STOENESCU v. ROMANIA

Comunicat la 9 februarie 2021 Publicat la 1 martie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 14166/19 Vlad STOENESSU împotriva României depusă la 6 martie 2019 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la plângerile reclamantului că trebuia să plătească (în totalitate) taxe de instanță, în ciuda faptului că, înainte de prima audiere în cadrul procedurii privind împărțirea mărfurilor între el și fosta sa soție, cele două au ajuns la o soluție înainte de notar, pentru care au plătit taxele și taxele corespunzătoare, iar cazul lor în fața instanței a fost astfel respinsă fără scop.

În procedurile separate depuse de reclamant pentru rambursarea taxelor judecătorești deja plătite și anularea plăților rămase, Curtea județului București, în hotărârea sa finală din 2 octombrie 2018, a confirmat obligația reclamantului de a plăti în totalitate taxele, deținând în esență că situația menționată de solicitant, și anume că cazul a fost încheiat înainte de prima audiere deoarece părțile s-au stabilit, nu a fost printre cele prevăzute în legea de a justifica rambursarea sau anularea taxelor judecătorești. Reclamantul a prezentat mai multe hotărâri din partea instanțelor din întreaga țară în care au fost acordate cereri similare privind rambursarea taxelor judiciare. Reclamantul a susținut că, în momentul respectiv, el a plătit deja 33.936 RON (aproximativ 7.400 EUR) din suma totală de 42.419.2 RON (aproximativ 9.120 EUR) ) și încă plătește tranșe lunare pentru a acoperi toate cuantumul taxelor judiciare.

Afirmă încălcarea articolului 6 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. Octombrie 2018? În special, procedurile se plâng de către reclamant și care se referă la anularea sau rambursarea taxelor judecătorești constituie un litigiu privind un drept civil recunoscut de dreptul intern (a se vedea, de exemplu, Micallef v. Malta [GC], nr. 17056/06, §§ 86, CEDO 2009, și Denisov v. Ucraina [GC], nr. 76639/11, § 45, 25 septembrie 2018)? În cazul în care este cazul, reclamantul a avut o audiere echitabilă în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care acțiuni similare în fața diferitelor instanțe interne, privind cererile de rambursare și/sau scutirea de la plata suplimentară a taxelor judecătorești atunci când procedura principală s-a încheiat deja pe baza acordului părților, au avut rezultate diferite?

În special, a fost dezvoltat prin jurisprudența Curții în interpretarea articolului 6 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Tudor Tudor c. România , nr. 21911/03, 24 martie 2009 și Albu și alții c. România , nr. 34796/09 și altele 63, 10 mai 2012), respectat de instanțe interne? Impunerea obligației de a plăti integral taxele instanței în circumstanțele prezentului caz a constituit o încălcare a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale protejate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

Communicated on 9 February 2021 Published on 1 March 2021

FOURTH SECTION

Application no. 14166/19 Vlad STOENESCU against Romania lodged on 6 March 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s complaints that he had to pay (in full) court fees in spite of the fact that before the first hearing in the proceedings concerning partition of goods between him and his former wife, the two had reached a settlement before the notary, for which they had paid corresponding fees and taxes, and their case before the court had thus been dismissed as devoid of purpose. In separate proceedings lodged by the applicant for the reimbursement of the court fees already paid and the cancellation of the remaining payments, the Bucharest County Court, in its final judgment of 2 October 2018, confirmed the applicant’s obligation to pay the fees in full, essentially holding that the situation mentioned by the applicant, namely that the case was terminated before the first hearing because the parties had settled, was not among the ones set out in the law to justify a reimbursement or cancellation of court fees.

The applicant submitted several decisions given by the courts across the country in which similar claims relating to the reimbursement of court fees had been granted. The applicant contended that at the relevant time, he had already paid 33,936 RON (approximately 7,400 EUR) out of the full amount of 42,419.2 RON (approximately 9,120 EUR ) and he was still paying monthly instalments to cover all the amount of the court fees. He alleges a breach of Article 6 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was Article 6 § 1 of the Convention under its civil head applicable to the proceedings in the present case, terminated by the final judgment of 2 October 2018? In particular, do the proceedings complained of by the applicant and which concerned the cancelation or reimbursement of court fees, constitute a dispute over a civil right which is recognised by the domestic law (see for instance Micallef v. Malta [GC], no. 17056/06, §§ 83 ‑ 86, ECHR 2009, and Denisov v. Ukraine [GC], no. 76639/11, §§ 44 ‑ 45, 25 September 2018)? 2. If so, has the applicant had a fair hearing in accordance with Article 6 § 1 of the Convention, in so far as similar actions before various domestic courts, concerning claims for reimbursement and/or exemption from the further payment of court fees when the main proceedings had already terminated on the basis of the parties’ agreement, had different outcomes?

In particular, was the principle of legal certainty, as developed in the Court’s case-law in the interpretation of Article 6 of the Convention (see for instance Tudor Tudor v. Romania , no. 21911/03, 24 March 2009 and Albu and Others v. Romania , nos. 34796/09 and 63 others, 10 May 2012), complied with by the domestic courts? 3. Did the imposition of the obligation to pay the court fees in full in the circumstances of this case amount to a breach of the applicant’s right to the peaceful enjoyment of his possessions protected by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?