- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 iunie 2024
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Affaire communiquée
Bumbaru împotriva României
Traducere în română Auto
Publicat pe 24 iunie 2024 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 52855/20 Petre BUMBARU împotriva României, introdusă la 19 noiembrie 2020, comunicată la 3 iunie 2024 FOARTE DE L A se vedea Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice și lipsa oricăror despăgubiri pentru această interdicție pentru perioada 2011 2015, în ciuda dreptului la o astfel de despăgubire garantată prin dreptul intern, în special articolul (b) din Legea nr. 46/2008 (Codul Pădurilor).
Cererea de compensare formulată de reclamant pentru perioada 2011-2015 a fost respinsă printr-o hotărâre din 23 ianuarie 2017 a Tribunalului de apel din Craiova, confirmată printr-o decizie din 24 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație (punere la dispoziția reclamantului la 11 noiembrie) 2020). Instanțele au statuat că, în virtutea unei decizii acționale a Înaltei Curți de Casație din 23 noiembrie 2015, nu a fost necesar să se soluționeze o astfel de cerere și, prin urmare, nu a existat niciun standard metodologic pentru acordarea compensațiilor pentru această perioadă, în pofida acordului favorabil al Comisiei Europene nr. (2012) 5266 din 19 noiembrie.
În iulie 2012, care validează sistemul de compensare pentru persoanele fizice și întreprinderile care dețin păduri incluse în Natura 2000, reclamantul subliniază că guvernul este vinovat în măsura în care a adoptat standarde metodologice pentru acordarea de compensații pentru perioada 2017 2020, dar nu și-a îndeplinit obligația de a adopta astfel de standarde pentru perioada anterioară denunțată. El se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea proprietăii sale și … 1 la Convenție, ca urmare a interdicției de exploatare a pădurii, clasificată ca zonă naturală protejată în 2008 În la .. , această interferență a urmărit un scop legitim, era prevăzută de lege și, dacă da, era proporțională cu scopul urmărit, având în vedere lipsa de despăgubiri pentru perioada 2011-2015 (a se vedea, de asemenea, cauza Asociații de coproprietate forestieră Porceni Pleșa și Piciorul Bătran Banciu c. România, n 46201/16 și 47379/18, 28 noiembrie 2023)
Publié le 24 juin 2024
QUATRIÈME SECTION
Requête n o 52855/20 Petre BUMBARU contre la Roumanie introduite le 19 novembre 2020 communiquée le 3 juin 2024
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne l’interdiction d’exploitation d’une forêt de 59,2 ha appartenant au requérant et située dans le département de Gorj, du fait de son classement en 2008 en zone naturelle protégée (« Natura 2000 » voir la directive 92/43/CEE du Conseil du 21 mai 1992 concernant la conservation des habitats naturels ainsi que de la faune et de la flore sauvage), et l’absence de tout dédommagement pour cette interdiction pour la période 2011 ‑ 2015, en dépit du droit à un tel dédommagement garanti par le droit interne, notamment l’article 97 § 1 b) de la loi n o 46/2008 (le Code des Forêts).
La demande de compensation formulée par le requérant pour la période 2011 ‑ 2015 a été rejetée par un arrêt du 23 janvier 2017 de la cour d’appel de Craiova, confirmé par une décision du 24 septembre 2019 de la Haute Cour de Cassation (mise à la disposition du requérant le 11 novembre 2020). Les juridictions ont jugé qu’en vertu d’une décision interprétative de la Haute Cour de Cassation en date du 23 novembre 2015, il n’y avait pas lieu d’accueillir une telle demande et donc d’indemniser le requérant, en l’absence de normes méthodologiques pour l’octroi des compensations pour cette période, et cela en dépit de l’accord favorable de la Commission européenne n o C (2012) 5266 du 19 juillet 2012 validant le système de compensations pour les particuliers et entreprises propriétaires de forêts incluses dans Natura 2000. Le requérant souligne que le Gouvernement est fautif dans la mesure où il a adopté des normes méthodologiques pour l’octroi des compensations pour la période 2017 ‑ 2020, mais a manqué à son obligation d’adopter de telles normes pour la période antérieure dénoncée.
Il se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens et invoque l’article 1 du Protocole n o 1 et l’article 1 du Protocole n o 12 à la Convention.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Y a-t-il eu une ingérence dans le droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, du fait de l’interdiction d’exploitation de la forêt, classée en zone naturelle protégée en 2008 ? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence poursuivait ‑ elle un but légitime, était ‑ elle prévue par la loi et, si oui, était ‑ elle proportionnelle au but poursuivi, compte tenu de l’absence de dédommagements pour la période 2011 ‑ 2015 ( voir aussi l’affaire Associations de copropriété forestière Porceni Pleșa et Piciorul Bătrân Banciu c. Roumanie , n os 46201/16 et 47379/18, 28 novembre 2023) ?