SECȚIUNEA A PATRA CONCLUZII BÂLOI c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 12771/20) HOTĂRÂREA STRASBURG 2 iulie 2024 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Băoi c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Branko Lubarda, președintele Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu, judecători și Simeon Petrovski, grefier adjunct al secțiunii cererea (n 12771/20) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Victora Băloi (adică reclamanta, născută în 1949 și cu reședința la Calugăreni, a sesizat Curtea la 24 februarie 2020 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului român (adică a reprezentantului său, M.F. Ezer, a Ministerului Afacerilor Externe, a obiecțiunilor referitoare la art. 6 din convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus, observațiile părților; După ce a intenționat în camera consiliului la 11 iunie 2024, Tribunalul de Primă Instanță, adoptat la această dată, se referă la absența despăgubirii reclamantei, proprietar de pădure, în ciuda unui drept recunoscut prin lege, pentru a compensa imposibilitatea acesteia de a-și exploata pădurea clasificată ca zonă naturală protejată. Recurenta deține un titlu de proprietate pe o pădure de 22,3 hectare situată în departamentele Gorj. Acest teren a fost inclus în rețeaua Natura 2000 mai exact, care cuprinde în statele membre ale Uniunii Europene situri care prezintă o mare valoare din punctul de vedere al patrimoniului natural din cauza faunei și florei excepționale pe care le conțin. În conformitate cu dispozițiile aplicabile zonelor forestiere clasificate, proprietarii acestora au obligația de a pune în aplicare pădurile în cauză, însă nu le pot exploata în niciun fel. Conform Legii nr. 46/2008 privind Codul pădurilor, aceștia au dreptul la despăgubiri. În urma clasificării terenului său, recurenta încheie cu oficiul regional al pădurilor un contract care prevedea că oficiul va întreține pe cheltuiala reclamantei pădurea în cauză. Recurenta a inițiat o procedură administrativă prealabilă, în cadrul căreia, la 19 iunie 2017, a fost adusă la cunoștința sa, prin intermediul unui document centralizator ( centralizator) (centralizator) ) stabilit de Oficiul local pentru păduri (Ocolul Silvic), care, în perioada 2014-2016, avea dreptul la despăgubiri în valoare de 53 685,40 lei românești (RON) (echivalent cu 10 956 EUR (EUR)), sumă care corespunde în principal valorii recoltei de lemn pe care nu a putut să o efectueze în anii respectivi. În octombrie 2017, recurenta a introdus împotriva Ministerului însărcinat cu executarea unei acțiuni în plângere cu privire la suma în cauză și a invocat în cererea sa decizia guvernului nr. 447/2017 din 30 iunie 2017 de adoptare a standardelor metodologice de acordare a despăgubirilor. Mai multe instanțe au declarat incompetente și, în cele din urmă, printr-o hotărâre din 17 iunie 2017 În ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat că Tribunalul județean din Gorj era competent în acest sens. La 7 iunie 2019, instanța menționată a respins cererea. Hotărârea a fost confirmată printr-o hotărâre din 29 noiembrie 2019 a instanței judecătorești din Craiova pe motiv că, în pofida avizului favorabil emis la 19 noiembrie 2019 iulie 2012 de către Comisia Europeană în ceea ce privește sistemul de despăgubiri prevăzut de către stat, Ö n Õ a adoptat încă normele metodologice care reglementează acordarea despăgubirilor. Õ Tribunalul de apel a considerat că, în aceste condiții, Õ refuzul Ministerului nu putea fi considerat drept o hotărâre nejustificată sau pronunțată în exces de putere În ceea ce privește decizia guvernului nr. 447/2017 din 30 iunie 2017 de adoptare a standardelor metodologice care reglementează acordarea despăgubirilor, Tribunalul a confirmat constatarea instanței departamentale potrivit căreia această decizie nu se referă în mod retroactiv și, prin urmare, nu se referă la anii 2014-10. Pe baza articolului 6 din Convenție și pe baza articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, recurenta susține că cauza sa nu ar fi fost ascultată în mod echitabil de instanțele naționale, precum și o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale. Curtea reamintește principiile generale referitoare la epuizarea căilor de atac interne, cum ar fi cele expuse în Hotărârea Vučković și în alte cauze c. Serbia ((excepție preliminară) [GC], nr. 17153/11 și 29 altele, §§ 69-77, 25 martie 2014). 12. Din motivele expuse în Hotărârea Asociațiilor de coproprietate forestieră Porceni Pleșa și Piciorul Bătran Banciu c. România 46201/16 și 47379/18, § 52, 28 noiembrie 2023), care se aplică, de asemenea, prezentei cauze, Curtea respinge excepția pe care guvernul ar fi trebuit să o introducă reclamanta în legătură cu o acțiune în răspundere civilă delictoasă pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Deciziile judecătorești din anii 2007 și 2009 pe care guvernul le-a prezentat pentru a susține această teză sunt lipsite de relevanță pentru indemnizațiile care se încadrează în categoria "c" a fost cazul atunci, și ca și cum ar fi din nou cazul în speță În plus, acestea au fost pronunțate în cadrul unor acțiuni în litigiu administrativ și nu în cadrul unei căi de atac de drept comun bazate pe răspunderea delictoasă reglementată de codul civil. În consecință, excepția de la epuizarea căilor de atac interne ridicate de guvern trebuie respinsă 13. Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenie, Curtea declară că este admisibil. Pe bună dreptate 14. Principiile generale privind dreptul la respectarea bunurilor au fost rezumate în Hotărârea Asociaiile de coproprietate forestieră Porceni Pleșa și Piciorul Bătran Banciu (citată anterior, punctul 69). În speță, guvernul a recunoscut că nici o decizie de stabilire a standardelor metodologice necesare pentru a acorda recurentei despăgubiri la care are dreptul nu a fost adoptată sau publicată. Conform unui proiect de decizie a guvernului aprobat de Comisia Europeană în 2012, ajutoarele în cauză trebuiau să fie incluse în intervalul de 40-200 EUR. În pofida validării sale de către Comisia Europeană, decizia nu a fost publicată în Jurnalul Oficial (ibid. § 75). Curtea constată inacțiunea prelungită a statului în ceea ce privește adoptarea și publicarea standardelor metodologice care reglementează acordarea de ajutoare de stat destinate să compenseze costul gestionării durabile a terenurilor forestiere, precum și valoarea lemnului necultivat asupra acestora din cauza cerințelor de protecție impuse de reglementarea administrativă forestieră. Din motivele expuse în hotărârea în cauză Asociații de coproprietate forestieră Porceni Pleșa și Piciorul Bătran Banciu (citată anterior, § 76 și 77) care se aplică și prezentei cauze, Curtea concluzionează că principiul legalității nu a fost respectat. Pe de altă parte, instanța nu a susținut faptul că, prin faptul că nu a publicat standardele metodologice relevante și, prin urmare, a plătit despăgubirile pe care reclamanta le putea pretinde, a urmărit un scop legitim, iar Curtea, pe de altă parte, nu vede în ce mod ar fi putut consta un astfel de scop. Astfel, Curtea nu a constatat că ingerința în cauză nu era legală și că aceasta nu urmărea niciun scop legitim, ci a căutat dacă s-ar putea menține un echilibru corect între cerințele de interes general al comunității și imperativele de salvgardare a drepturilor individuale. 17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 18, recurenta a ridicat o altă cauză sub aspectul articolului 6 din Convenție. Având în vedere faptele din speță, argumentele părților și concluziile la care aceasta a ajuns mai sus, Curtea consideră că a luat în considerare principalele probleme juridice ridicate în cauză și că nu este cazul să se examineze această altă chestiune ( Centrul de resurse juridice în numele lui Valentin Campeanu c. România [GC], n 47848/08, § 156, CEDH 2014). APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 19. Recurenta solicită 10 956 EUR pentru daune materiale (punctul 5 de mai sus) cu titlu de despăgubire, în anii 2014-2016, pentru a culege lemnul din pădurea situată în zona Natura 2000 De asemenea, solicită 7 000 EUR pentru daune morale. 20. Cu toate acestea, Curtea de Justiie se pronună asupra faptului că a acordat reclamantei orice sumă pentru prejudiciul material. El susține că, în speță, lipsa de despăgubiri la data la care a fost iniiată remunerarea a fost doar temporară și că, în orice caz, acordarea despăgubirilor în cauză a fost supusă condiiilor. 21. Curtea constată că recurenta a suferit, fără îndoială, un prejudiciu material în legătură directă cu încălcarea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr 1 și cu consecințele pe care le-a avut această încălcare asupra dreptului său de proprietate (Sabin Popescu c. România, nr 48102/99, § 91, 2 martie 2004). 22. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că suma de 10 956 EUR acordată recurentei pentru daune materiale este rezonabilă, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. 23. În speță, incertitudinea suferită de recurentă timp de mulți ani a trebuit să-i aducă neplăceri serioase, având în vedere în special faptul că a sprijinit protecția mediului european de care a dat dovadă prin menținerea pe cheltuiala sa a pădurii de care se ocupă. În lumina celor de mai sus, hotărând în mod echitabil, astfel cum prevede art. 41, Curtea acordă recurentei suma pe care a solicitat-o pentru prejudiciul moral, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă (asociații de coproprietate forestieră Porceni Pleșa și Piciorul Bătran Banciu , citată anterior, § 90). DE CESAR, CURȚIA, ÎN L că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția A se spune că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . EUR (zece mii nouă sute cincizeci și șase de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune materiale 000 EUR (șapte mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 2 iulie 2024, în conformitate cu art. 2 și cu art. 3 din regulament. Simeon Petrovski Branko Lubarda Grefier Adjunct Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE BĂLOI c. ROUMANIE
(Requête n
o
12771/20)
ARRÊT
2 juillet 2024
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Băloi c. Roumanie,
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant en un comité composé de
:
Branko Lubarda
, président
,
Anne Louise Bormann,
Sebastian Rădulețu
, juges
et de Simeon Petrovski,
greffier adjoint de section
,
Vu
:
la requête (n
o
12771/20) dirigée contre la Roumanie et dont une ressortissante de cet État, M
me
Victora Băloi («
la requérante
»), née en 1949 et résidant à Călugăreni, a saisi la Cour le 24
février 2020
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter à la connaissance du gouvernement roumain («
le Gouvernement
»), représenté par son agente, M
me
O.F.
Ezer, du ministère des Affaires étrangères, les griefs concernant l’article
6 de la Convention et l’article
1 du Protocole n
o
1 à la Convention et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 11 juin 2024,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
La requête concerne l’absence de dédommagement de la requérante, propriétaire de forêt, en dépit d’un droit qui serait reconnu par la loi, pour compenser son impossibilité d’exploiter sa forêt classée en zone naturelle protégée.
2.
La requérante détient un titre de propriété sur une forêt de 22,3
hectares située dans le département de Gorj.
3.
Ce terrain fut inclus dans le réseau «
Natura 2000
», lequel rassemble à travers les États membres de l’Union européenne des sites présentant une grande valeur du point de vue du patrimoine naturel du fait de la faune et de la flore exceptionnelles qu’ils contiennent.
4.
En vertu des dispositions applicables aux zones forestières classées, les propriétaires de celles-ci ont l’obligation d’entretenir les forêts en question, mais ils ne peuvent les exploiter de quelque manière que ce soit. Selon la loi n
o
46/2008 sur le code des forêts, ils ont droit, en compensation, à des dédommagements.
5.
À la suite du classement de son terrain, la requérante conclut avec l’office régional des forêts un contrat qui prévoyait que l’office entretiendrait aux frais de la requérante la forêt en question.
6.
La requérante entama une procédure administrative préalable, dans le cadre de laquelle, le 19
juin 2017, il fut porté à sa connaissance, par le biais d’un document «
centralisateur
» (
centralizator
) établi par l’office local des forêts (
Ocolul Silvic
), qu’elle avait droit, au titre des années 2014 à 2016, à un dédommagement d’un montant de 53
685,40
lei roumains (RON) (soit l’équivalent de 10
956
euros (EUR)), somme correspondant principalement à la valeur de la récolte de bois qu’elle n’avait pu effectuer ces années-là.
7.
Le 16
octobre 2017, la requérante introduisit contre le ministère chargé de l’Environnement une action en réclamation de la somme en question. Elle invoquait dans sa demande la décision du Gouvernement n
o
447/2017 du 30
juin 2017 portant adoption des normes méthodologiques régissant l’octroi des dédommagements.
8.
Plusieurs juridictions se déclarèrent incompétentes et finalement, par un arrêt du 17
janvier 2019, la Haute Cour de cassation et de justice déclara que c’était le Tribunal départemental de Gorj qui était compétent en l’espèce.
9.
Le 7
juin 2019, ledit tribunal rejeta la demande. La décision fut confirmée par un arrêt du 29
novembre 2019 de la cour d’appel de Craiova au motif que malgré l’avis favorable rendu le 19
juillet 2012 par la Commission européenne relativement au système de dédommagement prévu par l’État, le Gouvernement n’avait toujours pas adopté les normes méthodologiques régissant l’octroi des dédommagements. La cour d’appel jugea que dans ces conditions, «
le refus du ministère ne pouvait pas être considéré comme une décision injustifiée ou rendue en excès de pouvoir
». Quant à la décision du Gouvernement n
o
447/2017 du 30
juin 2017 portant adoption des normes méthodologiques régissant l’octroi des dédommagements, la cour d’appel confirma le constat du tribunal départemental selon lequel cette décision ne s’appliquait pas rétroactivement et ne concernait donc pas les années 2014 à 2016.
10.
Se fondant sur l’article 6 de la Convention et sur l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, la requérante allègue que sa cause n’aurait pas été entendue équitablement par les juridictions nationales, ainsi qu’une violation de son droit au respect de ses biens.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE
1 du Protocole n
o
1 à LA CONVENTION
Sur la recevabilité
11.
La Cour rappelle les principes généraux relatifs à l’épuisement des voies de recours internes tels qu’ils sont exposés dans l’arrêt
Vučković et autres c.
Serbie
((exception préliminaire) [GC], n
os
17153/11 et 29
autres, §§
69-77, 25
mars 2014).
12.
Pour les raisons exposées dans l’arrêt
Associations de copropriété forestière Porceni Pleșa et Piciorul Bătrân Banciu c.
Roumanie
(n
os
46201/16 et
47379/18, §
52, 28
novembre 2023), qui s’appliquent également à la présente affaire, la Cour rejette l’exception soulevée par le Gouvernement que la requérante aurait dû introduire une action en responsabilité civile délictuelle pour obtenir réparation du préjudice qu’elle estimait avoir subi. Les décisions de justice des années 2007 et 2009 que le Gouvernement a présentées pour étayer cette thèse sont dépourvues de pertinence pour des indemnités relevant
–
comme c’était le cas alors, et comme c’est à nouveau le cas en l’espèce
–
du régime postérieur à 2010. De plus, elles ont été prononcées dans le cadre d’actions en contentieux administratif et non pas dans le cadre de recours de droit commun fondés sur la responsabilité délictuelle régie par le code civil. Il s’ensuit que l’exception de non-épuisement des voies de recours internes soulevée par le Gouvernement doit être rejetée.
13.
Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article
35 de la Convention, la Cour le déclare recevable.
Sur le bien-fondé
14.
Les principes généraux concernant le droit au respect des biens ont été résumés dans l’arrêt
Associations de copropriété forestière Porceni Pleșa et Piciorul Bătrân Banciu
(précité, §
69).
15
.
En l’espèce, le Gouvernement a reconnu qu’aucune décision établissant les normes méthodologiques nécessaires à l’octroi à la requérante des dédommagements auxquels elle a droit n’a été adoptée ni publiée. Selon un projet de décision gouvernementale approuvé par la Commission européenne en 2012, les aides en question devaient être comprises dans une fourchette de EUR 40 à 200
euros par hectare et devaient être versées annuellement. Or, en dépit de sa validation par la Commission européenne, la décision n’a pas été publiée au Journal officiel (
ibid.
, §
75).
16
.
La Cour constate l’inaction prolongée de l’État en ce qui concerne l’adoption et la publication des normes méthodologiques régissant l’octroi des aides d’État destinées à compenser le coût de la gestion durable des terrains forestiers ainsi que la valeur du bois non récolté sur ceux-ci en raison des exigences de protection posées par la réglementation administrative forestière. Pour les raisons exposées dans l’arrêt
Associations de copropriété forestière Porceni Pleșa et Piciorul Bătrân Banciu
(précité, §§
76 et 77) qui s’appliquent également à la présente affaire, la Cour conclut que le principe de légalité n’a pas été respecté.
Par ailleurs, le Gouvernement n’a pas soutenu qu’en omettant de publier les normes méthodologiques pertinentes et, partant, de verser les dédommagements auxquels la requérante pouvait prétendre, il ait poursuivi quelque but légitime que ce fût, et la Cour, de son côté, ne voit pas en quoi un tel but aurait pu consister.
Parvenue ainsi au constat que l’ingérence litigieuse n’était pas légale et qu’elle ne poursuivait aucun but légitime, la Cour n’a pas à rechercher si un juste équilibre a éventuellement été maintenu entre les exigences de l’intérêt général de la communauté et les impératifs de la sauvegarde des droits individuels.
17.
Partant, il y a eu violation de l’article
1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE
6
18.
La requérante a soulevé un autre grief sous l’angle de l’article
6 de la Convention. Eu égard aux faits de l’espèce, aux arguments des parties et aux conclusions auxquelles elle est parvenue ci-dessus, la Cour estime qu’elle a statué sur les principales questions juridiques soulevées dans l’affaire et qu’il n’y a pas lieu d’examiner cet autre grief (
Centre de ressources juridiques au nom de Valentin Câmpeanu c.
Roumanie
[GC], n
o
47848/08, §
2014).
APPLICATION DE L’ARTICLE
19.
La requérante demande 10
956
EUR pour dommage matériel (paragraphe
5 ci-dessus) à titre d’indemnité compensant, au titre des années
2014 à 2016, l’impossibilité pour elle de récolter le bois de la forêt située en zone «
Natura 2000
» et dont elle est propriétaire. Elle demande également 7
000
EUR pour dommage moral.
20.
Le Gouvernement s’oppose à ce que la Cour alloue à la requérante quelque somme que ce soit au titre du dommage matériel. Il argue qu’en l’espèce le défaut d’indemnisation à l’origine de la requête n’était que temporaire, et qu’en tout état de cause l’octroi des indemnités en question était soumis à conditions.
21.
La Cour observe que la requérante a incontestablement subi un préjudice matériel en relation directe avec la violation dans son chef de l’article
1 du Protocole n
o
1 et avec les conséquences qu’a eues cette violation sur la jouissance par elle de son droit de propriété (
Sabin Popescu c.
Roumanie
, n
o
48102/99, §
91, 2
mars 2004).
22.
Compte tenu des documents en sa possession et de sa jurisprudence, la Cour juge raisonnable d’allouer à la requérante la somme de 10
956
EUR pour dommage matériel, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme.
23.
En l’espèce, l’incertitude subie par la requérante pendant de nombreuses années a dû lui valoir d’importants désagréments, étant donné notamment l’implication en faveur de la protection de l’environnement européen dont elle a fait preuve en entretenant à ses frais la forêt dont il s’agit. À la lumière de ce qui précède, statuant en équité, comme le veut l’article
41, la Cour alloue à la requérante le montant qu’elle a demandé au titre du préjudice moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme (
Associations de copropriété forestière Porceni Pleșa et Piciorul Bătrân Banciu
, précité, §
90).
Déclare
le grief concernant l’article
1 du Protocole n
o
1 à la Convention recevable
;
Dit
qu’il y a eu violation de l’article
1 du Protocole n
o
1 à la Convention
;
Dit
qu’il n’y a pas lieu d’examiner la recevabilité et le bien-fondé du grief formulé sur le terrain de l’article
6 de la Convention
;
Dit
a)
que l’État défendeur doit verser à la requérante dans un délai de trois
mois les sommes suivantes, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement
:
10
956
EUR (dix mille neuf cent cinquante-six euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme, pour dommage matériel
;
7
000
EUR (sept mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme, pour dommage moral
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 2 juillet 2024, en application de l’article
77
§§
2 et
3 du règlement.
Simeon Petrovski
Branko Lubarda
Greffier adjoint
Président