CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 43695/05 Aneta TCACIUC împotriva României și a altor 5 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 4 septembrie 2018 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători și Andrea Tamietti, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazurilor Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum se indică în tabelul adăugat. Toți reclamanții au fost implicați în proceduri civile supuse taxei de ștampilare judiciară. Neobservarea obligației de a plăti datoria de ștampilare judiciară a dus la concedierea acțiunilor sau a recursurilor prin hotărâri finale ale instanței. Reclamanții din cererile nos 10681/07 și 13599/08 au depus cereri la instanțe pentru reexaminare sau scutire de plată a taxei de ștampilă judiciară, care au fost fie permise în parte, fie respinse. Procedura de depunere a unei cereri cu o instanță de reexaminare, o scutire, o reducere, un plan de tranșă sau de amânare a plății taxei de ștampilă judiciară, în vigoare la momentul material, a fost prevăzută prin Legea nr. 146/1997 privind datoria de ștampilare, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 195/2004, în vigoare de 29 mai 2004, și de Ordinea Ministerului Justiției nr. 760/1999 privind aplicarea Legii nr. 146/1997, precum și de fostul Cod de Procedură Civilă (a se vedea Iorga c. România , nr. 4227/02, §§ 22-25, 25 ianuarie 2007, și Rău și Gâlea c. România (dec.), nr. 43838/10, §§ 12-13, 3 octombrie 2017). Dispozițiile relevante ale Legii nr. 146/1997 privind taxa de ștampilare, astfel cum au fost modificate de Legea nr. 195/2004, se citesc după cum urmează: art. 1 „Acțiunile și cererile depuse în instanță ... sunt supuse taxei de ștampilă ... ale căror calcul, cu excepția circumstanțelor prevăzute de lege, poate fi diferit, în funcție de valoarea financiară a obiectului cererii”. art. 2 „1. Acțiunea și cererile depuse la instanțe [în ceea ce privește chestiunile] care pot fi evaluate financiar sunt supuse următoarei taxe de ștampilă: ... dacă obiectul acțiunii sau cererii este evaluat la mai mult de RON ... taxa de ștampilă este RON ... plus ... % din suma care este peste RON ...; ... Taxă de ștampilă se calculează pe baza valorii obiectului acțiunii sau a cererii, astfel cum se prevede în cererea lor ...” art. 11 „1. Apelurile sau apelurile privind punctele de drept depuse împotriva hotărârilor judecătorești sunt supuse taxei de ștampilă de 50% din ... taxa de ștampilă achiziționată pentru suma contestată în cazul unei cereri [în ceea ce privește chestiunile] care pot fi evaluate financiar. ...” art. 18 „1. Valoarea taxei de ștampilare este stabilită de instanță ... Un solicitant are trei zile de la data în care instanța a calculat suma datorată sau a notificat reclamantului suma datorată să ceară aceeași instanță să reexamineze modul în care a fost calculată taxa de ștampilă. Cererea de reexaminare este auzită ... în camere de către o bancă de judecători diferită și fără a convoca părțile. În cazul în care cererea de reexaminare este permisă, taxa de ștampilare este returnată integral sau în parte, după caz.” art. 20 „3. Nepagarea taxei de ștampilă până la data stabilită de instanță conduce la anularea acțiunii sau a cererii.” art. 21 „1. O instanță poate acorda o scutire, o reducere, un plan de tranșă sau amânarea plății taxei de ștampilare în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 74-81 din Codul de Procedură Civilă din România ...” Dispozițiile relevante ale fostului Cod de Procedură Civilă, în vigoare la momentul respectiv, sunt următoarele: „Curtea poate acorda asistență juridică oricui care nu poate acoperi costurile de proces fără a pune în pericol propriul său suport de viață” art. 75 „Ajutorul juridic include: acordarea unei scutiri, a unei reduceri, a unui plan de tranșe sau amânarea plății de timbre ...; Ajutorul juridic poate fi acordat în orice moment în timpul procesului, în întregime sau în parte.” art. 76 „1. În circumstanțele prevăzute la art. 75 § 1 alin. (1), o cerere de asistență juridică se depune instanței în scris ... în conformitate cu legea.” art. 77 „Depunerea [pentru asistență juridică] include ... dovezi scrise ale venitului reclamantului ... Curtea examinează cererea și poate solicita clarificări și dovezi de la părți sau informații scrise de la autoritățile competente ... Curtea examinează cererea în sedii fără a convoca părțile și poate pronunța o hotărâre interlocutivă...” art. 79 „Hotărârea interlocutivă menționată la art. 77 § 3 nu este menționată în niciun fel de recurs.” art. 80 „Dreptul la asistență [legală] încetează la moartea partidului sau la îmbunătățirea bogăției sale.” COMPLAINTE Toate reclamantele susținute în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul lor de acces la o instanță a fost încălcat deoarece acțiunile lor au fost respinse pentru nepagarea taxei de ștampilă judiciară. Unele reclamante au formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției (a se vedea punctul 32 de mai jos). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să se prevadă obligația de a plăti datoria de ștampilare judecătorească (art. 42 § 1 din Regulamentul de procedură). Reclamanții se plângeau că instanța internă și-a încălcat dreptul de acces la o instanță, în baza articolului 6 § 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este relevant: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Argumente ale Guvernului 11. Guvernul a contestat în primul rând că reclamanții din cererile nr. 43695/05, 26496/07, 13987/08 și 17328/09 nu au epuizat recours interne, deoarece nu au depus cereri de reexaminare sau de asistență juridică care constau într-o scutire, o reducere, un plan de tranșă sau amânare a plății ștampilelor judiciare sau au depus cererea în afara termenului stabilit de lege. Guvernul a susținut, de asemenea, că, în cererea nr. 13599/08, plângerea de încălcare a dreptului de acces la o instanță a fost formulată pentru prima dată într-o scrisoare trimisă Curții în afara termenului de șase luni stabilit de art. 35 § 1 din Convenție. 13. În ceea ce privește toate cererile, Guvernul a respins acuzațiile reclamanților, susținând că dreptul lor de acces la o instanță nu a fost încălcat din cauza circumstanțelor lor specifice. Evaluarea (a) Principii generale 14. Principiile generale privind dreptul de acces al reclamantului la o instanță au fost rezumate în cazul Lupeni Parohie Catholica Greacă și alții v. România [GC] (nr. 76943/11, §§ 84-89, CEDH 2016 (extracții)). Cazurile privind impunerea de taxe judecătorești includ, printre altele, Kreuz v. Polonia (nr. 28249/95, §§ 52-60, CEDH 2001 VI) și Iorga v. România (nr. 4227/02, §§ 35 și 39, 25 ianuarie 2007). 15. Curtea subliniază că o restricție pusă la dispoziția unei instanțe nu va fi compatibilă cu art. 6 § 1, cu excepția cazului în care aceasta urmărește un obiectiv legitim și există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul legitim urmărit (a se vedea Kreuz , citat mai sus § 55). Curtea a constatat deja că obligația de a plăti taxe instanțelor civile în legătură cu afirmațiile pe care le solicită să le stabilească nu poate fi considerată o restricție a dreptului de acces la o instanță care este incompatibilă în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție. Cu toate acestea, aceasta reiterează că valoarea taxelor evaluate în funcție de circumstanțele specifice ale unui caz dat, inclusiv capacitatea reclamantului de a le plăti, precum și stadiul procedurii la care a fost impusă această restricție sunt factori care sunt importante pentru a determina dacă o persoană are sau nu dreptul de acces și a avut o „audiție de [a] tribunal” (ibid., § 60). 17. În evaluarea respectării standardelor menționate mai sus, sarcina Curții nu este să se înlocuiască cu autoritățile interne competente în stabilirea celor mai adecvate mijloace de reglementare a accesului la justiție, nici să evalueze faptele care au condus aceste instanțe să adopte o decizie, mai degrabă decât alta. Rolul Curții este să revizuiască în temeiul Convenției deciziile pe care autoritățile respective le-au luat în exercitarea puterii lor de apreciere și să asigure dacă consecințele acestor decizii au fost compatibile cu Convenția (a se vedea Iorga , § 40 și Kreuz , § 56, ambele menționate mai sus). 18. Curtea a remarcat deja că, în conformitate cu legislația română, în procedurile care sunt pecuniare în natura datoriei de ștampilă este determinată ca procent din valoarea cererii, proporțională cu suma solicitată. În plus, sistemul de taxe judecătorești menționat anterior a urmărit un obiectiv legitim deoarece a încercat să limiteze abuzurile procesului și să ridice fonduri care ar putea fi utilizate în favoarea bugetului sistemului justiției (a se vedea Iorga, citat mai sus, § 41, și Rău și Gâlea v. România (dec.), nr. 43838/10, § 35, 3 octombrie 2017). 19. Curtea a remarcat, de asemenea, că, din 2004, instanța internă are competență asupra cererilor de reexaminare a reclamanților, a unei scutiri, a unei reduceri, a unui plan de tranșe sau de a amâna plata taxei de ștampilă, în conformitate cu situația lor specifică. În plus, persoanele fizice au putut contesta cuantumul taxei de ștampilă direct în fața unui tribunal (a se vedea Iorga , citat mai sus § 50 , și contrast Weissman și alții c. România (dec.), nr. 63945/00, 28 septembrie 2004, cu privire la fostul sistem legislativ. 20. Procedura instituită în 2004 stabilește în mod clar situațiile în care taxa de ștampilare ar fi plătită, metodele de calcul, consecințele neîntrerupte plățile și mijloacele de reexaminare sau concesiune legate de obligație. În aceste circumstanțe, litiganții ar putea aștepta în mod rezonabil instanțelor să aplice în cazul lor normele privind taxa de ștampilare. În plus, ar putea solicita instanței să reexamineze decizia sa privind plata taxei de ștampilare în temeiul articolului 18 din Legea nr. În plus, art. 21 din legea menționată mai sus a oferit instanțelor interne mijloacele de procedură pentru examinarea cererilor de concesiuni privind plata taxei de ștampilă pe baza documentelor și informațiilor din partea părților. 21. Prin urmare, instanțele interne au fost în principiu încadrate mai bine pentru a soluționa o procedură care să obțină un reexamin al taxei de ștampilare sau al ajutorului juridic inițiat după 2004 (a se vedea Rusen c. România , nr. 38151/05, §§ 32-34, 8 ianuarie 2009). Rău și Gâlea , citate mai sus § în amendă . Rămâne să se stabilească în fiecare caz dacă instanța internă a efectuat o evaluare aprofundată a probelor și a luat în considerare circumstanțele particulare ale cauzei (a se vedea Rusen , citat mai sus §§ 35-36). 22. În acest sens, Curtea reiterează că statele sunt scutite de a răspunde în fața unui organism internațional pentru actele lor până când au avut posibilitatea de a pune lucrurile în ordine prin propriul sistem juridic și că cei care doresc să invoce jurisdicția de supraveghere a Curții în ceea ce privește plângerile împotriva unui stat sunt, prin urmare, obligați să utilizeze în primul rând remediile prevăzute de sistemul juridic național (a se vedea, printre multe alte autorități, Gherghina c. România (dec.) [GC], nr. 42219/07 , § 84, 9 iulie 2015). (b) Aplicarea acestor principii în cererile nos 43695/05, 26496/07, 13987/08 și 17328/09 23. Curtea ia act de faptul că reclamanții în cererile nos 43695/05, 26496/07 și 17328/09 nu au depus cereri de reîntârziere în instanța internă examinarea taxei de ștampilă sau a ajutorului juridic și, în plus, faptul că reclamantul în cererea nr. 13987/08 a depus o astfel de cerere numai în apel în afara termenului stabilit de lege. 24. În plus, Curtea remarcă că aceste reclamante nu au prezentat niciun argument în ceea ce privește motivul pentru care o astfel de procedură ar fi fost inadecvată sau ineficientă în circumstanțele specifice ale cauzelor lor. 25. Având în vedere subsidiaritatea sistemului Convenției, Curtea constată că reclamanții din cererile nr. 43695/05, 26496/07, 13987/08 și 17328/09 nu au epuizat măsurile interne. Prin cererea nr. 10681/07 și 13599/08 26, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze în mod separat obiecția formulată de Guvern în legătură cu cererea nr. 13599/08 (a se vedea punctul 12 mai sus), întrucât plângerea este, în orice caz, inadmisibilă, împreună cu plângerea din cererea nr. 10681/07, din motivele prezentate mai jos. 27. În aceste cazuri, reclamanții au contestat obligația de plată sau au depus cereri de scutire de la plata taxei de ștampilă (a se vedea apendicele). Prin urmare, trebuie să se examineze dacă s-a constatat un echilibru echitabil între menținerea bunei funcționari a justiției și garantarea intereselor litigiilor în prezentarea unei cereri în fața instanțelor. 28. Reclamantul în cererea nr. 13599/08 a contestat obligația de a plăti suma stabilită de instanța internă ca datorie de ștampilă. Curtea observă că instanța internă a evaluat natura cererii reclamantului și a legii aplicabile atunci când încheie cuantumul care urmează să fie plătit ca datorie de ștampilă judiciară, nu există dovezi în documentele prezentate de părți cu privire la orice nelegiuire a procedurii. În plus, Curtea ia act de faptul că reclamantul nu s-a plângut de incapacitatea de a plăti taxa de timbru judiciar (contrast Iorga , citat mai sus, § 18). Curtea constată că, în cererea nr. 10681/07, instanța internă a acordat o concesiune privind plata taxei de ștampilare judiciară, în conformitate cu circumstanțele specifice ale cauzei. Concluzia lor nu a fost doar ipotetică, ci bazată pe dovezi care dovedește situația financiară a reclamantului. În plus, valoarea taxei de ștampilare judiciară impuse reclamantului nu a putut fi considerată necorespunzătoare sau excesivă (a se vedea apendicele). Această situație trebuie distinsă de alte cazuri în care reclamanții au fost obligați să plătească sume substanțiale în taxele de judecată (a se vedea Weissman și alții c. România , nr. 63945/00, § 39, CEDO 2006 VII (extracte) și Kreuz , citat mai sus, §§ 61-67). Cu toate acestea, reclamantul nu a respectat obligația de a plăti taxa de ștampilă stabilită de instanță. 30. având în vedere circumstanțele specifice din cererile nos. 10681/07 și 13599/08, hotărârile instanțelor interne privind obligația de a plăti datoria de ștampilă nu par arbitrare sau irezonabile în interpretarea legii care impun plata taxei de ștampilă sau în evaluarea cuantumului taxelor, capacitatea reclamanților de a le plăti și stadiul procedurii la care a fost impusă obligația. 31. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție. Rămâne de plângeri Toate reclamanții, cu excepția reclamantului în cererea nr. 43695/05, au formulat, de asemenea, plângeri suplimentare în temeiul art. 3, 6 (§ § 1 și 3), 8, 14 și 18 din Convenție, precum și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 12. 33. Curtea a examinat plângerile prezentate de solicitanți și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile pe care le-a făcut-o sunt de competență, ele nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consacrate în Convenție sau în protocolele sale. 34. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declară că cererile sunt inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 27 septembrie 2018. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele Adjunct al Registrului APPENDIX nr. Are loc la solicitant Data nașterii Locul de reședință reprezentat de obiectul procesului de judecată 43695/05 17/03/2005 Aneta TCACIUC 04/09/1962 Suceava Acțiunea civilă pentru prejudicii pecuniare (în valoare de aproximativ EUR 15.300.000) depusă de reclamant împotriva inspectorului de poliție județ, biroul de finanțe publice și angajații acestora - obligația de a plăti pentru acțiunea civilă datorie de timbre judiciare în valoare de 7.028.148.000 ROL (152.848.96 EUR) și pentru apel în valoare de 35.500 ROL (0.77 EUR); Nici o cerere de reexaminare a plății taxei de ștampilă judiciară - prin decizia finală din 4 octombrie 2005, Curtea Înaltă de Cassie și Justiție a respins acțiunile reclamantului și recursul pentru nepagarea taxei de ștampilă judiciară. 10681/07 15/02/2007 Vergil COSTIN 27/04/1940 Cristești Acțiunea civilă pentru recuperarea proprietăților evaluate la ROL 60 000.000 (1 290.74 EUR), pecuniare și neîntreprindere prejudicii materiale în valoare de EUR 10000, depuse de solicitant împotriva unei obligații individuale de a plăti pentru taxa de ștampilare a acțiunii civile în valoare de ROL 23 550.160 (512.17 EUR); pe cererea reclamantului de scutire de la plata taxei de ștampilare judiciară, și ținând cont de faptul că pensia sa lunară a fost de ROL 3 357.000 EUR (73 EUR), instanța a redus suma la ROL 4000000 EUR (87 EUR) și a stabilit un plan de tranșe de cinci plăți; Reclamantul a plătit doar 90.000 ROL (EUR 2) - prin decizia finală din 30 noiembrie 2006, Curtea județului Mureș a respins apelul reclamantului pentru nepagarea taxei de timbre judiciare. 26496/07 18/06/2007 S.C. JOBOLOCT COM S.R.L. Reprezentat de Iosef Grigore BOLOCAN Brașov S.C. Restart S.P.R.L. Brașov Reprezentat de Radu Mircea CIOBOTAR Brașov Acțiunea comercială pentru prejudicii materiale depuse de o societate împotriva societății reclamante pentru o sumă de USD 796.671 (680.970) - permisă de instanța de primă instanță; Obligația societății reclamante de a plăti taxa de timbre judiciare în valoare de RON 12.348.32 (2.685.53 EUR) într-un recurs; fără cerere de re examinarea plății taxei de ștampilare judiciară - prin decizia finală din 15 februarie 2007, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a respins apelul societății reclamante pentru nepagarea taxei de ștampilare judiciară. 13599/08 13/03/2008 Niculina MANEA 03/09/1951 Brăila Acțiunea civilă pentru prejudicii materiale (în valoare de aproximativ EUR) 33.300) depusă de reclamant împotriva statului - obligația de a plăti datoria de ștampilare judiciară în valoare de 7.956.52 RON (1 730.39 EUR); Cererea reclamantului de a constata că a fost scutită de plata taxei de timbru judiciar - respinsă de instanță din cauza faptului că legea prevedea în mod expres plata taxei de timbru judiciar; nici o circumstanță personală în ceea ce privește incapacitatea de a plăti taxa de timbru nu a fost invocată de reclamant - prin decizia finală din 31 ianuarie 2008, Curtea de Apel Galați a respins apelul reclamantului pentru nepagarea taxei de timbru judiciar. 13987/08 13/03/2008 Șerban Andrei Dimitrie PRETOR 06/03/1950 București Acțiune civilă pentru împărțirea unei moșteniri, evaluată la aproximativ 98.250 EUR depusă de o persoană împotriva reclamantului - permisă de instanța de primă instanță; Cererea reclamantului de reexaminare a plății taxei de timbru judiciar în valoare de RON 410.28 (89.23 EUR) într-un recurs, având în vedere că a fost scutit de această obligație – respins de instanța de apel pentru depunere în afara termenului stabilit de lege; O altă obligație a reclamantului de a plăti taxa de ștampilă judiciară pentru recursul privind punctele de drept; nici o cerere de reexaminare a plății taxei de ștampilă judiciară - instanța a luat act de faptul că reclamantul nu a respectat obligația de a-și cuantifica cererea și de a-și plăti taxa de ștampilă judiciară pentru recursul privind punctele de drept - prin decizia finală din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului pentru nepagarea taxei de ștampilă judiciară. 17328/09 21/05/2008 Mihai NICULESCU 12/04/1940 București Acțiune civilă pentru prejudicii materiale în valoare de RON 20,500 (4410) EUR depusă de solicitant împotriva autorităților de stat - obligația de a plăti datoria de ștampilă judiciară în valoare de RON 1.296,2 (281,9 EUR); Nici o cerere de reexaminare a plății taxei de ștampilă judiciară - prin decizia finală din 6 noiembrie 2007, Curtea județului București a respins acțiunea reclamantului și apelul pentru nepagarea taxei de ștampilă judiciară.
Application no. 43695/05
Aneta TCACIUC against Romania
and 5 other applications
(see list appended)
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4
September 2018 as a Committee composed of:
Paulo Pinto de Albuquerque,
President,
Egidijus Kūris,
Iulia Motoc,
judges,
and Andrea Tamietti,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,
Having deliberated, decides as follows:
1.
A list of the applicants is set out in the appendix.
2.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the cases
3.
The facts of the cases, as submitted by the parties, may be summarised as indicated in the appended table.
4.
All applicants were engaged in civil proceedings subject to judicial stamp duty. Their non-observance of the obligation to pay judicial stamp duty led to the dismissal of their actions or appeals by final court decisions. The applicants in applications nos. 10681/07 and 13599/08 lodged requests with the courts for a re-examination or an exemption from the payment of judicial stamp duty, which were either allowed in part or rejected.
B.
Relevant domestic law
5.
The procedure for lodging a request with a court for a re-examination, an exemption, a reduction, an instalment plan or to postpone the payment of judicial stamp duty, in force at the material time, was stipulated by Law
no.
146/1997 on stamp duty, as amended by the Law no. 195/2004, in force from 29 May 2004, and Ministry of Justice Order no. 760/1999 on the enforcement of Law no. 146/1997, as well as by the former Code of Civil Procedure (see
Iorga v. Romania
, no. 4227/02, §§ 22-25, 25 January 2007, and
Rău and Gâlea v. Romania
(dec.), no. 43838/10, §§ 12-13, 3 October 2017).
6
.
The relevant provisions of Law no. 146/1997 on stamp duty, as amended by Law no. 195/2004, read as follows:
Article 1
“Actions and claims lodged with the courts ... shall be subject to stamp duty ... the calculation of which, except in the circumstances provided for by law, may differ, depending on whether the object of the application can be valued financially.”
Article 2
“1.
Actions and claims lodged with the courts [in respect of matters] which can be valued financially are subject to the following stamp duty:
... if the object of the action or claim is valued at more than RON ... the stamp duty is RON ... plus ... % of the amount which is over RON ...;
...
3.
Stamp duty is calculated on the basis of the value of the object of the action or claim, as stated in their application ...”
Article 11
“1.
Appeals or appeals on points of law lodged against court judgments are subject to stamp duty of 50% of ... the stamp duty payable for the contested sum in the case of an application [in respect of matters] which can be valued financially.
...”
Article 18
“1.
The amount of stamp duty payable is set by the court ...
2.
An applicant has three days from the date on which the court calculated the sum due or notified the applicant of the sum due to ask the same court to re-examine the way in which the stamp duty was calculated.
3.
The request for re-examination is heard ... in chambers by a different bench of judges and without summoning the parties.
4.
If the request for re-examination is allowed, the stamp duty is returned in full or in part, as the case may be.”
Article 20
“3.
Non-payment of stamp duty until the date set by court leads to annulment of the action or request.”
Article 21
“1.
A court may grant an exemption, a reduction, an instalment plan or postpone the payment of stamp duty in accordance with the conditions set out in Articles 74-81 of the Romanian Code of Civil Procedure ...”
7.
The relevant provisions of the former Code of Civil Procedure, in force at the time, are as follows:
Article 74
“The court may grant legal aid to anyone who cannot cover the trial costs without endangering the family’s or his or her own livelihood.”
Article 75
“Legal aid includes:
1.
granting an exemption, a reduction, an instalment plan or postponing the payment of stamp duty ...;
Legal aid may be granted at any time during the trial, in full or in part.”
Article 76
“1.
In the circumstances provided for under Article 75 § 1 (1), an application for legal aid shall be made to the court in writing ... in accordance with the law.”
Article 77
“The application [for legal aid] shall include ... written proof of the applicant’s income ...
The court shall examine the application and may request clarifications and evidence from the parties or written information from the competent authorities ...
The court shall examine the application in chambers without summoning the parties and deliver an interlocutory judgment...”
Article 79
“The interlocutory judgment mentioned in Article 77 § 3 ... is not amenable to any form of appeal.”
Article 80
“The right to [legal] assistance ceases on the death of the party or on the improvement of his or her wealth.”
8.
All applicants alleged under Article 6 § 1 of the Convention that their right of access to a court had been breached as their actions had been rejected for non-payment of judicial stamp duty. Some applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention (see paragraph 32 below).
A.
Joinder of the cases
9.
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to order their joinder (Rule 42 § 1 of the Rules of Court).
B.
Complaint under Article 6 § 1 of the Convention concerning the obligation to pay judicial stamp duty
10.
The applicants complained that the domestic courts had breached their right of access to a court, relying on Article 6 § 1 of the Convention, which states, in so far as relevant:
“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”
1.
Arguments by the Government
11.
The Government firstly objected that the applicants in applications nos. 43695/05, 26496/07, 13987/08 and 17328/09 had failed to exhaust domestic remedies, because they had not lodged requests for a re
‑
examination or legal aid consisting of an exemption, a reduction, an instalment plan or postponing the payment of judicial stamp duty, or had lodged their request outside the time-limit set by law.
12
.
The Government further contended that in application no. 13599/08 the complaint of a violation of the right of access to a court had been raised for the first time in a letter sent to the Court outside the six-month time-limit set by Article 35 § 1 of the Convention.
13.
As regards all the applications the Government rejected the applicants’ allegations, submitting that their right of access to a court had not been infringed, owing to their particular circumstances.
2.
The Court’s assessment
(a)
General principles
14.
The general principles concerning an applicant’s right of access to a court have been summarised in the case of
Lupeni Greek Catholic Parish and Others v. Romania
[GC] (no. 76943/11, §§ 84-89, ECHR 2016 (extracts)). Cases concerning the imposition of court fees include, among other authorities,
Kreuz v. Poland
(no. 28249/95, §§ 52-60, ECHR 2001
‑
VI) and
Iorga v.
Romania
(no. 4227/02, §§ 35 and 39, 25 January 2007).
15.
The Court points out that a restriction placed on access to a court or tribunal will not be compatible with Article 6 § 1 unless it pursues a legitimate aim and there is a reasonable relationship of proportionality between the means employed and the legitimate aim sought to be achieved (see
Kreuz
, cited above, § 55).
16.
The Court has already found that the requirement to pay fees to civil courts in connection with claims they are asked to determine cannot be regarded as a restriction on the right of access to a court that is incompatible
per se
with Article 6 § 1 of the Convention.
It reiterates, however, that the amount of fees assessed in the light of the particular circumstances of a given case, including the applicant’s ability to pay them, and the stage of the proceedings at which that restriction has been imposed are factors which are material in determining whether or not a person enjoyed his right of access and had a “... hearing by [a] tribunal” (ibid., § 60).
17.
When assessing compliance with the above
‑
mentioned standards, the Court’s task is not to substitute itself for the competent domestic authorities in determining the most appropriate means of regulating access to justice, nor to assess the facts which led those courts to adopt one decision rather than another. The Court’s role is to review under the Convention the decisions that those authorities have taken in the exercise of their power of appreciation and ascertain whether the consequences of those decisions have been compatible with the Convention (see
Iorga
, § 40, and
Kreuz
, §
56, both cited above).
18.
The Court has already noted that, under Romanian law, in proceedings that are pecuniary in nature stamp duty is determined as a percentage of the value of the claim. It is therefore proportionate to the amount claimed. In addition, the aforementioned system of court fees pursued a legitimate aim because it sought to limit abuses of process and to raise funds which could be used towards the budget of the justice system (see
Iorga
, cited above, § 41, and
Rău and Gâlea v. Romania
(dec.), no.
43838/10, § 35, 3 October 2017).
19.
The Court further noted that from 2004 the domestic courts had jurisdiction over the applicants’ requests for a re
‑
examination, an exemption, a reduction, an instalment plan or to postpone the payment of stamp duty, in accordance with their particular situation. Moreover, individuals were able to challenge the amount of stamp duty directly before a tribunal (see
Iorga
, cited above, § 50, and
contrast
Weissman and Others v. Romania
(dec.), no. 63945/00, 28 September 2004, concerning the former legislative scheme).
20.
The procedure instituted in 2004 set out clearly the situations in which stamp duty would be payable, the calculation methods, the consequences of non
‑
payment, and the means to obtain a re-examination or a concession related to the obligation. In these circumstances, litigants could reasonably expect the courts to apply to their cases the rules concerning stamp duty. In addition, they could ask the court for a re
‑
examination of its decision regarding payment of stamp duty pursuant to Article 18 of Law
no.
146/1997, as amended (see paragraph 6 above). Furthermore, Article 21 of the above-mentioned law offered the domestic courts the procedural means to examine requests for concessions on the payment of stamp duty based on documents and information from the parties.
21.
Accordingly, the domestic courts were in principle better placed to settle a procedure to obtain a re-examination of stamp duty or legal aid initiated after 2004 (see
Rusen v. Romania
, no. 38151/05, §§ 32-34, 8
January 2009). The Court saw nothing to support the idea that legal-aid proceedings were bound to fail and could not have possibly remedied the situation complained of by applicants (see
Rău and Gâlea
, cited above, §
40
in fine
). There remains to be determined in each case whether the domestic court proceeded with an in-depth assessment of the evidence and took into account the particular circumstances of the case (see
Rusen
, cited above, §§ 35-36).
22.
In that connection, the Court reiterates that States are exempted from answering before an international body for their acts until they have had an opportunity to put matters right through their own legal system, and that those who wish to invoke the supervisory jurisdiction of the Court as concerns complaints against a State are thus obliged to use first the remedies provided by the national legal system (see, among many other authorities,
Gherghina v. Romania
(dec.) [GC], no.
42219/07
, § 84, 9 July 2015).
(b)
Application of these principles in applications nos. 43695/05, 26496/07, 13987/08 and 17328/09
23.
The Court takes note that the applicants in applications nos.
43695/05, 26496/07 and 17328/09 did not lodge with the domestic courts requests for a re
‑
examination of the stamp duty or legal aid, and in addition, that the applicant in application no. 13987/08 lodged such a request solely in appeal outside the time-limit set by law.
24.
Furthermore, the Court notes that these applicants have not put forward any arguments as to why such a procedure would have been inadequate or ineffective in the particular circumstances of their cases.
25.
Having regard to the subsidiarity of the Convention system, the Court finds that the applicants in applications nos. 43695/05, 26496/07, 13987/08 and 17328/09 have failed to exhaust domestic remedies. Their complaint under Article 6 § 1 concerning the obligation to pay judicial stamp duty is thus declared inadmissible under Article
35
§§ 1 and 4 of the Convention.
(c)
Application of these principles in applications nos. 10681/07 and 13599/08
26.
The Court considers that it is not necessary to examine separately the objection raised by the Government in connection with application no.
13599/08 (see paragraph 12 above), since the complaint is in any event inadmissible, along with the complaint in application no. 10681/07, for the reasons given below.
27.
In those cases, the applicants challenged the payment obligation or lodged requests for an exemption from the payment of stamp duty (see Appendix). The question of payment of judicial stamp duty was raised at various stages of the proceedings, the applicants being held to comply with this requirement when registering the civil action and/or on appeal. It is thus to be examined whether a fair balance was struck between preserving the well-functioning of the judiciary and safeguarding the interests of litigants in bringing a claim before the courts.
28.
The applicant in application no. 13599/08 contested the very obligation to pay the amount set by the domestic courts as stamp duty. The Court observes that the domestic courts assessed the nature of the applicant’s claim and the applicable law when concluding on the amount to be paid as judicial stamp duty, there being no evidence in the documents submitted by the parties of any unfairness of the proceedings. In addition, the Court takes note that the applicant did not complain of an inability to pay the judicial stamp duty (contrast
Iorga
, cited above, § 18).
29.
The Court notes that in application no. 10681/07 the domestic courts granted a concession on the payment of judicial stamp duty, in accordance with the particular circumstances of the case. Their conclusion was not merely hypothetical, but based on evidence proving the applicant’s financial situation.
In addition, the amount of judicial stamp duty imposed on the applicant could not be regarded as unreasonable or excessive (see Appendix). This situation is to be distinguished from other cases in which applicants were required to pay substantial sums in court fees (see
Weissman and Others v. Romania
, no. 63945/00, § 39, ECHR 2006
‑
VII (extracts), and
Kreuz
, cited above, §§ 61-67). Nevertheless, the applicant did not comply with the obligation to pay stamp duty set by the court.
30.
Having regard to the particular circumstances in applications nos.
10681/07 and 13599/08, the domestic courts’ decisions on the obligation to pay stamp duty do not appear arbitrary or manifestly unreasonable when interpreting the law imposing the payment of stamp duty or when assessing the amount of fees, the applicants’ ability to pay them and the stage of the proceedings at which the obligation was imposed.
31.
It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be dismissed pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
C.
Remaining complaints
32
.
All the applicants, save for the applicant in application no. 43695/05, also raised further complaints under Articles 3, 6 (§§ 1 and 3), 8, 14 and 18
of the Convention, as well as under Article 1 of Protocol No. 1 and Article 1 of Protocol No. 12.
33.
The Court has examined the complaints as submitted by the applicants and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, they either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.
34.
It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to join the applications;
Declares
the applications inadmissible.
Done in English and notified in writing on 27 September 2018.
Andrea Tamietti
Paulo Pinto de Albuquerque
Deputy Registrar
President
No.
Application no.
Lodged on
Applicant
Date of birth
Place of residence
Represented by
Subject-matter of court proceedings
43695/05
17/03/2005
Aneta TCACIUC
04/09/1962
Suceava
Civil action for pecuniary damage (in amount of approximately EUR
15,300,000) lodged by the applicant against the county police inspectorate, the public finances office and their employees - obligation to pay for the civil action judicial stamp duty in the amount of ROL 7,028,148,000 (EUR 152,848.96) and for the appeal in amount of ROL 35,500 (EUR 0.77);
No request for a re-examination of the payment of judicial stamp duty - by a final decision of 4 October 2005, the High Court of Cassation and Justice rejected the applicant’s action and appeal for non-payment of judicial stamp duty.
10681/07
15/02/2007
Vergil COSTIN
27/04/1940
Cristești
Civil action for recovery of property valued at ROL 60,000,000 (EUR
1,290.74), pecuniary and non
‑
pecuniary damage in amount of EUR
10,000, lodged by the applicant against an individual - obligation to pay for the civil action judicial stamp duty in the amount of ROL 23,550,160 (EUR 512.17); upon the applicant’s demand for an exemption from the payment of judicial stamp duty, and taking into account that his monthly pension was of ROL 3,357,000 (EUR 73), the court reduced the amount to ROL 4,000,000 (EUR 87) and set an instalment plan of five payments;
The applicant paid only ROL 90,000 (EUR 2) - by a final decision of 30
November 2006, the Mureș County Court rejected the applicant’s appeal for non-payment of judicial stamp duty.
26496/07
18/06/2007
Represented by
Iosef Grigore BOLOCAN
Brașov
S.C. Restart S.P.R.L.
Brașov
Represented by Radu Mircea CIOBOTAR
Brașov
Commercial action for pecuniary damage lodged by a company against the applicant company for an amount of USD 796,671 (EUR 680,970) - allowed by the first instance court;
Applicant company’s obligation to pay judicial stamp duty in the amount of RON 12,348.32 (EUR 2,685.53) in an appeal; no request for a re
‑
examination of the payment of judicial stamp duty - by a final decision of 15 February 2007, the High Court of Cassation and Justice rejected the applicant company’s appeal for non-payment of judicial stamp duty.
13599/08
13/03/2008
Niculina MANEA
03/09/1951
Brăila
Civil action for pecuniary damage (in the amount of approximately EUR
33,300) lodged by the applicant against the State - obligation to pay judicial stamp duty in the amount of RON 7,956.52 (EUR 1,730.39);
Applicant’s request for the court to find that she was exempted from the payment of judicial stamp duty - dismissed by the court on account of the fact that the law expressly provided for the payment of judicial stamp duty; no personal circumstances regarding the inability to pay the stamp duty were invoked by the applicant - by a final decision of 31 January 2008, the Galați Court of Appeal rejected the applicant’s appeal for non-payment of judicial stamp duty.
13987/08
13/03/2008
Șerban Andrei Dimitrie PRETOR
06/03/1950
Bucharest
Civil action for partition of an inheritance, valued at approximately EUR
98,250 lodged by an individual against the applicant - allowed by the first-instance court;
Applicant’s request for a re-examination of the payment of judicial stamp duty in the amount of RON 410.28 (EUR 89.23) in an appeal, considering that he was exempted from this obligation – dismissed by the appellate court for being lodged outside the time-limit set by law;
Further obligation of the applicant to pay judicial stamp duty for the appeal on points of law; no request for a re-examination of the payment of judicial stamp duty - the court took note that the applicant did not comply with the obligation of quantifying his claim and of paying judicial stamp duty for the appeal on points of law - by a final decision of 17 September 2007, the Bucharest Court of Appeal rejected the applicant’s appeal for non-payment of judicial stamp duty.
17328/09
21/05/2008
Mihai NICULESCU
12/04/1940
Bucharest
Civil action for pecuniary damage in amount of RON 20,500 (EUR 4,410) lodged by the applicant against State authorities - obligation to pay judicial stamp duty in the amount of RON 1,296.2 (EUR 281.9);
No request for a re-examination of the payment of judicial stamp duty - by a final decision of 6 November 2007, the Bucharest County Court rejected the applicant’s action and appeal for non-payment of judicial stamp duty.