CtEDO 04.09.2018 Auto

TCACIUC AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
04.09.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TCACIUC AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 43695/05 Aneta TCACIUC împotriva României și a altor 5 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 4 septembrie 2018 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători și Andrea Tamietti, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazurilor Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum se indică în tabelul adăugat. Toți reclamanții au fost implicați în proceduri civile supuse taxei de ștampilare judiciară. Neobservarea obligației de a plăti datoria de ștampilare judiciară a dus la concedierea acțiunilor sau a recursurilor prin hotărâri finale ale instanței. Reclamanții din cererile nos 10681/07 și 13599/08 au depus cereri la instanțe pentru reexaminare sau scutire de plată a taxei de ștampilă judiciară, care au fost fie permise în parte, fie respinse. Procedura de depunere a unei cereri cu o instanță de reexaminare, o scutire, o reducere, un plan de tranșă sau de amânare a plății taxei de ștampilă judiciară, în vigoare la momentul material, a fost prevăzută prin Legea nr. 146/1997 privind datoria de ștampilare, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 195/2004, în vigoare de 29 mai 2004, și de Ordinea Ministerului Justiției nr. 760/1999 privind aplicarea Legii nr. 146/1997, precum și de fostul Cod de Procedură Civilă (a se vedea Iorga c. România , nr. 4227/02, §§ 22-25, 25 ianuarie 2007, și Rău și Gâlea c. România (dec.), nr. 43838/10, §§ 12-13, 3 octombrie 2017). Dispozițiile relevante ale Legii nr. 146/1997 privind taxa de ștampilare, astfel cum au fost modificate de Legea nr. 195/2004, se citesc după cum urmează: art. 1 „Acțiunile și cererile depuse în instanță ... sunt supuse taxei de ștampilă ... ale căror calcul, cu excepția circumstanțelor prevăzute de lege, poate fi diferit, în funcție de valoarea financiară a obiectului cererii”. art. 2 „1. Acțiunea și cererile depuse la instanțe [în ceea ce privește chestiunile] care pot fi evaluate financiar sunt supuse următoarei taxe de ștampilă: ... dacă obiectul acțiunii sau cererii este evaluat la mai mult de RON ... taxa de ștampilă este RON ... plus ... % din suma care este peste RON ...; ... Taxă de ștampilă se calculează pe baza valorii obiectului acțiunii sau a cererii, astfel cum se prevede în cererea lor ...” art. 11 „1. Apelurile sau apelurile privind punctele de drept depuse împotriva hotărârilor judecătorești sunt supuse taxei de ștampilă de 50% din ... taxa de ștampilă achiziționată pentru suma contestată în cazul unei cereri [în ceea ce privește chestiunile] care pot fi evaluate financiar. ...” art. 18 „1. Valoarea taxei de ștampilare este stabilită de instanță ... Un solicitant are trei zile de la data în care instanța a calculat suma datorată sau a notificat reclamantului suma datorată să ceară aceeași instanță să reexamineze modul în care a fost calculată taxa de ștampilă. Cererea de reexaminare este auzită ... în camere de către o bancă de judecători diferită și fără a convoca părțile. În cazul în care cererea de reexaminare este permisă, taxa de ștampilare este returnată integral sau în parte, după caz.” art. 20 „3. Nepagarea taxei de ștampilă până la data stabilită de instanță conduce la anularea acțiunii sau a cererii.” art. 21 „1. O instanță poate acorda o scutire, o reducere, un plan de tranșă sau amânarea plății taxei de ștampilare în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 74-81 din Codul de Procedură Civilă din România ...” Dispozițiile relevante ale fostului Cod de Procedură Civilă, în vigoare la momentul respectiv, sunt următoarele: „Curtea poate acorda asistență juridică oricui care nu poate acoperi costurile de proces fără a pune în pericol propriul său suport de viață” art. 75 „Ajutorul juridic include: acordarea unei scutiri, a unei reduceri, a unui plan de tranșe sau amânarea plății de timbre ...; Ajutorul juridic poate fi acordat în orice moment în timpul procesului, în întregime sau în parte.” art. 76 „1. În circumstanțele prevăzute la art. 75 § 1 alin. (1), o cerere de asistență juridică se depune instanței în scris ... în conformitate cu legea.” art. 77 „Depunerea [pentru asistență juridică] include ... dovezi scrise ale venitului reclamantului ... Curtea examinează cererea și poate solicita clarificări și dovezi de la părți sau informații scrise de la autoritățile competente ... Curtea examinează cererea în sedii fără a convoca părțile și poate pronunța o hotărâre interlocutivă...” art. 79 „Hotărârea interlocutivă menționată la art. 77 § 3 nu este menționată în niciun fel de recurs.” art. 80 „Dreptul la asistență [legală] încetează la moartea partidului sau la îmbunătățirea bogăției sale.” COMPLAINTE Toate reclamantele susținute în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul lor de acces la o instanță a fost încălcat deoarece acțiunile lor au fost respinse pentru nepagarea taxei de ștampilă judiciară. Unele reclamante au formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției (a se vedea punctul 32 de mai jos). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să se prevadă obligația de a plăti datoria de ștampilare judecătorească (art. 42 § 1 din Regulamentul de procedură). Reclamanții se plângeau că instanța internă și-a încălcat dreptul de acces la o instanță, în baza articolului 6 § 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este relevant: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Argumente ale Guvernului 11. Guvernul a contestat în primul rând că reclamanții din cererile nr. 43695/05, 26496/07, 13987/08 și 17328/09 nu au epuizat recours interne, deoarece nu au depus cereri de reexaminare sau de asistență juridică care constau într-o scutire, o reducere, un plan de tranșă sau amânare a plății ștampilelor judiciare sau au depus cererea în afara termenului stabilit de lege. Guvernul a susținut, de asemenea, că, în cererea nr. 13599/08, plângerea de încălcare a dreptului de acces la o instanță a fost formulată pentru prima dată într-o scrisoare trimisă Curții în afara termenului de șase luni stabilit de art. 35 § 1 din Convenție. 13. În ceea ce privește toate cererile, Guvernul a respins acuzațiile reclamanților, susținând că dreptul lor de acces la o instanță nu a fost încălcat din cauza circumstanțelor lor specifice. Evaluarea (a) Principii generale 14. Principiile generale privind dreptul de acces al reclamantului la o instanță au fost rezumate în cazul Lupeni Parohie Catholica Greacă și alții v. România [GC] (nr. 76943/11, §§ 84-89, CEDH 2016 (extracții)). Cazurile privind impunerea de taxe judecătorești includ, printre altele, Kreuz v. Polonia (nr. 28249/95, §§ 52-60, CEDH 2001 VI) și Iorga v. România (nr. 4227/02, §§ 35 și 39, 25 ianuarie 2007). 15. Curtea subliniază că o restricție pusă la dispoziția unei instanțe nu va fi compatibilă cu art. 6 § 1, cu excepția cazului în care aceasta urmărește un obiectiv legitim și există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul legitim urmărit (a se vedea Kreuz , citat mai sus § 55). Curtea a constatat deja că obligația de a plăti taxe instanțelor civile în legătură cu afirmațiile pe care le solicită să le stabilească nu poate fi considerată o restricție a dreptului de acces la o instanță care este incompatibilă în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție. Cu toate acestea, aceasta reiterează că valoarea taxelor evaluate în funcție de circumstanțele specifice ale unui caz dat, inclusiv capacitatea reclamantului de a le plăti, precum și stadiul procedurii la care a fost impusă această restricție sunt factori care sunt importante pentru a determina dacă o persoană are sau nu dreptul de acces și a avut o „audiție de [a] tribunal” (ibid., § 60). 17. În evaluarea respectării standardelor menționate mai sus, sarcina Curții nu este să se înlocuiască cu autoritățile interne competente în stabilirea celor mai adecvate mijloace de reglementare a accesului la justiție, nici să evalueze faptele care au condus aceste instanțe să adopte o decizie, mai degrabă decât alta. Rolul Curții este să revizuiască în temeiul Convenției deciziile pe care autoritățile respective le-au luat în exercitarea puterii lor de apreciere și să asigure dacă consecințele acestor decizii au fost compatibile cu Convenția (a se vedea Iorga , § 40 și Kreuz , § 56, ambele menționate mai sus). 18. Curtea a remarcat deja că, în conformitate cu legislația română, în procedurile care sunt pecuniare în natura datoriei de ștampilă este determinată ca procent din valoarea cererii, proporțională cu suma solicitată. În plus, sistemul de taxe judecătorești menționat anterior a urmărit un obiectiv legitim deoarece a încercat să limiteze abuzurile procesului și să ridice fonduri care ar putea fi utilizate în favoarea bugetului sistemului justiției (a se vedea Iorga, citat mai sus, § 41, și Rău și Gâlea v. România (dec.), nr. 43838/10, § 35, 3 octombrie 2017). 19. Curtea a remarcat, de asemenea, că, din 2004, instanța internă are competență asupra cererilor de reexaminare a reclamanților, a unei scutiri, a unei reduceri, a unui plan de tranșe sau de a amâna plata taxei de ștampilă, în conformitate cu situația lor specifică. În plus, persoanele fizice au putut contesta cuantumul taxei de ștampilă direct în fața unui tribunal (a se vedea Iorga , citat mai sus § 50 , și contrast Weissman și alții c. România (dec.), nr. 63945/00, 28 septembrie 2004, cu privire la fostul sistem legislativ. 20. Procedura instituită în 2004 stabilește în mod clar situațiile în care taxa de ștampilare ar fi plătită, metodele de calcul, consecințele neîntrerupte plățile și mijloacele de reexaminare sau concesiune legate de obligație. În aceste circumstanțe, litiganții ar putea aștepta în mod rezonabil instanțelor să aplice în cazul lor normele privind taxa de ștampilare. În plus, ar putea solicita instanței să reexamineze decizia sa privind plata taxei de ștampilare în temeiul articolului 18 din Legea nr. În plus, art. 21 din legea menționată mai sus a oferit instanțelor interne mijloacele de procedură pentru examinarea cererilor de concesiuni privind plata taxei de ștampilă pe baza documentelor și informațiilor din partea părților. 21. Prin urmare, instanțele interne au fost în principiu încadrate mai bine pentru a soluționa o procedură care să obțină un reexamin al taxei de ștampilare sau al ajutorului juridic inițiat după 2004 (a se vedea Rusen c. România , nr. 38151/05, §§ 32-34, 8 ianuarie 2009). Rău și Gâlea , citate mai sus § în amendă . Rămâne să se stabilească în fiecare caz dacă instanța internă a efectuat o evaluare aprofundată a probelor și a luat în considerare circumstanțele particulare ale cauzei (a se vedea Rusen , citat mai sus §§ 35-36). 22. În acest sens, Curtea reiterează că statele sunt scutite de a răspunde în fața unui organism internațional pentru actele lor până când au avut posibilitatea de a pune lucrurile în ordine prin propriul sistem juridic și că cei care doresc să invoce jurisdicția de supraveghere a Curții în ceea ce privește plângerile împotriva unui stat sunt, prin urmare, obligați să utilizeze în primul rând remediile prevăzute de sistemul juridic național (a se vedea, printre multe alte autorități, Gherghina c. România (dec.) [GC], nr. 42219/07 , § 84, 9 iulie 2015). (b) Aplicarea acestor principii în cererile nos 43695/05, 26496/07, 13987/08 și 17328/09 23. Curtea ia act de faptul că reclamanții în cererile nos 43695/05, 26496/07 și 17328/09 nu au depus cereri de reîntârziere în instanța internă examinarea taxei de ștampilă sau a ajutorului juridic și, în plus, faptul că reclamantul în cererea nr. 13987/08 a depus o astfel de cerere numai în apel în afara termenului stabilit de lege. 24. În plus, Curtea remarcă că aceste reclamante nu au prezentat niciun argument în ceea ce privește motivul pentru care o astfel de procedură ar fi fost inadecvată sau ineficientă în circumstanțele specifice ale cauzelor lor. 25. Având în vedere subsidiaritatea sistemului Convenției, Curtea constată că reclamanții din cererile nr. 43695/05, 26496/07, 13987/08 și 17328/09 nu au epuizat măsurile interne. Prin cererea nr. 10681/07 și 13599/08 26, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze în mod separat obiecția formulată de Guvern în legătură cu cererea nr. 13599/08 (a se vedea punctul 12 mai sus), întrucât plângerea este, în orice caz, inadmisibilă, împreună cu plângerea din cererea nr. 10681/07, din motivele prezentate mai jos. 27. În aceste cazuri, reclamanții au contestat obligația de plată sau au depus cereri de scutire de la plata taxei de ștampilă (a se vedea apendicele). Prin urmare, trebuie să se examineze dacă s-a constatat un echilibru echitabil între menținerea bunei funcționari a justiției și garantarea intereselor litigiilor în prezentarea unei cereri în fața instanțelor. 28. Reclamantul în cererea nr. 13599/08 a contestat obligația de a plăti suma stabilită de instanța internă ca datorie de ștampilă. Curtea observă că instanța internă a evaluat natura cererii reclamantului și a legii aplicabile atunci când încheie cuantumul care urmează să fie plătit ca datorie de ștampilă judiciară, nu există dovezi în documentele prezentate de părți cu privire la orice nelegiuire a procedurii. În plus, Curtea ia act de faptul că reclamantul nu s-a plângut de incapacitatea de a plăti taxa de timbru judiciar (contrast Iorga , citat mai sus, § 18). Curtea constată că, în cererea nr. 10681/07, instanța internă a acordat o concesiune privind plata taxei de ștampilare judiciară, în conformitate cu circumstanțele specifice ale cauzei. Concluzia lor nu a fost doar ipotetică, ci bazată pe dovezi care dovedește situația financiară a reclamantului. În plus, valoarea taxei de ștampilare judiciară impuse reclamantului nu a putut fi considerată necorespunzătoare sau excesivă (a se vedea apendicele). Această situație trebuie distinsă de alte cazuri în care reclamanții au fost obligați să plătească sume substanțiale în taxele de judecată (a se vedea Weissman și alții c. România , nr. 63945/00, § 39, CEDO 2006 VII (extracte) și Kreuz , citat mai sus, §§ 61-67). Cu toate acestea, reclamantul nu a respectat obligația de a plăti taxa de ștampilă stabilită de instanță. 30. având în vedere circumstanțele specifice din cererile nos. 10681/07 și 13599/08, hotărârile instanțelor interne privind obligația de a plăti datoria de ștampilă nu par arbitrare sau irezonabile în interpretarea legii care impun plata taxei de ștampilă sau în evaluarea cuantumului taxelor, capacitatea reclamanților de a le plăti și stadiul procedurii la care a fost impusă obligația. 31. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție. Rămâne de plângeri Toate reclamanții, cu excepția reclamantului în cererea nr. 43695/05, au formulat, de asemenea, plângeri suplimentare în temeiul art. 3, 6 (§ § 1 și 3), 8, 14 și 18 din Convenție, precum și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 12. 33. Curtea a examinat plângerile prezentate de solicitanți și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile pe care le-a făcut-o sunt de competență, ele nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consacrate în Convenție sau în protocolele sale. 34. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declară că cererile sunt inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 27 septembrie 2018. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele Adjunct al Registrului APPENDIX nr. Are loc la solicitant Data nașterii Locul de reședință reprezentat de obiectul procesului de judecată 43695/05 17/03/2005 Aneta TCACIUC 04/09/1962 Suceava Acțiunea civilă pentru prejudicii pecuniare (în valoare de aproximativ EUR 15.300.000) depusă de reclamant împotriva inspectorului de poliție județ, biroul de finanțe publice și angajații acestora - obligația de a plăti pentru acțiunea civilă datorie de timbre judiciare în valoare de 7.028.148.000 ROL (152.848.96 EUR) și pentru apel în valoare de 35.500 ROL (0.77 EUR); Nici o cerere de reexaminare a plății taxei de ștampilă judiciară - prin decizia finală din 4 octombrie 2005, Curtea Înaltă de Cassie și Justiție a respins acțiunile reclamantului și recursul pentru nepagarea taxei de ștampilă judiciară. 10681/07 15/02/2007 Vergil COSTIN 27/04/1940 Cristești Acțiunea civilă pentru recuperarea proprietăților evaluate la ROL 60 000.000 (1 290.74 EUR), pecuniare și neîntreprindere prejudicii materiale în valoare de EUR 10000, depuse de solicitant împotriva unei obligații individuale de a plăti pentru taxa de ștampilare a acțiunii civile în valoare de ROL 23 550.160 (512.17 EUR); pe cererea reclamantului de scutire de la plata taxei de ștampilare judiciară, și ținând cont de faptul că pensia sa lunară a fost de ROL 3 357.000 EUR (73 EUR), instanța a redus suma la ROL 4000000 EUR (87 EUR) și a stabilit un plan de tranșe de cinci plăți; Reclamantul a plătit doar 90.000 ROL (EUR 2) - prin decizia finală din 30 noiembrie 2006, Curtea județului Mureș a respins apelul reclamantului pentru nepagarea taxei de timbre judiciare. 26496/07 18/06/2007 S.C. JOBOLOCT COM S.R.L. Reprezentat de Iosef Grigore BOLOCAN Brașov S.C. Restart S.P.R.L. Brașov Reprezentat de Radu Mircea CIOBOTAR Brașov Acțiunea comercială pentru prejudicii materiale depuse de o societate împotriva societății reclamante pentru o sumă de USD 796.671 (680.970) - permisă de instanța de primă instanță; Obligația societății reclamante de a plăti taxa de timbre judiciare în valoare de RON 12.348.32 (2.685.53 EUR) într-un recurs; fără cerere de re examinarea plății taxei de ștampilare judiciară - prin decizia finală din 15 februarie 2007, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a respins apelul societății reclamante pentru nepagarea taxei de ștampilare judiciară. 13599/08 13/03/2008 Niculina MANEA 03/09/1951 Brăila Acțiunea civilă pentru prejudicii materiale (în valoare de aproximativ EUR) 33.300) depusă de reclamant împotriva statului - obligația de a plăti datoria de ștampilare judiciară în valoare de 7.956.52 RON (1 730.39 EUR); Cererea reclamantului de a constata că a fost scutită de plata taxei de timbru judiciar - respinsă de instanță din cauza faptului că legea prevedea în mod expres plata taxei de timbru judiciar; nici o circumstanță personală în ceea ce privește incapacitatea de a plăti taxa de timbru nu a fost invocată de reclamant - prin decizia finală din 31 ianuarie 2008, Curtea de Apel Galați a respins apelul reclamantului pentru nepagarea taxei de timbru judiciar. 13987/08 13/03/2008 Șerban Andrei Dimitrie PRETOR 06/03/1950 București Acțiune civilă pentru împărțirea unei moșteniri, evaluată la aproximativ 98.250 EUR depusă de o persoană împotriva reclamantului - permisă de instanța de primă instanță; Cererea reclamantului de reexaminare a plății taxei de timbru judiciar în valoare de RON 410.28 (89.23 EUR) într-un recurs, având în vedere că a fost scutit de această obligație – respins de instanța de apel pentru depunere în afara termenului stabilit de lege; O altă obligație a reclamantului de a plăti taxa de ștampilă judiciară pentru recursul privind punctele de drept; nici o cerere de reexaminare a plății taxei de ștampilă judiciară - instanța a luat act de faptul că reclamantul nu a respectat obligația de a-și cuantifica cererea și de a-și plăti taxa de ștampilă judiciară pentru recursul privind punctele de drept - prin decizia finală din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului pentru nepagarea taxei de ștampilă judiciară. 17328/09 21/05/2008 Mihai NICULESCU 12/04/1940 București Acțiune civilă pentru prejudicii materiale în valoare de RON 20,500 (4410) EUR depusă de solicitant împotriva autorităților de stat - obligația de a plăti datoria de ștampilă judiciară în valoare de RON 1.296,2 (281,9 EUR); Nici o cerere de reexaminare a plății taxei de ștampilă judiciară - prin decizia finală din 6 noiembrie 2007, Curtea județului București a respins acțiunea reclamantului și apelul pentru nepagarea taxei de ștampilă judiciară.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă