Association des Propriétaires Forestiers 'Piciorul Bătrân Banciu' împotriva României

Comunicat la 9 septembrie 2020 Publicat la 28 septembrie 2020 împotriva României, introdusă la 24 august 2018 privind dreptul de proprietate asupra unei păduri de 429 hectare Tribunalul se referă la interdicția de exploatare a acestei păduri, clasificată ca zonă naturală protejată în 2008, în lipsa oricărei despăgubiri, în pofida dreptului la o astfel de despăgubire garantată prin Legea nr. 46/2008 (Codul pădurilor), în special art. 97. Cererea de compensare formulată de asociația solicitantă pentru perioada 2010-2014 a fost respinsă printr-o hotărâre din 8 aprilie 2014 decembrie 2017 (notificat la 27 februarie 2018) din partea Tribunalului de apel din Brasov, pe motiv că Ön Õ nu a adoptat încă standardele metodologice pentru acordarea compensațiilor pentru această perioadă, în pofida acordului favorabil al Comisiei Europene din 19 iulie 2012 de validare a sistemului de compensare.

Societatea reclamantă subliniază că guvernul este vinovat în măsura în care a adoptat standarde metodologice pentru acordarea compensațiilor pentru perioada 2017-2020, dar că, până în prezent, acesta nu și-a îndeplinit obligația de a adopta astfel de standarde pentru perioada anterioară denunțată. A existat o interferență în dreptul asociației solicitante de a-și respecta bunurile, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca urmare a interzicerii exploatării pădurilor, clasificate ca zone naturale protejate în 2008? În acest sens, Comisia consideră că măsura în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

Communiquée le 9 septembre 2020 Publié le 28 septembre 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 47379/18

ASSOCIATION DES PROPRIÉTAIRES FORESTIERS

“PICIORUL BĂTRÂN BANCIU”

contre la Roumanie introduite le 24 August 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

L’association requérante regroupe des propriétaires en indivision sur une forêt de 429 hectares La requête concerne l’interdiction d’exploitation de cette forêt, classée en zone naturelle protégé en 2008, en l’absence de tout dédommagement, en dépit du droit à un tel dédommagement garanti par la loi n o 46/2008 (le Code des forêts), notamment de l’article 97. La demande de compensation formulée par l’association requérante pour la période 2010-2014 a été rejetée par un arrêt du 8 décembre 2017 (notifié le 27 février 2018) de la cour d’appel de Brasov, au motif que le Gouvernement n’avait toujours pas adopté les normes méthodologiques pour l’octroi des compensations pour cette période, en dépit de l’accord favorable de la Commission européenne en date du 19 juillet 2012 validant le système de compensations.

La société requérante souligne que le Gouvernement est fautif dans la mesure où il a adopté des normes méthodologiques pour l’octroi des compensations pour la période 2017-2020, mais qu’à ce jour il ne s’est toujours pas acquitté de son obligation d’adopter de telles normes pour la période antérieure dénoncée. Elle invoque l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu une ingérence dans le droit de l’association requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, du fait de l’interdiction d’exploitation de la forêt, classée en zone naturelle protégée en 2008? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence poursuivait-elle un but légitime, était-elle prévue par la loi et si oui, était-elle proportionnelle au but poursuivi, compte tenu de l’absence de dédommagement pour la période 2010-2014 ?