont l’usage est restreint, doivent recevoir des dédommagements. Chaque année, l’’association requérante a conclu avec l’Office national des forêts un contrat d’entretien, dont le montant s’élevait à environ 10 euros (EUR) par hectare. Par une action en contentieux administratif introduite le 14 mai 2014 contre le ministère de l’environnement, la requérante demanda l’octroi de 1 306 174 lei roumains (RON – soit environ 290 000 EUR) au titre des dommages pour l’impossibilité d’exploiter de la forêt. Cette somme représentait principalement la valeur de la récolte du bois que l’association requérante ne pouvait plus effectuer depuis 2013. Le ministère s’y opposa, au motif que le Gouvernement n’avait toujours pas adopté le décret fixant les modalités de mise en œuvre des dispositions concernant les dédommagements prévus par la loi n o 46/2008.

Par un arrêt du 5 septembre 2014, la cour d’appel de Craiova accueillit l’action de l’association requérante. Elle jugea que l’absence de décret n’était pas une raison valable pour justifier le refus d’octroyer des dédommagements. Par un arrêt définitif du 3 février 2016, la Haute Cour de Cassation et de Justice accueillit le pourvoi du ministère et rejeta la demande de l’association requérante. Elle constata qu’en vertu de la loi n o 46/2008, celle-ci aurait eu droit à des dédommagements et que la Commission européenne avait validé le système de compensations, mais que le projet de décret élaboré par le Gouvernement n’avait pas encore été adopté. Dès lors, la Haute Cour jugea que l’association requérante ne pouvait pas bénéficier des dédommagements en vertu de la loi n o 46/2008.

Par ailleurs, la Haute Cour ajouta qu’’il existait « un autre remède judiciaire » pour réparer l’atteinte aux droits des propriétaires des forêts classés. Le droit et la pratique internes pertinents L’article 97 b) de la loi n o 46/2008 sur la protection de la forêt prévoit l’octroi des dédommagements, représentant la valeur des produits que les propriétaires ne peuvent pas récolter en raison des mesures de protection de la forêt imposant des restrictions à la récolte du bois. Par un arrêt du 23 novembre 2015 rendu dans un pourvoi dans l’intérêt de la loi, la Haute Cour de Cassation et de Justice a jugé qu’en l’absence du décret fixant les modalités de mise en œuvre des compensations prévues par la loi n o 46/2008, les propriétaires des forêts classés ne peuvent pas bénéficier de ces compensations.

GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, l’association requérante se plaint de l’interdiction qui lui est faite d’exploiter la forêt dont elle est la propriétaire, en l’absence de toute compensation.

QUESTION AUX PARTIES

L’association requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes pour remédier à l’atteinte alléguée à son droit de propriété ? L’interdiction faite à l’association requérante d’exploiter la forêt classée qui lui appartient en l’absence de dédommagements constitue-t-elle une charge excessive au regard de l’article 1 du Protocole n o 1 ?